Bunatatea

E adevarat ca in Pateric se spune, de pilda, ca un parinte "din multa bunatate nu mai stia ce e rautatea". Era asa de statornicit in bine incat nu mai putea presupune rautatea. Ganditi­va ce deosebire mare e intre parintele acela si noi. Noi ce facem? Din multa rautate nu mai putem presupune bunatatea!

**

Cineva care nu este bun cu toti, nu-i bun. In Pateric este o zicere a Sfantului Macarie: "Cu un cuvant bun si pe cel rau il faci bun, iar cu un cuvant rau si pe cel bun il faci rau". Bineinteles, este vorba de o rautate relativa si de o bunatate relativa, oscilanta si fluctuanta. Noi trebuie sa fim totdeauna buni. Cine e si rau, nu se aseamana cu Domnul Hristos, pentru ca Domnul Hristos este totdeauna bun.

**

Stiti ca despre Sfantul Macarie se spunea ca a fost "dumnezeu pamintesc" (parca te ia groaza cind auzi un astfel de cuvant in Pateric: dumnezeu pamintesc!). De ce dumnezeu pamintesc? Pentru ca asa cum Dumnezeu acopera lumea, asa acoperea si el pacatele oamenilor: pe cele pe care le vedea, ca si cum nu le-ar fi vazut, pe cele pe care le auzea, ca si cind n-ar fi auzit de ele.

***

Asa face Domnul Hristos, asa trebuie sa facem si noi! Sa fim buni, sa fim intelegatori, sa fim milostivi, sa fim iertatori. Si cu asta n-am facut totul! Mai trebuie sa facem ceva: Domnul Hristos a spus despre Sine ca: "Fiul Omului n-a venit sa I se slujeasca, ci ca sa slujeasca El si sa-si dea sufletul, pret de rascumparare pentru multi" (Matei 20, 28). Deci sa fim in slujba oamenilor, in slujba altora.

***

Daca facem asa, daca ne gandim ce putem face noi pentru omul de linga noi, nu ce ar putea face altul, atunci suntem ascultatori de Domnul Hristos si suntem pe calea mbunatatirii sufletesti. Fiind pe calea mbunatatirii sufletesti, suntem nu numai ganditori la Hristos, ganditori de Hristos, ci si hristofori.