30 dec. 2009
29 dec. 2009
LA MULTI ANI 2010!!!!
ne bucuram ca un an se termina si speram ca noul an sa fie mai bun si mai prosperos pentru noi.
Acelasi lucru, va dorim si dumneavoastra tuturor, sa fiti mai prosperosi, mai sanatosi, sa fiti mai buni, mai prietenosi, mai credinciosi.
20 dec. 2009
Iisus ne mantuieste
15 dec. 2009
DE 3 ORI AM VENIT ...
14 dec. 2009
Acatistul Sfantului Gherman din Alaska - 13 decembrie
13 dec. 2009
Parintele Cleopa ne vorbeste despre cele 14 conditii canonice pt mersul la biserica
12 dec. 2009
SARACII... CRUCEA CRESTINILOR SI MILOSTENIA
Biserica Sfântul Silvestru
Avva Galeriu sau Icoana din suflet
Gabriel Licăroiu – profesor de religieÎnfăţişarea Părintelui Galeriu era aceea a unui preot ortodox tradiţional. Vocea puternică, dicţia clară, expunere fără greş. Impresiona plăcut orice suflet care venea să asculte sau să ceară sfat si binecuvântare. Acestor daruri cu care Dumnezeu l-a încununat, se adăuga şi harul, pentru care făcea un efort duhovnicesc susţinut. Citea foarte mult în toate domeniile, ştiinţă , literatură, filozofie ,dar mai ales patristică. A venit la dînsul un student, şi s-a plîns că nu mai poate învăţa.
- Avva i-a spus: ”Am optzeci de ani si vreau sa învăţ chimie”. Duminica venea in sfintul Altar, cu un braţ de cărţi, cizelind ideile cu un foc molipsitor.Credinţa lui Avva Galeriu în caracterul integrator al teologiei , îl facea să cerceteze asiduu domenii fascinante ca fizica quantică, matematica. Concluziile, ajungeau în cel mai scurt timp în predică, în articole sau conferiţe, pentru care era atât de solicitat. Sub ochii noştrii, sfidând aceste vremuri de apostazie, la biserica Sfântul Silvestru se petrece ceva esential: e acolo un preot minunat, Constantin Galeriu, ale cărui predici nimeni n-ar trebui să le ignore.
- Nu este numai un mare teolog şi un propovăduitor de exceptie al dumnezeieştii Scripturi, ci – o spun cu toată răspunderea – un neasemuit rugător.” Întreaga viaţă închinată slujirii lui Dumnezeu, şi mângâierii sufletelor necăjite i-a adus supranumele de Avva. Casa îi era deschisă oricui, viaţa cu totul transparentă. Asceza pe cât de dură, pe atât de discretă. Era cu adevărat un preot cu viaţă îmbunătăţită. Un trăitor. Spunea ”Nimic nu îi lipseşte ortodoxiei, decât să fie trăita". Slujirea Sfintei Liturghii o făcea din tot sufletul. Duminică dimineaţa Biserica Sfântul Silvestru era plină de credincioşi. Intra în sfânta biserică prin uşa care duce direct în sfântul Altar şi fără să-l vedem simţeam o înviorare, o briza duhovniceasca care trecea prin sufletele noastre şi un murmur ,’ A venit Parintele’, ii trada prezenta.
- O bucurie sfântă se revărsa peste popor în timpul slujbei, încăt nu simţeai cum trece timpul.Slujirea lui Dumnezeu la o asemenea înălţime duhovnicească nu era uşoară. Ispitele loveau iute, năprasnic, dar faptul că le primea fără cârtire aducea din partea Mântuitorului Iisus Hristos şi a Preacuratei Sale Maici bucurie duhovnicească şi har peste har. Acest lucru îl simţeam cu toţii şi mărturisesc că acesta era motivul pentru care atâta popor, nu se mai deslipea de dânsul, nici la ore târzii .„Dumnezeu n-a cautat la putinatatea noastra si ni l-a daruit la vreme de cumpana,ca sa strabatem agatati de sutana lui de lumina, prin bezna de iad a comunismului"(R. Codrescu, in Ziua, 21 nov. 1998).Când apărea pe solee în faţa uşilor împărăteşti, pentru binecuvântare se făcea o linişte cerească. Rugăciunile pe care le rostea erau vii.
- Toată suflarea din biserică aştepta predica. Preoţii se împărtăşeau cu Trupul şi Săngele Domnului, apoi preotul de rând, venea pe solee la predică. Avva Galeriu vorbea domol la început. Cu cât înainta în Adevăr cuvintele deveneau incandescente, frazele adevărate raze luminoase, care ridicau sufletele la simţirea lui Dumnezeu. „Părintele Galeriu, când vorbeşte, te conectează la Dumnezeu”(P. Tutea, cit. in Ziua, 21 nov. 1998). Toate sufletele din biserica erau transportate. Călătoream la începuturile creaţiei, înţelegeam dragostea lui Dumnezeu, pentru întreaga făptură şi se trezea în sufletele noastre dorul după Cel căruia Îi spunem atât de des Tată.
- Vreme de o oră ne purta pe aripile harului. Îmi amintesc că a fost invitat de Prea Fericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, să slujească şi să predice la catedrala patriarhală. Era de Praznicul Adormirea Maicii Domnului, înainte de ’89. După predica Prea Fericirea Sa l-a îmbrăţişat şi i-a zis:”Cu adevărat eşti dăruit de Maica Domnului.”Predica lui Avva avea o structură dogmatică, strălucit împletită cu elemente – cum obişnuia să spună – din viul vieţii. Nu înţelegeam în profunzime predica dar o bucurie nespusă ne cuprindea şi un dor după o viaţă cat mai curată. Am încercat să notez câteva idei din timpul unei predici a lui Avva Galeriu, dar în final am observat că tot ceea ce am notat era o măzgălitură.
- Modul de a predica era cu totul descurajant, pentru cei ce doreau să noteze, dar mângâietor pentru cei care aveau cu ce să înregistreze. Am înţeles cu această ocazie, complicata conexiune a ideilor aduse în lumină, după o structură cu totul aparte.”Retorica circulară este un mod de a organiza, de a structura un discurs, în cazul nostru o predica. Pentru a-i permite ascultătorului să asimileze mai bine discursul, oratorul nu ezita să facă bucle înapoi, iar uneori să revină asupra a ceea ce a spus cu mult înainte pentru a reîmprospata acele cuvinte în mintea ascultătorilor. Predica Părintelui Galeriu, în ansamblul ei, se încadrează în acest tip de retorică.”
- (I. Toader, Metode noi in practica omilectica, p. 118).Avva Galeriu era un erudit, dar universul de cunoştinţe teoretice, era cuprins într-o mare de trăire duhovnicească, care ajungea la incandescenţă imediat ce se împărtăşea cu Trupul şi Sângele Domnului urmând apoi să predice.“ Parintele Galeriu este un predicator de exceptie, recunoscut ca atare nu numai de enoriasi, intre care se numara si intelectuali de marca ai Bucurestiului, ci si studentii care l-au avut profesor. Un predicator harismatic.”
- (V. Gordon, in Vestitorul Ortodoxiei, 1 dec. 1998, p5)Pentru noutatea ideilor pe care le expunea în focul predicii, îl suspectam că a ajuns la izvorul duhovnicesc al acestora. Când se termina predica şi venea în Sfântul Altar, îl aşteptam cu un prosop, pentru că, de era vară sau iarnă, atâta foc dumnezeiesc punea în predică, încât fruntea, îi era încărcată de borboane grele de sudoare. Adesea spunea: “Până mintea nu ia foc nu poate gândi la Dumnezeu, până ochiul nu ia foc nu-L poate vedea pe Dumnezeu, până limba nu ia foc nu poate vorbi despre Dumnezeu.”
- Într-adevăr predica lui Avva Galeriu era foc arzător, lumină, bucurie duhovnicească, revărsate peste sufletele credincioşilor, care umpleau Biserica Sfântului Silvestru.
CAMPANIA ATEILOR CONTRA BISERICII ORTODOXE...
11 dec. 2009
A apărut cartea „Oamenii lui Dumnezeu din Basarabia de altă dată”
http://www.mihailmaster.wordpres.com/
Cartea poate fi găsită la reprezentaţii A.S.C.O.R Chişinău şi Frăţia Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava (Bisericuţa de lemn) din Chişinău.
Telefoane de contact: oo37/068559904; 079600416; 069335009 Sursa: http://www.personalitatibasarabene.info/
_______†_______
9 dec. 2009
Hrăneşte-te cu Cuvântul Lui Dumnezeu în fiecare zi
Matei 4:4 Drept răspuns, †Iisus i-a zis: „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”Biblia ne spune că Dumnezeu a suflat peste om şi el a devenit fiinţă vie (Geneza2:7). De asemenea ne spune că Scriptura este insuflată Dumnezeu (2Timotei3:16). Aceasta înseamnă că atunci când citeşti Biblia sau asculţi Cuvântul Lui Dumnezeu predicat, te hrăneşti cu suflarea Lui Dumnezeu care îţi dă viaţă.
De aceea se poate ca tu să mergi la biserică obosit, fără vlagă, dar când pleci de acolo, să te simţi împrospătat şi revigorat. Cuvântul Lui Dumnezeu a suflat viaţă în trupul tău. Am văzut de asemenea mulţi membri ai bisericii devenind mai sănătoşi, mai puternici, ba chiar arătând mai tineri din cauză că au petrecut mai mult timp în Cuvântul Lui †Dumnezeu.
Nu e de mirare că în Proverbe 4:22 ne spune despre cuvintele Lui Dumnezeu „Căci ele Sunt viaţă pentru cei ce le găsesc, şi sănătate pentru tot trupul lor”. Deci, dacă vezi că vremea sau simptomele îţi atacă trupul, dublează doctoria Lui Dumnezeu. Simplu, hrăneşte-te cu Cuvântul Lui Dumnezeu, mai mult, şi vei descoperi viaţă şi sănătate curgând prin trupul tău din nou.
Iisus a spus că omul nu se hrăneşte numai cu pâine ci şi cu fiecare Cuvânt ieşit din gura Lui Dumnezeu. Dacă este important să mâncăm mâncare în fiecare zi, cu cât mai important este să ne hrănim cu Cuvântul Lui †Dumnezeu! †Iisus ne spune că avem nevoie de Cuvântul Lui Dumnezeu chiar mai mult decât de pâinea cea de toate zilele.
El e Cel care ne-a creat deci ştie mai bine care sunt nevoile zilnice ale trupului nostru.Aşa că, orice ai face, aminteşte-ţi să te hrăneşti zilnic din Cuvântul Lui Dumnezeu. Citeşte-ţi† Biblia în confortul casei tale sau la birou, în timpul pauzei. Ascultă predici când mergi cu maşina la serviciu sau în timp ce faci treburile casnice.
Dacă preferi ceva mai vizual, priveşte DVD-uri cu predici ale Cuvântului. Alege orice formă preferi dar adună Cuvântul în tine!Prietene, nu poţi trăi dacă încetezi să respiri. În acelaşi mod, nu poţi trăi fără Cuvânt, căci el este însăşi suflarea Lui Dumnezeu care îţi dă viaţă şi sănătate!
†
Doamne Ajuta!
8 dec. 2009
Luna Cadourilor! Afara ninge...Sintem in luna in care daruim, iertam...
7 dec. 2009
Moaşte ale celor patru Sf. Mucenici: Zotic,Atal, Camasie, şi Filip (Zotikos,Atallos,Kamasis ke Filipos) de la Niculiţel
6 dec. 2009
Povestea Mosului Nicolae
care a dus o viata atat de sfanta, incat si dupa moarte este capabil sa ofere ajutor celor aflati pe pamant. Sfantul Nicolae este unul dintre cele mai iubite personaje biblice, al treilea dupa Isus si Fecioara Maria.
Istoria moderna a lui Mos Craciun
Versiunea americana a lui Mos Craciun este bazata pe povestea daneza a lui Sinter Klaas (Sfantul Nicolae). Aceasta poveste a fost adusa in New York la inceputul secolului XVII. In 1773 numele lui Mos Craciun aparea in presa ca “St. A. Claus”. Cel care a raspandit povestea lui Sinter Klaas a fost scriitorul Washington Irving care l-a descris pe Mos Craciun si traditia sa de a veni cu cadouri in fiecare an in ajunul zilei de 6 decembrie. In 1823 insa, preotul Clement Clarke Moore a scris un poem pentru copiii sai. Povestea lui Moore a dat startul traditiei lui Mos Craciun. In poem, preotul a inclus detalii precum reni, rasul lui Mos Craciun, coboratul pe cos si agatarea sosetelor pe soba.
In 1860, ilustratorul Thomas Nast a creat celebra imagine a lui Mos Craciun: un batran vesel si gras, cu barba alba si cu un costum rosu cu alb. Nast a mai adaugat si alte detalii pentru mosul cel darnic: atelierul de jucarii de la Polul Nord si lista copiilor buni si rai. Crestinarea Craciunului La inceput Craciunul nu se sarbatorea si era chiar descurajata aceasta incercare in unele comunitati. La inceputul secolului XVII cei care sarbatoreau Craciunul primeau o amenda de 5 silingi. Chiar si preotii spuneau ca sarbatorirea Craciunului era un afront adus lui Dumnezeu. Acest lucru pare surprinzator, insa acum cateva mii de ani, Craciunul era o sarbatoare pagana, care celebra solstitiul de iarna. Crestinarea sarbatorii de Craciun a inceput in anul 336 i.en. cand Papa Iulis I a ales ziua de 25 decembrie ca data oficiala a nasterii lui Isus. Altfel de poveste a lui Mos Craciun Legenda spune ca Fecioara Maria, cuprinsa de durerile nasterii, i-a cerut adapost lui Mos Ajun. Acesta a refuzat-o si a trimis-o in schimb la fratele sau mai mic si mai bogat, la Mos Craciun. Maica Domnului ajunge la casa lui Mos Craciun si o gaseste acasa pe sotia acestuia, pe Craciuneasa careia ii cere adapost. Craciuneasa nu a stat mult pe ganduri, insa stiindu-si sotul rau si necredincios, nu o primeste in casa si o trimite sa nasca in grajdul vitelor. Apoi, fara sa-i spuna sotului ei, Craciuneasa o ajuta pe Maica Domnului sa-l nasca pe Pruncul Isus. Mos Craciun afla insa despre fapta sotiei si ii taie mainile. Dar Maica Domnului face o minune si ii lipeste Craciunesei mainile la loc. Dupa ce a vazut minunea Fecioarei Maria si dupa ce a aflat ca in grajdul sau s-a nascut Isus, Mos Craciun se caieste si ii cere iertare lui Dumnezeu. Se spune ca el s-a cait atat de mult, incat a doua zi si-a impartit intreaga avere copiilor saraci si de atunci, in fiecare an, in Ajunul Nasterii Domnului, Mos Craciun vine cu sania trasa de reni, intra pe horn si ne pune sub brad cadourile mult asteptate. Mos Craciun cel popular Companiile americane au popularizat imaginea lui Mos Craciun si numeroase versiuni ale acestui personaj au fost publicate in ultimii cincizeci de ani. Mos Craciun a inceput sa apara si in reclame. In 1930, cel mai faimos ren, Rudolf, si-a facut aparitia. De-a lungul timpului numeroase cantece, povesti si fime au fost realizare pe baza povestii lui Mos Craciun, a renilor si a spiridusilor. Nume ale lui Mos Craciun in lume: Anglia - Kris Kringle sau Father ChristmasBelgia - De Kerstman Italia - Babbo Natale;Germania - Weihnachtsmann sau Sankt NikolausSuedia – Jultomten sau Christmas BrownieHawaii - KanakalokaChile - Viejo PascuerroFranta - Pere NoelJaponia - Hoteiosho sau Santa KurohsuRusia - Ded Moroz3 dec. 2009
Sfantul Nicolae - 6 decembrie
Acesta a trait pe vremea tiranilor imparati Diocletian si Maximilian (284-305) si a stralucit mai inainte in viata pustniceasca si, pentru nespusa lui bunatate, a fost facut arhiereu. Si, fiind cu frica lui Dumnezeu, cinstind crestinatatea si propovaduind cu indrazneala si cu glas slobod dreapta credinta, a fost prins de mai marii cetatii Lichiei si dandu-l la osanda si la cazne l-au inchis in temnita, impreuna cu alti crestini. Si de vreme ce marele si bine credinciosul Constantin, din voia lui Dumnezeu, s-a facut imparat al romanilor, cei ce erau inchisi au fost sloboziti din legaturi si, cu ei impreuna, a fost slobozit si marele Nicolae. Si, mergand la Mira, n-a trecut multa vreme si s-a strans de catre marele Constantin, intaiul Sinod de la Niceea, la care a luat parte si minunatul Nicolae. Si i s-a dat lui darul facerii de minuni, precum arata istoria vietii sale. Scos-a din temnita pe trei oameni napastuiti, care prinzand de veste ca sunt osanditi pe nedrept, au chemat pe Sfantul in ajutor, ca, precum a izbavit pe cei din Lichia, asa si pe dansii sa-i izbaveasca. Pentru aceasta, dar, Sfantul Nicolae, ca unul ce era grabnic si fierbinte spre ajutor, s-a aratat in vis imparatului Constantin si eparhului Avlavie.
Pe acesta l-a mustrat pentru para nedreapta ce facuse oamenilor la imparatul, iar pe imparat l-a instiintat cu amanuntul, aratandu-i ca erau nevinovati, parati din pizma. Si asa prin visul acesta i-a izbavit din primejdia taierii. Si alte multe minuni facand, pastorea dumnezeieste pe dreptcredinciosul sau popor. Deci, venind la adanci batraneti, s-a mutat catre Domnul, neuitand, nici dupa moarte, turma sa, ci in toate zilele dand cu indestulare ale sale faceri de bine celor lipsiti si izbavindu-i de tot felul de primejdii si de nevoi.
Inca si pana astazi, Dumnezeu, prin mijlocirea lui, lucreaza minuni si cei ce-l roaga cu adevarata si neindoita credinta, nu numai mici binefaceri, ci si minuni mari dobandesc. Din anul 1087, luna mai in 9 zile moastele Sfantului Nicolae se afla la Bari, in sudul Italiei, luate din Mira, ca sa nu cada in mainile musulmanilor. Acolo ele sunt in mare cinste din partea credinciosilor, care vin la el, cu credinta, din toate partile crestinatatii. Moastele Sfantului Nicolae
Pe vremea binecredinciosului împărat grec Alexie şi a patriarhului Constantinopolului, Nicolae, stăpînind în Rusia iubitorul de Hristos marele domn al Kievului, Vsevolod Iaroslavici şi Vladimir cel de bun neam, domnul Cernicovului, care după aceea s-a făcut monah, a fost năvălire a ismailitenilor contra stăpînirii greceşti de pe acea parte de mare, pentru că, începînd de la Herson, vrăjmaşii Crucii lui Hristos, au robit pămîntul creştin pînă la Antiohia şi Ierusalim şi au pustiit cu foc şi cu sabie toate cetăţile şi satele, bisericile şi mănăstirile; iar pe cei ce au scăpat de sabie, bărbaţi, femei şi copii, i-au robit şi toate părţile acelea le-au luat în stăpînirea lor. Atunci şi cetatea Mirelor, cea din latura Lichiei, unde se aflau cinstitele moaşte ale arhiepiscopului lui Hristos, Nicolae, au pustiit-o tot aceiaşi agareni. Toate acestea s-au făcut însă cu voia lui Dumnezeu, pentru păcatele noastre cu care mîniem foarte mult pe Domnul şi întărîtăm pînă la amărăciune îndelunga Lui răbdare, precum zice pentru cei păcătoşi în psalmi: Amărît-au pe Cel Preaînalt... Pentru că, Dumnezeu prea mult Se mîhneşte de fărădelegile poporului ce vieţuieşte fără de pocăinţă; atunci nu cruţă nici pe sfinţii Săi, nici ascultă rugăciunile plăcuţilor Săi; pentru că a zis oarecînd către Sfîntul Prooroc Ieremia: "De va sta Moise şi Samuil înaintea feţei Mele, rugîndu-se pentru poporul cel ce Mă urăşte, sufletul meu nu este către poporul acesta. Surpat-am pe dînşii de la faţa Mea, la moarte, la sabie, la foamete şi la robie". Cu o dreaptă mînie ca aceasta a lui Dumnezeu, pustiindu-se multe părţi greceşti de la răsărit, între care a fost şi Lichia, cu cetatea ce se numeşte Mira; prin aceasta a voit Domnul, să se aducă cinstitele moaşte ale Sfîntului Nicolae, plăcutului Său, din cetatea cea pustiită, Mira, în cetatea cea cu popor, care se numeşte Bari, şi care este în Italia. Astfel, moaştele unui luminător ca acesta al lumii, al cărui sfînt suflet petrece întru cetele cereşti cu cinstea cea vrednică, n-a voit să fie pe pămînt cu cinstire sub obroc. Şi ca izvorul cel pururea curgător al minunilor celor de tămăduiri să nu fie lipsit de cei ce scot dintr-însul; iar pe de altă parte, ca şi Apusul, să nu se lipsească de facerile de bine ale lui Dumnezeu, care se dau prin mijlocirile marelui arhiereu. Aducerea acestor sfinte moaşte s-a făcut într-acest fel: "Unui preot care locuia în cetatea Bari, om drept, cinstit şi cucernic, i s-a arătat înainte Sfîntul Nicolae, zicîndu-i: "Mergi şi spune poporului acestuia şi la tot soborul bisericesc ca, ducîndu-se în Mira, cetatea Lichiei, să ia de acolo moaştele mele şi, aducîndu-le aici, să le pună în această cetate a Varului, pentru că nu pot să fiu în acel loc pustiu; aşa voind Domnul Dumnezeul meu". Preotul, sculîndu-se după vedenia aceasta, a mers în biserică şi a spus clerului bisericii şi la tot poporul arătarea +Sfîntului Nicolae, ce o văzuse în acea noapte. Iar ei, auzind acestea, s-au bucurat mult, zicînd: "Astăzi a preamărit Domnul mila Sa, spre poporul Său şi spre cetatea noastră". Deci, degrabă au rînduit trei corăbii şi au ales nişte oameni vestiţi şi temători de Dumnezeu, dîndu-le lor din sfinţita rînduială cîteva feţe cinstite, ca să meargă pentru aducerea sfintelor moaşte ale marelui Arhiereu Nicolae. Deci, socotind ei lucrul călătoriei lor, au gîndit, ca nu în loc de cîştigarea cea dorită a moaştelor celor făcătoare de minuni, să li se întîmple lor ceva împotrivă. Deci, luînd asemănare neguţătorească, ca şi cum ar face ei o neguţătorie şi ca să nu le împiedice calea mării oarecare popoare, au umplut corăbiile lor cu grîu şi au plecat, făcîndu-se că merg la neguţătorie. Astfel, călătorind cu bună sporire, au ajuns mai întîi la Antichia unde, vînzîndu-şi grîul după obiceiul neguţătoresc, au cumpărat alte lucruri. ______________________________________________________________________Apoi, auzind de la alţi negustori veneţieni, care veniseră mai înainte din alte părţi, cum că şi ei au de gînd să meargă la Lichia, în cetatea Mirei, pentru moaştele Sfîntului Nicolae, varenii s-au sîrguit, ca să-i întreacă pe dînşii. Deci, mai degrabă călătorind şi mai iute înotînd, fiindcă Dumnezeu purtase de grijă spre ajutorul lor, au ajuns în latura Lichiei şi au stat la malul cetăţii Mirelor şi, întrebînd cu dinadinsul de biserica sfîntului şi despre moaştele lui, şi-au luat armele, temîndu-se ca nu cumva să-i oprească pe dînşii cineva, şi au mers la biserică. Acolo, aflînd patru monahi, i-au întrebat pe dînşii: "Unde se află moaştele +Sfîntului Nicolae, că voim - ziceau dînşii - să ne închinăm lor". Iar monahii le-au arătat lor mormîntul în biserică, întru care, ca sub un obroc, zăceau sub pardoseală în pămînt, moaştele cele tămăduitoare ale arhiereului lui Hristos. Deci, varenii, dînd la o parte pardoseala bisericii şi săpînd pămîntul, au găsit racla sfîntului; iar cînd au descoperit-o, au văzut-o plină de mir binemirositor, care izvorîse din cinstitele lui moaşte. Apoi, mirul l-au turnat în vasele lor, iar moaştele sfîntului, luîndu-le cu bucurie pe braţele lor preoţii, le-au dus la corăbiile lor şi le-au pus cu cinste într-una din ele. Luînd ei sfintele moaşte, s-au dus cu dînşii şi doi monahi, iar doi au rămas la locul acela lîngă biserică. Cu o bună neguţătorie ca aceasta şi cu cîştigul cel fără de preţ, varenii, depărtîndu-se de malul Mirei Lichiei în 28 de zile ale lunii lui aprilie, după o bună şi fericită călătorie, au ajuns degrabă în cetatea lor într-o Duminică, în nouă zile ale lunii lui mai, la vremea Vecerniei. Poporul cel din Bari, înştiinţîndu-se de venirea la dînşii a cinstitelor moaşte ale marelui plăcut al lui Dumnezeu, Nicolae, îndată a ieşit întru întîmpinarea sfintelor moaşte împreună cu episcopii, cu preoţii, cu monahii şi cu tot clerul bisericesc, bărbaţi, femei şi copii, şi mulţimea a tot poporul, de la mic pînă la mare, cu făclii şi cu tămîie, cîntînd şi lăudînd pe Dumnezeu şi săvîrşind cîntări de rugăciune arhiereului lui Hristos. Apoi, luînd cu bucurie şi cu cinste acea nepreţuită şi duhovnicească vistierie, au pus-o în biserica Sfîntului Ioan Înaintemergătorul, care era lîngă mare. Şi se făceau multe minuni la moaştele cele tămăduitoare. Pentru că şchiopii şi orbii, surzii şi îndrăciţii, cum şi cei cuprinşi de tot felul de boli, primeau tămăduiri, atingîndu-se de moaştele sfîntului. Luni de dimineaţă erau patruzeci şi şapte de bărbaţi şi de femei tămăduiţi; marţi, douăzeci şi două; miercuri, douăzeci şi nouă; joi dimineaţa a tămăduit pe un om surd, care fusese cinci ani într-acea neputinţă. După aceasta,+ Sfîntul Nicolae, arhiereul lui Hristos, arătîndu-se în vedenie unui oarecare monah plăcut lui Dumnezeu, i-a zis: "Am venit cu bunăvoia lui Dumnezeu în această cetate, într-o Duminică, în ceasul al noulea din zi şi, într-acelaşi ceas, am dat din darul Dumnezeului, tămăduire la unsprezece oameni". Această arătare a sfîntului, monahul acela a spus-o la toţi, spre mărirea plăcutului său. După aceea, în toate zilele, sfintele lui moaşte n-au încetat a da cu minune tămăduire şi se dau pînă acum, celor ce aleargă la dînsul cu credinţă. Deci, cetăţenii Varului, văzînd darul cel făcător de minuni al moaştelor Sfîntului părinte Nicolae, curgînd dintr-un izvor fără de scădere, au zidit o biserică din piatră în numele lui, mare şi frumoasă şi au înfrumuseţat-o cu tot felul de podoabe scumpe. După aceasta, au ferecat o raclă de argint cu pietre de mult preţ şi au aurit-o peste tot. Iar în anul al treilea, după aducerea cinstitelor moaşte de la Mira Lichiei la Var, adunînd clerici din cetăţile şi ţările cele dimprejur ale arhiepiscopiei şi episcopiei, au făcut cinstita mutare a sfintelor moaşte ale făcătorului de minuni Nicolae din Biserica Botezătorului, în biserica cea nouă, zidită din piatră, întru numele lui, în aceeaşi zi în care mai înainte le aduseseră în Var, de la Mira Lichiei şi le-au pus cu racla cea de argint în altar. Iar racla cea veche pe care o aduseseră de la Mira Lichiei, au pus-o în biserică, avînd în ea oarecare sfinte moaşte, pentru închinăciunea celor ce veneau. Dintr-acea vreme s-a aşezat, praznicul aducerii cinstitelor moaşte ale arhiereului lui Hristos, Nicolae, să se prăznuiască în toţi anii, în ziua a noua a lunii mai, cinstind prin acest praznic amîndouă aduceri; adică pe cea din Mira la Var şi pe cea din biserica Mergătorului Înainte, în biserica cea nouă pe care varenii au zidit-o din piatră, în numele Sfîntului Nicolae. Nu numai într-acea cetate a Apusului, ci şi în cetăţile şi laturile Rusiei, în aceeaşi vreme s-a luat obiceiul de a se prăznui această aducere, cu bună credinţă şi cu bună cucernicie din dragostea cea către Sfîntul Nicolae, făcătorul de minuni; deoarece şi Rusia cea din nou luminată atunci, s-a învrednicit de multe minuni ale Sfîntului Nicolae. După ce au trecut cîţiva ani, după buna voire a Sfîntului Nicolae - precum s-a arătat în vedenia unui oarecare monah -, i-a poruncit şi a pus sub Sfîntă Masă în altar, cinstitele lui moaşte, care izvorăsc totdeauna mir; precum se vede şi acum acolo, că se dă spre tămăduirea tuturor bolilor şi întru slava lui Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce este preamărit întru sfîntul Său, împreună cu Tatăl şi cu Sfîntul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Notă: În prolog, după istoria scrisă despre aducerea cinstitelor moaşte ale arhiereului Nicolae, se adaugă şi o sfătuire către dreptcredincioşi, pe care mai pe scurt, o pomenim şi noi, aici, în acest fel: Să nu te minunezi, iubite cititor, că a voit Dumnezeu de a mutat trupurile sfinţilor din părţile Răsăritului la Apus, fiindcă năvăleau multe răutăţi de la păgînii agareni asupra dreptei credinţe; precum asemenea să nu te minunezi, că a adus moaştele Sfîntului Nicolae de la Mira Lichiei la Var. Aceasta s-a făcut, nu pentru cea mai multă dreaptă credinţă a apusenilor, nici pentru credinţa cea rea a răsăritenilor, pentru că răsăritenii, cu darul lui Dumnezeu, petreceau fără de prihană întru buna credinţă a părinţilor lor; iar apusenii este arătat că de la începutul anului 809, de la naşterea lui Hristos, au scornit un lucru nou în mărturisirea credinţei despre purcederea Sfîntului Duh. Deci, Dumnezeu a trimis trupurile sfinţilor Săi de la Răsărit la Apus, ca pe oarecare apostoli vii, care, sfătuiau cu facerile de minuni, pe cei de acolo, să se întoarcă iarăşi la mărturisirea credinţei celei dintîi, împreună cu răsăritenii. Pentru că minunile nu se fac pentru cei dreptcredincioşi, nici la unii ca aceştia se trimit ucenicii lui Hristos la propovăduire, ci prin mijlocul celor blînzi, care merg ca oile prin mijlocul potrivnicilor lor.