30 apr. 2009

PROCESSIONE EUCARISTICA

“La Santa Eucaristia accompagna il pellegrinaggio del popolo di Dio nella storia della nuova alleanza. Essa è vivo memoriale del dono che Gesu Cristo fece del suo corpo e del suo sangue per riscattare l’umanità dal peccato e dalla morte e comunicarle la vita eterna”

25 apr. 2009

SUFLETUL CRESTINULUI ORTODOX

_________________________________________________ Sufletul crestinului trebuie sa fie delicat, sensibil, sa zboare, sa tot zboare, sa traiasca printre visari. Sa zboare in nemarginire, in stele, in maretiile lui Dumnezeu, in tacere. Cel ce voieste sa devina crestin trebuie mai intai sa devina poet. Asta e ! Trebuie sa te doara. Sa iubesti si sa te doara. Sa te doara pentru cel pe care il iubesti.
Iubirea se osteneste pentru cel iubit. Alearga toata noaptea, privegheaza, isi insangereaza picioarele ca sa-l intalneasca pe cel iubit. Se jertfeste, nu ia nimic in seama, nici amenintari, nici greutati, din pricina iubirii. Iubirea pentru Hristos este alt lucru, nemarginit mai inalt."
Dumnezeu este iubire si cel ce ramâne în iubire ramâne în Dumnezeu, si Dumnezeu ramâne în el" (I Ioan IV, 16).
______________________________________________
Doamne Ajuta! La Totii Fratii Nostri.....

SA FII LUPTATOR SI OSTAS A LUI IISUS

__________________________________________
Eu n-am vrut să scriu versuri, poeme şi cântări ce gâdilă urechea şi inima o-nmoaie, ci-am vrut să rup zăvoare, am vrut să sparg cărări spre cer şi libertate, din iad şi din noroaie.
______________________ Am vrut să-mbrac oştire cu număr nesfârşit din fiecare carte să-mi plece o coloană de luptători cu suflet şi braţ nebiruit pornind să spargă încă o linie duşmană. _______________________ Din orice gând să-mi iasă o sabie ţintind în cuib viclean de şarpe, în inimă de iudă şi-n mână de satană ce umblă uneltind să fure munca celui ce plânge şi asudă.
______________________ N-am vrut să strig cuvinte, ci-am vrut să trag săgeţi puternice şi multe cu negreşită ţintă am vrut să sun alarme, am vrut să rup peceţi am vrut să-mpiedic răul să fure şi să mintă.
______________________ Cântarea-i numai forma sub care-mi ies plecând ostaşii-acestei lupte de-un suflet şi-o credinţă ce oricâţi sunt, să meargă coloane, rând pe rând, să lupte-n orice parte spre-aceeaşi biruinţă..
______________________ O, dragi cântări a-mele, plecaţi cum v-am dorit în linii largi de luptă pe-ntins din zare-n zare şi nu mai staţi din drumul viteaz şi strălucit decât când o să sune Cereasca Încetare.
_____________________ Luptaţi să nu ajungeţi în mână la vrăjmaş şi-ajunse, nu-i daţi sprijin în lupta lui vicleană, păstraţi-vă şi scutul şi spada de ostaş nălţând Solia Sfântă şi-n tabăra duşmană.
_____________________ Plecaţi-mi, rânduri sfinte, mai multe an cu an, mai îndrăzneţ, mai sigur, mai ager în mişcare cu fiece săgeată să-nfrângeţi un duşman. – Aşa să vă găsească Hristos pe fiecare!!

23 apr. 2009

OPREAN CORINA NEVOIE DE AJUTOR

Oprean Corina, mama a doi , copii din localitatea Deva jud. Hunedoara are urgent nevoie de ajutorul dumneavoastră!A fost diagnosticată cu o tumoare pe creier, care i-a rupt un vas de sânge, medicii din Timişoara unde este acum internată în stare gravă îi dau o şansă de 40% pentru a supravieţui, dar spun totodată că îi dau 90% şanse de a supravieţui dacă va face o intervenţie chirurgicală în Germania. Această operaţie nu se poate face în ţară, iar costul estimat este de 100.000 Euro . Deoarece situaţia financiară a familiei nu-i permite plata intervenţiilor medicale, orice sumă din partea dumneavoastră este binevenită.Pentru donaţii puteti folosi contul: Siguranta: RAIFFEISEN BANKAdresa : B-dul Iuliu Maniu nr. 18 , Deva, 2700 - jud HunedoaraTel: +40 254 213 911Fax: +40 254 213 009Link catre pagina oficiala : www.raiffeisen.roOprean Samuel CristianCont Euro: Cont IBAN: RO47RZBR0000060011138542 Unitate: 28-AGENT.DEVACont Lei: Cont IBAN: RO74RZBR0000060009847665 Unitate: 28-AGENT.DEVAP.S. Nu ezitaţi să trimiteţi anuţul mai departe şi cât mai repede!Vă mulţumim! Să continuăm a ne ruga pentru Corina, veştile sunt bune! Doamne ajuta! si prin Rugaiuni! Amin. Diacon Cazacu Gheorghe Se roaga Pentru dvs. Amin.

IISUS NE VORBESTE DESPRE SFARSIT

__________________________________ Un rezumat al cuvintelor rostite de Iisus în Matei 24 arată că sfârşitul lumii va include următoarele aspecte : Războaie şi veşti de războaieO naţiune se va ridica împotriva altei naţiuni şi o împărăţie împotriva altei împărăţii , Foamete şi cutremure , Profeţi falşi, care vin în Numele lui Iisus mulţi oameni vor fi înşelaţi de profeţii falşi . Profeţii falşi vor face semne şi minuni ,Adevăraţii creştini vor fi persecutaţi Dragostea oamenilor pentru Dumnezeu va descreşteEvanghelia va fi predicată în întreaga lume„Urâciunea pustiirii” (un lider mondial, care se va da drept Dumnezeu)Mari nenorociri Modificări ale soarelui, lunii, stelelor , Adevăraţii urmaşi ai lui Iisus vor fi adunaţi în jurul LuiÎntoarcerea lui IisusIisus îi judecă pe oameni pe pământCâteva texte de bază, care vorbesc despre „răpire”, acel eveniment când adevăraţii urmaşi ai lui Cristos vor fi ridicaţi pentru a se întâlni cu El în văzduh, sunt: Matei 24:31 , Marcu 13:27, 1 Corinteni 15:51_52, 1 Tesaloniceni :16-4,17 şi 2 Tesaloniceni 2:1-4, De asemenea, ar trebui să vorbim şi despre felul în care vor arăta zilele din urmă. Iată ce ni se spune: „Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele, căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, mândri, defăimători, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, vorbitori de rău, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, trădători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu” (2Timotei 3:1-4). Domnul sa fie cu noi, cu Toti in Veci Amin.

21 apr. 2009

SUNTEM CRESTINI

_________________________________________ De ce sa ne mintim mereu ca suntem crestini?
Ne place sa credem poate,dar oare cati suntem capabili sa dovedim prin fapte?
Ne rusinam cand trecem pe langa sfanta biserica sa ne facem semnul biruintei ,al sfintei cruci,ne rusinam daca postim.
Este trist ca nu dovedim ca suntem chip al Lui Dumnezeu.Atat de multe lucruri primim de la Tatal, ceresc insa noi ca niste pagani si vamesi uitam sa-i multumim.
Multumirea sa fie prin rugaciune,credinta curata si dreapta.Suntem trecatori in aceasta lume,drumul ,rolul nostru pe acest pamant se va incheia iar cand va veni vremea Judecatii ce raspuns vom da pt cele ce am facut in aceasta viata?
________________________________
Doamne Ajuta!

19 apr. 2009

HRISTOS A INVIAT

___________________________________________________ HRISTOS A INVIAT ! __________________ Al mortii bold a frint Cind moartea a rabdat; Prin moarte triumfind, Hristos a inviat! ________________ Ostasii L-au privit Fiind glorificat; Cind zorii s-au ivit ,Hristos a inviat! ________________ S-au zguduit cumplit A mortii umbre reci, Cind El a biruit, Dind viata cea de veci. ________________ Crestini...sculati din somn! Vestiti in lung si-n lat: Hristos al vietii DomnDin morti a inviat! ________________ In cer si pe pamint E-un cintec minunat; Etern e... Domn Preasfint,Hristos Cel Inviat! _______________ Si glasuri mii si mii Cinta-vor ne-ncetat, Aici si-n vesnicii... "Hristos a inviat!" _______________ Versuri De Botan Avram HRISTOS A INVIAT!

17 apr. 2009

OASTEA DOMNULUI IISUS

Oastea Domnului este o mişcarea din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, care a luat fiinţă în anul 1923, la iniţiativa Preotului Iosif Trifa. După definiţia pe care i-a dat-o Părintele Iosif Trifa, Oastea Domnului este „Aflarea şi vestirea lui Iisus Hristos cel răstignit”. După 1948 mişcarea a fost trecută de regimul comunist în ilegalitate, iar în 1990 „Oastea Domnului” a fost reabilitată de Statul Român şi de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe. Medalia Oastei Domnului În zilele noastre, Oastea Domnului are sediul administrativ la Sibiu, unde dispune de Editură, Librărie şi tipografie proprie. Aici se tipăreşte, cu binecuvîntarea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, săptămînalul „Iisus Biruitorul” având ca supliment revista pentru tineri „Timotheos”. Oastea Domnului este condusă de un Sfat Frăţesc Operativ din care fac parte aproximativ 30 de membri, reprezentanţi ai zonelor. Oastea Domnului este prezentă aproape pe tot teritorul României dar şi dincolo de graniţele ei. Activitatea Oastei Domnului are ca bază aşa numitul „voluntariat al laicilor”, chiar dacă din mişcare fac parte şi numeroşi clerici. Întîlnirile membrilor Oastei Domnului au loc în biserici, case parohiale sau particulare, după Slujbele Bisericii. Programul acestor întîlniri frăţeşti, cuprinde: rugăciuni, cântări, poezii religioase, cuvinte de învăţătură şi de mărturisire duhovnicească, cateheze şi activităţi pentru copii şi tineri. De asemeni, zonal sau regional, Oastea Domnului dezvoltă o bogată activitate socială în penitenciare, aşezăminte sociale şi umanitare. Pr. Ioan Bria, reputat profesor şi teolog ortodox, cunoscând şi apreciind activitatea Oastei Domnului, a ilustrat plastic adunările Oastei Domnului cu conceptul: „Liturghia de după Liturghie”. "Oastea Domnului este un copil al Bisericii. S-a născut şi trăieşte sub aripa Bisericii. Oastea Domnului nu e ceva mai mult decât Ortodoxia, ci e o familie restrânsă, o comuniune de frăţietate evanghelică cu gândul precis de a trăi mai intens învăţăturile Bibliei şi ale Bisericii. Ne trudim doar să ieşim din comunul vieţii, să creştem în Domnul, pentru mântuirea sufletelor noastre. Oastea Domnului nu are nici o pretenţie dogmatică sau canonică. N-avem nimic de adăugat canoanelor. Oastea nici nu a vrut şi nici nu vrea să facă reguli peste sau în contra Bisericii. Dar Oastea Domnului vrea să trăiască, cu toata fiinţa, regulile existente ale Bisericii..." - fragment din Moţiunea din 12 septembrie 1937 (cu valoare de testament şi hotărîre în legătură cu poziţia şi rolul Oastei Domnului în Biserica Ortodoxă).
Slavit sa Fie Domnul Amin.

16 apr. 2009

FRATELE TRAIAN DORZ

TRAIAN DORZ,
marele poet crestin român care a pãtimit îndelung sub regimul comunist. Substanta Suferintei, se încheagã printr-un colaj de intense trãiri interioare ale poetului, brodate pe realitatea cruntã a persecutiei.
“Binefacerile Domnului faţă de fiecare dintre noi sunt atât de multe, atât de felurite şi atât de neîntrerupte, încât în orice loc, în orice vreme şi în orice stare suntem datori să-I înălţăm lui Dumnezeu cântările laudelor şi ale mulţumirii noastre.Dacă I-am mulţumi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile (1Tesaloniceni 5,1) aşa cum ni se porunceşte, într-adevăr, n-am mai avea timp să ne plângem sau să cârtim pentru nimic.Dar chiar şi în vremea când avem pentru ce plânge, şi când ni se pare că avem pentru ce cârti, chiar şi atunci, înaintea lui Dumnezeu n-ar trebui să îndrăznim aceasta. Fiindcă nu numai că nu ne foloseşte la nimic bun îndărădnicia cârtitoare, ci, dimpotrivă, ne strică şi mai mult, de fiecare dată.Oricât de greu ne-ar fi, totuşi nu-i bine să ne plângem. Şi cu atât mai rău este să cârtim. Dumnezeu, Tatăl nostru, ştie de starea în care ne duce sau îngăduie să fim duşi.Şi El Însuşi va avea grijă ca să ne potrivească crucea cu puterea. Astfel, ori ne va mări puterea cât greutatea, ori ne va micşora greutatea cât puterea, ca să nu fim nimiciţi. Numai să avem credinţă în puterea şi în grija Lui.Atât şcoala minunii, cât şi şcoala suferinţei cer din partea celui chemat în ele o zguduitoare seriozitate duhovnicească. Cu "şcolarii" neserioşi Dumnezeu nu lucrează, fiindcă nu poate lucra... Cuptorul nu glumeşte şi focul nu râde. Ceea ce se poate trece prin cuptor este aur, iar ce nu este aur nu poate trece prin el. Rămâne acolo în foc. Orice vas, ca să fie bun şi folositor, trebuie să fie trecut prin foc. Până n-a trecut prin cuptorul arderii, vasul nu este nici curat şi nici întărit îndeajuns.
(Fr. Traian Dorz)

15 apr. 2009

MOARTEA TRUPEASCA A LUI IISUS

Moartea trupeasca a lui Iisus Hristos , Acesta este un fapt petrecut pe la ora trei in dupa amiaza zilei de vineri, 7 aprilie (14 nisan) anul 30. Se aflau langa Cruce, cand Domnul si-a dat Duhul, soldatii romani si centurionul care-L rastignisera si care-L pazeau, leviti din garda templului, numerosi barbati, femei si copii din popor, farisei, carturari si sinedristi, precum si cativa prieteni si cunoscuti ai Mantuitorului, din Iudeia si mai ales din Galileia. Dintre acestia din urma, nu lipseau sfintele femei: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob cel Mic, mama fiilor lui Zevedeu si Maria, sotia lui Oleopa, ruda Maicii Domnului. Intre ele, desigur, Prea Curata Fecioara Nascatoare de Dumnezeu. Apostolii sunt reprezentanti prin Sfantul Ioan Evanghelistul. Ceilalti stau inca departe, de frica Iudeilor. Ei nu mai sunt insa inspaimantati, ca-n momentul arestarii Domnului. Cativa dintre ei erau poate de fata, privind de la distanta sfarsitul invatatorului lor (Matei XXVII, 54-56; Marcu XV, 39-41; Luca XXIII, 47-49 si Ioan XIV, 25-27).

13 apr. 2009

FERICIRILE CELE NOUA DARUITE

Fericirile - Cele nouă căi ale desăvârşirii revelate de Iisus Acest spectacol abordează cele 9 fericiri revelate de Iisus, pornind de la o radiografie a reacţiilor şiatitudinilor noastre generale şi ajungând la cum am fi dacă chiar am crede că acel celebru "fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor va fi Împărăţia Cerurilor" poate fi pus în practică în vieţile noastre. Sunt cele 9 fericiri abordabile? Sau doar practicanţii mersului constant la biserică pot spune că le practică? Sunt cele 9 fericiri posibile căi şi pentru omul modern?
Noi credem că mai ales pentru el, căci e timpul ca el să îşi întoarcă chipul de acolo de departe, din lumea afacerilor şi a vitezei, către lumea ce altfel va rămâne doar o taină pentru ocupatul om al secolului nostru.
Toate sărbătorile reprezintă o chemare la transformare şi evoluţie spirituală pentru toţi cei care sunt receptivi şi gata să o asculte. Până acum Crăciunul sau Paştele au venit şi au trecut de multe ori. Prima este sărbătoare naşterii Copilului Divin în interiorul inimilor noastre. Iisus a întrupat în fiinţa sa trei mari calităţi: adevărul, non-violenţa şi stăpânirea perfectă. De-a lungul întregii perioade a vieţii Sale sublime, El a fost expresia vizibilă a celui mai înalt Adevăr.
Puritatea fără pată, desăvârşită, a învăluit mereu ca o mantie sublima fiinţă a lui Iisus. Viaţa lui a fost o minunată combinaţie de cunoaştere, devoţiune şi acţiune detaşată. Picioarele Sale nu au păşit pe pământ decât pentru a se îndrepta către cei care aveau nevoie de sprijinul Său. Dacă mâna Sa s-a mişcat, nu a fost decât pentru a aduce alinare şi ajutor celor tulburaţi şi asupriţi.
Cu adevărat binecuvântată este omenirea care păstrează şi onorează încă, cu dăruire şi devotament, memoria sfântă a acestei mari Lumini care a coborât şi a iluminat acest pământ acum aproape 2000 de ani. Atâta timp cât oamenii păstrează viu în inimile lor idealul măreţ al unei vieţi divine, aşa cum a fost ea trăită de Iisus, şi atâta vreme cât păstrează cu atenţie mesajul Său de îndumnezeire, umilinţă, puritate, non-violenţă, adevăr, iubire necondiţionată pentru toate fiinţele, atâta timp cât toate acestea sunt îndeplinite, ei pot fi siguri că vor beneficia din plin de fericire, prosperitate, securitate, pace şi înţelegere.
Viaţa christică, plină de umilinţă, putere de a îndura în tăcere, simplitate sublimă, puritate, iubire atotcuprinzătoare şi rugăciune profundă reprezintă garanţia sigură a retrezirii omului din prezenta lui stare de barbarie "civilizată" în care a plonjat tot mai mult în ultima perioadă.
Creştinismul poate înflori doar în spiritul lui "a dărui şi a primi". Fiecare om, indiferent de vârsta, religia, condiţia sa socială, aspiră către fericire. Prin mesajul său divin, Iisus Christos ne-a deschis mai multe căi către fericire, învăţându-ne cum trebuie să trăim pentru a fi desăvârşiţi. Una dintre ele poate fi şi a ta.

11 apr. 2009

IUBIREA SI SPERANTA

PSALMUL 50 AL LUI DAVID

PSALMUL 50
Miluieste-ma, Dumnezeule, dupre mare mila Ta, si dupre multimea indurarilor tale sterge faradelegea mea. Mai vartos ma spala de faradelegea mea, si de pacatul meu ma curateste, ca faradelegea mea eu o cunosc, si pacatul meu inaintea mea este pururea. Tie unuia am gresit, si rau inaintea Ta am facut, ca sa te indreptatesti intru cuvintele Tale si sa biruiesti cand te vei judeca tu. Ca iata intru faradelegi m-am zamislit, si in pacate m-a nascut maica mea. Ca iata adevarul ai iubit, cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii tale ai aratat mie. Stropi-ma-vei cu issop, si ma voiu curati; spala-ma-vei, si mai vartos decat zapada ma voiu albi. Auzului meu vei da bucurie si veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite. Intoarce fata ta de catre pacatele mele, si toate faradelegile mele sterge. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si Duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele. Nu ma lepada dela fata ta, si Duhul tau cel Sfant nu lua dela mine. Da mie bucuria mantuirii tale, si cu duh stapanitor ma intareste. Invata-voi pre cei fara de lege caile tale, si cei necinstitori la tine se vor intoarce. Izbaveste-ma de sangiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea ta. Doamne, buzele mele vei deschide, si gura mea va vesti lauda ta. Ca de-ai fi voit jertfa, as fi dat: arderi de tot nu vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul zdrobit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu va urgisi. Fa bine, Doamne, intru bunavoirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului. Atunci binevoi-vei jertfa dreptatii, prinosul si arderi de tot; atunci vor pune pre altarul tau vitei.

9 apr. 2009

IISUS HRISTOS TEMELIA MANTUIRII

IIsus Hristos, Temelia Mantuirii “Caci nimeni nu poate pune o alta temelie decat cea care a fost pusa, si care este Iisus Hristos.” (1Corinteni 3:11) Orice om cu o minte sanatoasa se iubeste pe sine insusi, se ingrijeste, si isi doreste binele. E ceea ce Dumnezeu a pus in om, asa cum scrie in Efeseni 5:29: “Caci nimeni nu si-a urat vreodata trupul lui, ci il hraneste, il ingrijeste cu drag, ca si Hristos Biserica; …” De la aceasta normala si naturala dragoste de sine porneste toata Legea lui Dumnezeu data omului, in care porunca de baza este: “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot cugetul tau si cu toata puterea ta si pe aproapele tau, ca pe tine insuti.” (Marcu 12:30-31). Cum vei putea iubi pe aproapele tau ca pe tine insuti, daca tu nu te iubesti pe tine insuti, daca tu nu vezi in tine insuti “coroana” creatiunii lui Dumnezeu si daca tu nu poti spune ca David: “Te laud (Doamne) ca sunt o faptura asa de minunata. …” (Psalm 139:14) Da, Dumnezeu ne-a facut fapturi minunate, ne-a facut dupa chipul si asemanarea Sa, inzestrandu-ne cu capacitate de gandire si ratiune, cu vointa si sentimente, si cu un suflet nemuritor asa incat sa putem fi pentru totdeauna in prezenta Lui. Primii oameni insa, Adam si Eva, si-au pus vointa lor in a asculta ce le-a spus diavolul si nu ce le-a spus Dumnezeu si astfel, calcand porunca lui Dumnezeu, au fost alungati din prezenta Lui. Totusi omul a ramas inzestrat cu acele capacitati date de Dumnezeu, si acel suflet nemuritor care tanjeste dupa Dumnezeu, dupa prezenta lui Dumnezeu si partasia cu El. De aceea, orice om doreste binele pentru el insusi, si nu doar binele momentan ci un bine de lunga durata, binele vesnic care e de fapt mantuirea sufletului. Gandul vesniciei e pus in om tot de Dumnezeul cel vesnic, asa cum scrie in Eclesiastul 3:11: “Orice lucru El il face frumos la vremea lui; a pus in inima lor chiar si gandul vesniciei, macarca omul nu poate cuprinde, de la inceput pana la sfarsit, lucrarea pe care a facut-o Dumnezeu.” Oamenii, in cautarea lor, si-au facut nenumarate metode si nenumarate obiceiuri prin care sperau sa-si mantuiasca sufletul; de la zeii simpli de lemn sau piatra, aur sau argint facuti de insasi mana lor, fara grai si fara putere, la care (dupa ce-i faceau) se inchinau, de la templele somptuoase facute unor zei imaginari, de la inchinarea la natura, la soare sau luna, la picturi facute de maini talentate, temple inaltate numelui lui Dumnezeu, sau cruci facute Numelui lui Iisus, oamenii si-au gasit propriile cai, dupa bunul lor plac si dupa bogatia imaginatiei lor, prin care cautau sa-si mantuiasca sufletul. Dorinta mantuirii este un lucru deosebit de bun, este insuflat de Dumnezeu, si cautarea de asemenea este buna, fiindca Dumnezeu insusi indeamna prin Cuvantul Sau: “Cercetati toate lucrurile, si pastrati ce este bun” (1Tesaloniceni 5:21) - deci cercetarea trebuie sa duca la a gasi si pastra ce este bun, si bun este Unul Singur - Dumnezeu, spune Biblia in Marcu 10:18. Deci cautarea mantuitoare ne ajuta sa-L gasim pe Dumnezeu. Dumnezeu in Atotputernicia Sa, si in nemarginita Sa dragoste pentru om a pregatit mantuirea pentru om; si la baza ei a pus o Temelie statornica si nepieritoare care este Iisus Hristos, Singurul Sau Fiu: “Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (Ioan 3:16), deci “In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim mantuiti.” (Fap. Apost. 4:12) Cautarea ta este buna; tu trebuie sa fii mantuit! Este dorinta sufletului tau si este dorinta lui Dumnezeu, Creatorul tau. Este insa o singura temelie pentru mantuirea ta: Iisus Hristos. Truda ta si povara pacatelor tale pot fi usurate doar prin credinta in El, doar la crucea Lui; El cheama iubitor: “Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna”, fiindca “Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine” (Matei 11:28; Ioan 14:6). Dumnezeu ne-a lasat Cuvantul Sau scris, voia Sa scrisa in Cartea sfanta - Biblia (Sfanta Scriptura). “Cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele marturisesc despre Mine”, spune Domnul Iisus, preotilor si fariseilor care acceptau Scriptura ca pe o carte a mantuirii

6 apr. 2009

"EVENIMENTELE FINALE ALE LUMII"

CATEVA AMANUNTE REALE DIN , CARTEA ADEVARULUI. VIZIONARE PLACUTA . DOAMNE AJUTA!

3 apr. 2009

CAPITOLUL NR. 1 A LUI IOAN

Descoperirea lui Iisus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi cele ce trebuie să se petreacă în curând, iar El, prin trimiterea îngerului Său, a destăinuit-o robului Său Ioan,2.Care a mărturisit cuvântul lui Dumnezeu şi mărturia lui Iisus Hristos, câte a văzut.3.Fericit este cel ce citeşte şi cei ce ascultă cuvintele proorociei şi păstrează cele scrise în aceasta! Căci vremea este aproape.4.Ioan, celor şapte Biserici, care sunt în Asia: Har vouă şi pace de la Cel ce este şi Cel ce era şi Cel ce vine şi de la cele şapte duhuri, care sunt înaintea scaunului Lui,5.Şi de la Iisus Hristos, Martorul cel credincios, Cel întâi născut din morţi, şi Domnul împăraţilor pământului. Lui, Care ne iubeşte şi ne-a dezlegat pe noi din păcatele noastre, prin sângele Său,6.Şi ne-a făcut pe noi împărăţie, preoţi ai lui Dumnezeu şi Tatăl Său, Lui fie slava şi puterea, în vecii vecilor. Amin!7.Iată, El vine cu norii şi orice ochi Îl va vedea şi-L vor vedea şi cei ce L-au împuns şi se vor jeli, din pricina Lui, toate seminţiile pământului. Aşa. Amin.8.Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Atotţiitorul.9.Eu Ioan, fratele vostru şi împreună cu voi părtaş la suferinţa şi la împărăţia şi la răbdarea în Iisus, fost-a în insula ce se cheamă Patmos, pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia lui Iisus.10.Am fost în duh în zi de duminică şi am auzit, în urma mea, glas mare de trâmbiţă,11.Care zicea: Ceea ce vezi scrie în carte şi trimite celor şapte Biserici: la Efes, şi la Smirna, şi la Pergam, şi la Tiatira, şi la Sardes, şi la Filadelfia, şi la Laodiceea.12.Şi m-am întors să văd al cui este glasul care vorbea cu mine şi, întorcându-mă, am văzut şapte sfeşnice de aur.13.Şi în mijlocul sfeşnicelor pe Cineva asemenea Fiului Omului, îmbrăcat în veşmânt lung până la picioare şi încins pe sub sân cu un brâu de aur.14.Capul Lui şi părul Lui erau albe ca lâna albă şi ca zăpada, şi ochii Lui, ca para focului.15.Picioarele Lui erau asemenea aramei arse în cuptor, iar glasul Lui era ca un vuiet de ape multe;16.În mâna Lui cea dreaptă avea şapte stele; şi din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, iar faţa Lui era ca soarele, când străluceşte în puterea lui.17.Şi când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca un mort. Şi El a pus mâna dreaptă peste mine, zicând: Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă,18.Şi Cel ce sunt viu. Am fost mort, şi, iată, sunt viu, în vecii vecilor, şi am cheile morţii şi ale iadului.19.Scrie, deci, cele ce ai văzut şi cele ce sunt şi cele ce au să fie după acestea.20.Taina celor şapte stele, pe care le-ai văzut în dreapta Mea, şi a celor şapte sfeşnice de aur este: Cele şapte stele sunt îngerii celor şapte Biserici, iar sfeşnicele cele şapte sunt şapte Biserici. Doamne Ajuta! Scris: Diacon C. Gh.

2 apr. 2009

"SFARSITUL LUMII VA VENI"

Sfarsitul vine cand nici nu gandim, Evanghelia dupa Matei 24: 36 Despre ziua aceea si despre ceasul acela, nu stie nimeni: niciingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal.37 Cum s-a intimplat in zilele lui Noe, aidoma se va intimpla si lavenirea Fiului omului.38 In adevar, cum era in zilele dinainte de potop, cind mincau si beau,se insurau si se maritau, pina in ziua cind a intrat Noe in corabie,39 si n-au stiut nimic, pina cind a venit potopul si i-a luat pe toti,tot asa va fi si la venirea Fiului omului.40 Atunci, din doi barbati cari vor fi la cimp, unul va fi luat sialtul va fi lasat.41 Din doua femei cari vor macina la moara, una va fi luata si alta vafi lasata.42 Vegheati dar, pentru ca nu stiti in ce zi va veni Domnul vostru.43 Sa stiti ca, daca ar sti stapinul casei la ce straja din noapte vaveni hotul, ar veghea si n-ar lasa sa-i sparga casa.44 Deaceea, si voi fiti gata; caci Fiul omului va veni in ceasul incare nu va ginditi. Apocalipsa cap. 20: 13: Marea a dat inapoi pe mortii cari erau in ea; Moartea si Locuintamortilor au dat inapoi pe mortii cari erau in ele. Fiecare a fostjudecat dupa faptele lui.14: Si Moartea si Locuinta mortilor au fost aruncate in iazul de foc.Iazul de foc este moartea a doua.15: Oricine n-a fost gasit scris in cartea vietii, a fost aruncat iniazul de foc.21: 8 Dar cit despre fricosi, necredinciosi, scirbosi, ucigasi,curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli, si toti mincinosii, partealor este in iazul, care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua."15: Afara sint cinii, vrajitorii, curvarii, ucigasii, inchinatorii laidoli, si oricine iubeste minciuna si traieste in minciuna! Apocalipsa cap. 22 :12,13Iata , Eu vin curand ;si rasplata Mea este cu Mine,ca sa dau fiecaruiadupa fapta lui .Eu sunt Alfa si Omega,Cel dintai si Cel de pe urma,Inceputul si Sfarsitul. Strigati din toata inima la Domnul Iisus Hristos Fiul lui DUMNEZEU si EL va avea mila de voi. Iisus spune: Eu vin in Curand! Amin.

1 apr. 2009

"DIACON ! PRIMA TREAPTA A PREOTIEI"

Cărţile Noului Testament descriu viaţa Bisericii creştine din primul secol, amintindu-se foarte clar de acei slujitori ai bisericii ce vor intra în vocabularul liturgic al zilelor noastre sub denumirea de diaconi. În Faptele Apostolilor apar foarte exact momentele alegerii şi hirotoniei celor şapte diaconi. Ca şi în cazul alegerii lui Matia, alegerea celor şapte diaconi este evocată de Sfântul Apostol Luca foarte amănunţit. La elaborarea cărţii sale, Sfântul Apostol Luca se dovedeşte a fi unul din cei mai mari istoriografi ai epocii creştine primare şi cuprinde într-o carte de istorie bisericească cum este Faptele Apostolilor un volum vast de cunoştinţe, oferind informaţii ce sunt clare şi uşor de identificat până în zilele noastre. Este puţin straniu că Sfântul Apostol Luca oferă datele despre alegerea şi hirotonia diaconilor şi mai puţin despre preoţi, deoarece diaconia este prima treaptă de intrare în ierarhia bisericească. Din descrierile primelor decenii din Biserica Ierusalimului, alegerea lui Matia şi a diaconilor se evidenţiază ca o necesitate primară în transmiterea şi învăţarea cuvântului Sfintei Evanghelii. Diaconii, după Sfântul Apostol Luca, sunt aleşi, hirotoniţi şi apoi nu dispar în anonimitate, ci sunt în primul plan al actualităţii creştine din Cetatea Sfântă. Drumul în care se afirmaseră cei şapte diaconi nu este numai acela al "slujirii la mese "(Fapte 6,2), ci şi acela al propovăduirii cu rezultate cât mai bune a Evangheliei. Pentru un timp unul din cei şapte diaconi chemaţi, Ştefan, apare în prim planul activităţii misionare; el "făcea minuni şi semne mari în popor", foarte aproape de ceea ce făceau Mântuitorul (Ioan 3,2) şi ceilalţi Sfinţi Apostoli (Fapte 2,43). Acesta este argumentul decisiv pentru afirmaţia că Sfântul Ştefan este un diacon, autentic slujitor al Evangheliei, sub continua asistenţă a Sfântului Duh, căci "nimeni nu putea sta împotriva înţelepciunii Duhului cu care vorbea" (Fapte 6,10). Activitatea de propovăduire paralel cu apostolia Sfântului Diacon Ştefan este ca în tot Noul Testament un apanaj al uneia din treptele preoţiei ierarhice dar, pentru acea epocă, şi al harismaticilor.(Fapte 2,18-19).Prin înzestrarea celor şapte bărbaţi cu harul preoţiei ierarhice în treapta diaconală şi activitatea misionară asistăm la apariţia unei noi clase, generaţie de slujitori ai Evangheliei. Ei sunt rezultatul unei profunde Evanghelizări făcute asupra primilor lor ucenici de Sfinţii Apostoli în timpul lungii lor şederi în Ierusalim. Dintre aceşti ucenici ai Sfinţilor Apostoli sunt de reţinut din Faptele Apostolilor doi: Sfântul Ştefan şi Sfântul Filip. Diaconul Filip, după martiriul Sfântului Ştefan, va pleca din Cetatea Sfântă mai întâi în Samaria, apoi în alte cetăţi din Palestina unde va avea o activitate de propovăduire de sine stătătoare, făcând multe minuni.(Fapte 8,13). Activitatea şi instituirea celor şapte diaconi elenişti constituie precedentul după care se vor alege noi membri ai ierarhiei bisericeşti din acea epocă până azi. Unul din cei şapte diaconi elenişti, Ştefan, va fi primul martir al bisericii creştine. Talmudul spune despre 480 de sinagogi şi case de învăţătură unde evreii erau obligaţi să înveţe legea mozaică. Ştefan, care era după învăţătura sa dinaintea convertirii, un bun cunoscător al legilor evreieşti, le va cerceta arătând perimarea legii vechi faţă de Evanghelie. Va avea nenumărate dispute cu rabinii care vor fi neputincioşi în a-l convinge şi astfel va fi calomniat, spunându-se că se opune legii lui Moise şi lui Dumnezeu. Evreii, foarte sensibili la aceste calomnii, vor ucide pe diaconul Stefan. Lepădarea de sine în faţa Sinedriului, pe care reuşise să-l trateze cu bunătate , iertare şi respect, adresându-se: "Bărbaţi, părinţi (învăţători mai înţelepţi), fraţi (de acelaşi sânge, fără duşmănie)", aduce aminte de Hristos, singurul ce mai trecuse senin de această puternică încercare pentru evrei. Această atitudine profund creştină este o trăsătură de bază a celor şapte diaconi elenişti pe calea vieţuirii în Hristos2 (de asemeni, pregătirea teologică, morală şi misionară).După martirul Sfântului Ştefan ei au părăsit Cetatea Sfântă, binevestind Cuvântul în toată ţara (Fapte. 8,4). Din predica lui Ştefan şi Filip ne putem da seama cu câtă forţă şi siguranţă era predicat cuvântul Evangheliei. Necesitatea preoţiei este bine conturată de Sfântul Apostol Luca pentru misionarii care aveau astfel siguranţa şi autorizarea propovăduirii asemenea lui Ştefan şi Filip (Fapte 6,7-15,7-1,60). În a treia călătorie misionară Sfântul Apostol Pavel ajunge în Cezareea, rămâne în casa binevestitorului Filip, unul "dintre cei şapte diaconi" (Fapte 21,8). Acest nume al binevestitorului va fi purtat de orice slujitor hirotonit din Noul Testament. Diaconii din Ierusalim participă la Sinodul din anul 50 şi vor fi amintiţi ca slujitori hirotoniţi (Fapte 15,2,4). În scrisoarea către Filipeni, Sfântul Apostol Pavel aminteşte: "celor ce sunt în Filipi, episcopilor împreună cu ei şi diaconilor"(1,1). Diaconii elenişti au ajutat cu siguranţă la strângerea ajutoarelor pentru Sfântul Apostol Pavel, care avea relaţii speciale cu această biserică.
DE: DIACON CAZACU GHEORGHE.

MANASTIREA FLORESTI JUD. VASLUI

Manastirea Floresti Ansamblul Manastirii Floresti ( biserica Sf. Ilie, turnul-clopotnita, palatul egumenesc si zidul de incinta) este unul dintre cele mai importante realizari ale arhitecturii ecleziastice din eparhia Husilor, construit in sec. XVI-XIX, in stil romantic. Biserica Sfantul Ilie - vedere de ansamblu Manastirea s-a numit la inceput Simila, apoi Florentina pana la mijlocul secolului al XVII-lea, cand a luat numele de Floresti de la satul din apropiere. Biserica a fost construita la sfarsitul secolului al XVI-lea (c.1590) de vornicul Carstea Ghenovici si recladita intre anii 1686-1694 de vornicul Gavrilita Costachi, stranepotul ctitorului si urmasii sai. Afectata de seismele din anii 1738 si 1802, biserica a fost inchinata la manastirea Esfigmen de la muntele Athos in anul 1806, de catre Veniamin Costachi, Mitropolitul Moldovei. Biserica actuala a fost recladita din temelii de egumenul Nil, intre anii 1852-1859, pana deasupra ferestrelor. Lucrarile au fost intrerupte din cauza secularizarii averilor manastiresti din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza si au fost finalizate de statul roman, intre anii 1879-1883, prin stradania episcopului Iosif Gheorghian, dupa un proiect intocmit de arhitectul Burelli. In anul 1883, biserica Sfantul Ilie a fost declarata biserica parohiala, functionand sub acest regim pana in anul 1991.

CAZACU GHEORGHE

In Slujba lui Dumnezeu Pentru o Vesnicie.