Postul Craciunului

Va dorim un post binecuvantat tuturor postitorilor si nevoitorilor in fata Domnului!

Aduceti jertfa Domnului Iisus!

Va indemn, deci, fratilor, pentru indurarea lui †Dumnezeu, sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie, sfanta, placuta lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastra o slujba duhovniceasca.” (Romani 12:1). †Preotia crestina este insusirea care asigura cadrul adecvat primirii darului Sfantului Duh si pe baza existentei ei in viata credinciosului, acesta este chemat la o slujba bisericeasca.

***

• Noul Testament nu vorbeste despre o preotie ca si slujba bisericeasca si folosirea ei este improprie in afara †slujbei duhovnicesti. In virtutea calitatii de preot, fiecare crestin are competenta de citire, interpretare si traire a Sfintelor Scripturii, de aducere a slujbei duhovnicesti pentru Dumnezeu, si este raspunzator de ceea ce face. A nega, a restrange sau a impiedeca dreptul credinciosului de-a sluji duhovniceste, inseamna incalcarea unei hotarari Dumnezeiesti. †Oricine restrange preotia la o anumita categorie din biserica, ori la anumite slujbe bisericesti, la anumite ierarhizari, se face vinovat de neluare in seama si incalcare a Cuvantului Sfant.

***

• Apostolul Petru a inteles, ca si ceilalti apostoli de altfel, minunea universalizarii preotiei si slujbei duhovnicesti. Orice crestin adevarat trebuie sa fie bucuros si recunoscator lui †Dumnezeu pentru aceasta calitate minunata primita, si pentru oportunitatea de a-si aduce slujba duhovniceasca pe care i-o cere Dumnezeu. Te bucuri dragul meu cititor, ori cititoare, ca tu, un simplu credincios, fiind rascumparat prin sangele Domnului †Iisus Hristos, ai calitatea de preot al Dumnezeului Celui prea Inalt si ai onoarea si cinstea de-a aduce slujba ta duhovniceasca prin darul care ti-a fost dat de †Duhul Sfant?

***

• S-ar putea sa te simti mic, slab, nevrednic ori indoielnic, dar sa stii ca aceste cuvinte ale apostolului Petru care a zis “Doamne, pleaca de la mine, caci sunt un om pacatos” (Luca 5:8), te asigura de acest lucru. †Trebuie sa spun aici si ca cei care se numesc si se cred crestini, dar nu au primit iertarea de la Dumnezeu prin pocainta si credinta in jertfa de Sine a Marelui Preot, Iisus Hristos, ci apeleaza la alti oameni dupa aceasta iertare, procedeaza gresit (Evrei 10:11). Daca apartii acestei categorii, cauta degraba sa faci ceea ce-ti spune Biblia, deoarece ceea ce faci acum este inutil si urmarile vor fi aspre pentru tine. ***

• Preotia crestina va fi rasplatita de †Dumnezeu cu viata vesnica in fericire eterna. Apostolul Ioan, in ultima carte a Bibliei, Apocalipsa, scrie: “Har si pace voua din partea lui† Iisus Hristos… care ne-a spalat de pacatele noastre si a facut din noi o imparatie si preoti pentru Dumnezeu, Tatal Sau; a Lui sa fie slava si puterea in vecii vecilor! Amin.” (Apoc.1:6) Preotia crestina odata obtinuta si pastrata, aduce suprema rasplatire la care aspira orice om; viata vesnica cu Dumnezeu, in fericire fara sfarsit. Apocalipsa, aceasta carte a descoperirii lucrurilor care vor veni, scrie referitor la Domnul Iisus: ***

• “Vrednic esti tu sa iei cartea si sa-i rupi pecetile: caci ai fost junghiat, si ai rascumparat pentru Dumnezeu, cu sangele Tau, oameni din orice semintie, de orice limba, din orice norod si de orice neam. Ai facut din ei o imparatie si preoti pentru †Dumnezeul nostru, si ei vor imparati pe pamant!” (Apoc.5:9-10) Este tabloul din care va face parte orice om care a fost responsabil pentru fiinta si viata sa, acceptand iubirea lui †Dumnezeu si sacrificiul Fiului Sau, Iisus Hristos, si a fost constient de oportunitatea pe care a avut-o sa se inroleze in randul celor sfintiti pentru o preotie deosebita. Vei fi si tu parte din aceasta multime fericita? Iata intrebarea care trebuie sa te preocupe acum.

***

• Daca consideri ca nu vei face parte din ea, vino imediat la †Marele Preot, Iisus Hristos, pocaindu-te. El iti va da iertarea si dreptul de a fi preot al Sau, iar cand vei trece in vesnicie vei face parte din aceasta fericita Imparatie rascumparata. Te implor, accepta chiar acum oferta pe care ti-o face †Dumnezeu prin Isus Hristos, Fiul Sau.

Bunatatea

E adevarat ca in Pateric se spune, de pilda, ca un parinte "din multa bunatate nu mai stia ce e rautatea". Era asa de statornicit in bine incat nu mai putea presupune rautatea. Ganditi­va ce deosebire mare e intre parintele acela si noi. Noi ce facem? Din multa rautate nu mai putem presupune bunatatea!

**

Cineva care nu este bun cu toti, nu-i bun. In Pateric este o zicere a Sfantului Macarie: "Cu un cuvant bun si pe cel rau il faci bun, iar cu un cuvant rau si pe cel bun il faci rau". Bineinteles, este vorba de o rautate relativa si de o bunatate relativa, oscilanta si fluctuanta. Noi trebuie sa fim totdeauna buni. Cine e si rau, nu se aseamana cu Domnul Hristos, pentru ca Domnul Hristos este totdeauna bun.

**

Stiti ca despre Sfantul Macarie se spunea ca a fost "dumnezeu pamintesc" (parca te ia groaza cind auzi un astfel de cuvant in Pateric: dumnezeu pamintesc!). De ce dumnezeu pamintesc? Pentru ca asa cum Dumnezeu acopera lumea, asa acoperea si el pacatele oamenilor: pe cele pe care le vedea, ca si cum nu le-ar fi vazut, pe cele pe care le auzea, ca si cind n-ar fi auzit de ele.

***

Asa face Domnul Hristos, asa trebuie sa facem si noi! Sa fim buni, sa fim intelegatori, sa fim milostivi, sa fim iertatori. Si cu asta n-am facut totul! Mai trebuie sa facem ceva: Domnul Hristos a spus despre Sine ca: "Fiul Omului n-a venit sa I se slujeasca, ci ca sa slujeasca El si sa-si dea sufletul, pret de rascumparare pentru multi" (Matei 20, 28). Deci sa fim in slujba oamenilor, in slujba altora.

***

Daca facem asa, daca ne gandim ce putem face noi pentru omul de linga noi, nu ce ar putea face altul, atunci suntem ascultatori de Domnul Hristos si suntem pe calea mbunatatirii sufletesti. Fiind pe calea mbunatatirii sufletesti, suntem nu numai ganditori la Hristos, ganditori de Hristos, ci si hristofori.

Intrebarea Articolului Crestin

• Cinstiţi părinţi, iubiţi fraţi şi iubiţi credincioşi, zilele trecute aminteam o întrebare pe care Domnul Hristos a pus-o în legătură cu credinţa, a pus-o unui om anume. Întrebarea "Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?",
• Intrebare pusă unui singur om sau despre care ştim că a fost pusă unui singur om. Întrebarea aceasta Domnul Hristos o pune tuturor oamenilor, toţi oamenii trebuie să răspundă la întrebarea dacă cred în Fiul lui Dumnezeu, toţi oamenii, şi cei care cred, şi cei care nu cred vor fi întrebaţi despre aceasta nu?

Pacea este rodul despatimirii - Sfantul Teofan Zavoratul

Versetul o suta saizeci si cinci - Psalmul 118 "Pace multa au cei ce iubesc legea Ta si nu se smintesc"*

***

• Proorocul începe sa arate prin ce si cum hraneste sufletul împlinirea adevarata a legii lui Dumnezeu. Pe primul loc pune pacea, si nu putina pace, ci din belsug - pace multa. Conditia acestui lucru o recunoaste a fi nu simpla împlinire a legii, ci împlinirea plina de dragoste: pace multa au cei ce iubesc legea. Fara aceasta iubire, legea este un jug împovarator, iar alaturi de dragoste este mana hranitoare. De aici vine pacea, adica starea de multumire pe toate planurile?Daca am început sa iubim legea, înseamna ca ea este în inima noastra. Iar daca ea este în inima, acolo nu mai exista patimi, caci fiecare porunca a legii, fiind iubita, alunga patima opusa ei, iar toate poruncile alunga toate patimile.

• Astfel, în inima care iubeste legea nu mai exista loc pentru patimi. Iar daca în inima nu mai exista patimi, atunci nimic nu va mai tulbura nici pacea ei. Ea se va odihni în liniste sau în multa pace.Insa aceasta pace si aceasta liniste nu reprezinta o stare de nepasare, de trândavie, ci starea fericita a vietii traite în mod pasnic. Pacea este rodul despatimirii; iar despatimirea îl repune pe om în demnitatea lui fireasca si în relatia pe care a avut-o la început, cu toata faptura, însa Dumnezeu a hotarât la început ca, unindu-se cu toata faptura, omul din toate sa asimileze izvoare de puteri, fenomene si influente pline de viata.

• Toate acestea i le înapoiaza legea pe care el a început sa o iubeasca. Si de la Dumnezeu, si din lumea îngereasca, si din lumea omeneasca, si de la natura vin catre el neîncetat influente binefacatoare si hranesc toata fiinta lui - si trupul, si sufletul, sii duhul si, hranind-o, o multumesc din toate punctele de vedere, si, multumind-o instaureaza pacea care, datorita acestei lucrari a influentelor binefacatoare, este o pace dulce si mult-hranitoare. Cu cât aste mai adânca pacea, cu atât înseamna ca este maii mare folosul valorii ei nutritive.Unii ca acestia nu se smintesc. Sminteala . Si la noi se spune: a provoca scandal, adica a face galagie. Astfel, proorocul, spunând ca cei ce iubesc legea nu se smintesc, ne da de înteles ca legea iubita de ei îi umple cu o pace atât de adânca încât nimic nu poate tulbura linistea lor interioara.

• Chiar daca toata lumea s-ar napusti asupra lor, ei nu s-ar tulbura, caci au ceea ce este mai presus de toata lumea si de care nu îi poate lipsii nici o putere, chiar de ar fi mai mare decât lumea.Fericitul Teodoret scrie: “Cei însufletiti de iubirea dumnezeiasca si de pazirea poruncilor si care au dobândit pacea cu Dumnezeu, chiar de s-ar înarma împotriva lor toti oamenii, traiesc cu bucurie. Martorul acestui lucru este dumnezeiescul Pavel, care striga: în toate patimind necaz, dar nefiind striviti; lipsiti fiind, dar nu deznadajduiti; prigoniti fiind, dar nu parasiti; doborâti, dar nu nimiciti (II Cor. 4, 8-9). Si Domnul, trimitându-i pe apostoli în toata lumea, ca pe niste oi în mijlocul lupilor (Matei 10,16), le-a spus: Pace va las voua, pacea Mea o dau voua (loan 14,27). din ” Calauza catre viata duhovniceasca - Talcuire la Psalmul 118″

Când / cum primim Duhul Sfânt?

Apostolul Pavel, ne-a învăţat foarte clar că noi primim Duhul Sfânt în momentul în care credem în Iisus Hristos ca Mântuitor personal. 1 Corinteni 12:13 declară: "Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh." Romani 8:9 arată că dacă o persoană nu are Duhul Sfânt, el sau ea nu aparţine lui Hristos - "Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui." Efeseni 1:13-14 ne învaţă că Duhul Sfânt este sigiliul mântuirii pentru toţi cei care cred în Hristos: "Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El, şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit, şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui."

***

Aceste trei pasaje ,din Scriptură arată cât se poate de clar faptul că Duhul Sfânt trebuie să fi fost primit de fiecare creştin la momentul mântuirii. Apostolul Pavel nu ar fi spus că noi toţi am fost botezaţi într-un singur Duh şi că noi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh dacă nu am avea cu toţii, ca şi credincioşi, Duhul Sfânt. Romani 8:9 este chiar mai tranşant în acest sens. Dacă o persoană nu are Duhul Sfânt, ea nu aparţine lui Hristos. Prin urmare, existenţa Duhului Sfânt într-o persoană anume este un factor prin care se verifică dacă acea persoană se află în posesia lui Hristos. Mai mult, Duhul Sfânt nu poate fi “sigiliul mântuirii” (Efeseni 1:13-14) dacă El nu este primit la momentul mântuirii. Există multe pasaje în Scriptură care arată tot atât de clar faptul că mântuirea noastră este garantată din momentul în care Îl primim pe Hristos ca Mântuitor personal.

***

Această discuţie, este controversată pentru că lucrările Duhului Sfânt sunt adesea interpretate în mod confuz. Primirea Duhului Sfânt are loc în momentul mântuirii. Umplerea cu Duhul Sfânt este un proces care se desfăşoară de-a lungul întregii vieţi de credinţă. În timp ce noi credem că botezul cu Duhul Sfânt are loc de asemenea în momentul mântuirii, anumiţi creştini nu sunt de aceeaşi convingere. Aceasta conduce uneori către confuzia că botezul cu Duhul Sfânt este un act care urmează mântuirii. În concluzie, cum primim Duhul Sfânt? Primim Duhul Sfânt prin credinţa în Domnul Iisus Hristos ca Mântuitor personal (Ioan 3:5-16). Când primim Duhul Sfânt? Duhul Sfânt devine o prezenţă permanentă în viaţa noastră chiar începând cu momentul în care ne punem credinţa în Iisus Hristos ca Mântuitor.

Icoane Ortodoxe

Rugaciunea domnului Iisus Hristos , In Gradina Ghetsimanilor

Sf. Apostol, intaiul mucenic si arhidiacon Stefan

Sf. şi Fericita Xenia din Petersburg

Xenia Grigorievna s-a nǎscut pe la 1730 într-o familie bunǎ, probabil din mica boierime. S-a mǎritat pe la vârsta de douǎzeci de ani. Ea şi soţul ei, un capelmaistru imperial pe nume Col. Andrei Teodorovici, s-au bucurat câţiva ani de cǎsnicie laolaltǎ, trǎind îndestulaţi şi fericiţi, având o viaţǎ lipsitǎ de griji în oraşul – capitalǎ al Rusiei, Sankt Petersburg.

___________

Apoi, într-o noapte, la o beţie, soţul Xeniei, tânǎr şi deplin sǎnǎtos, a murit pe neaşteptate. Întreaga ei lume s-a prǎbuşit. Nu numai cǎ fusese lipsitǎ aşa de neaşteptat de iubitul ei soţ, dar exista primejdia ca el sǎ fi murit fǎrǎ a se cǎi de pǎcatele lui. Cǎci tânǎra pereche fusese mai curând lumeaţǎ, neîngrijindu-se în chip deosebit de sfintele taine ale Mǎrturisirii şi Împǎrtǎşaniei. Spre uimirea prietenilor şi a rudelor, Xenia a început a-şi da toate bunurile. Banii şi lucrurile personale le-a dat sǎracilor, iar casa a lǎsat-o unei prietene apropiate, Paraschiva Antonova. _________________

Rudele au hotǎrât cǎ, desigur, şi-a ieşit din minţi din pricina şocului pierderii soţului. Ei s-au adresat epitropilor în grija cǎrora fusese lǎsatǎ, spre a cerceta dacǎ Xenia era în stare sǎ dispunǎ de averea ei în mod conştient. Epitropii au chemat-o şi au aflat-o cu totul întreagǎ la minte, având tot dreptul sǎ facǎ ce voia cu averea ei.

____________

Apoi Viaţa ei spune : „Dându-şi seama cǎ nu poate fi adevǎratǎ fericire pe pǎmânt, şi cǎ averile lumeşti sunt doar piedici în calea dobândirii adevǎratei fericiri în Dumnezeu, scǎpând de acele piedici, Xenia a dispǎrut dintr-o datǎ din Petersburg vreme de opt ani. Se spune cǎ în aceşti ani a trǎit la o sihǎstrie, într-o obşte de sfinte nevoitoare, învǎţând despre rugǎciune şi viaţa duhovniceascǎ de la un stareţ.” _____________________

Apoi s-a întors la Petersburg, spre a-şi începe lungul pelerinaj spre împǎrǎţia cerurilor, umblând pe strǎzile din partea sǎracǎ a oraşului, cartierul Storona, şi dormind pe câmp, sub cerul liber. Se îmbrǎca într-una din vechile uniforme ale soţului ei, şi de atunci înainte şi-a luat numele lui, Andrei Teodorovici, refuzând sǎ mai rǎspundǎ la numele de Xenia. „Era ca şi cum, prin adânca dǎruire faţǎ de soţul ei, ar fi nǎdǎjduit sǎ ia cumva asupra ei povara pǎcatelor lui nepocǎite, şi a nefericitei sale morţi fǎrǎ Sfintele Taine” Astfel, în acea vreme, ea a fost chematǎ la neobişnuitul rol de nebunǎ întru Hristos – una dintre cele mai grele nevoinţe duhovniceşti, destinatǎ doar celor înaintaţi duhovniceşte şi care au o chemare aparte.

______________________

A trǎit astfel treizeci şi şapte de ani. Viaţa ei spune: „Fericita era oricând gata sǎ ajute pe orişicine în orice chip cu putinţǎ. În timpul zilei rǎtǎcea pe strǎzi, chipul ei rǎsfrângând, prin strǎlucirea caldǎ şi prietenoasǎ, duhul sǎu lǎuntric de blândeţe, smerenie şi bunǎtate. Noaptea, în orice anotimp, se ducea pe câmp şi începea a vorbi cu Însuşi Dumnezeu”. ________

Cinstindu-i deplina dǎruire cǎtre El, Dumnezeu i-a dat darul înainte – vederii, cu care ajuta pe mulţi dintre locuitorii din Storona. Şi era cu adevǎrat o minune felul cum a supravieţuit atâtea ierni, trǎind în acest chip sub cerul liber. Îi plǎcea în chip deosebit Cimitirul Smolensk, lucru ce se vede din urmǎtoarea întâmplare. „Cândva, în 1794, spre sfârşitul lungii vieţi a Xeniei, se zidea o nouǎ bisericǎ în Cimitirul Smolensk. Lucrǎtorii au început a observa cǎ în timpul nopţii cineva cǎra grǎmezi de cǎrǎmidǎ în vârful clǎdirii, acolo unde era nevoie de ele. Lucrǎtorii au fost uimiţi de aceasta şi au hotǎrât sǎ afle cine putea fi acest neobosit muncitor. Punând un om de veghe, au putut afla cǎ era roaba lui Dumnezeu, Xenia”. _________

În sfârşit, aceastǎ deosebitǎ pelerinǎ a lui Dumnezeu pe pǎmânt a plecat spre sǎlaşul ceresc prin anul 1800. Smerenia şi neabǎtuta credincioşie faţǎ de soţul ei se vǎd în înscrisul de pe piatra mormântului sǎu din cimitirul Smolensk: „În Numele Tatǎlui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Aici zace trupul roabei lui Dumnezeu Xenia Grigorievna, soţia capelmaistrului imperial Col. Andrei

Teodorovici Petrov. Vǎduvǎ la vârsta de 26 de ani, pelerinǎ 45 de ani, ea a trǎit cu totul 71 de ani. Era cunoscutǎ sub numele de Andrei Teodorovici. Oricine m-a cunoscut, sǎ se roage pentru sufletul meu, ca şi al sǎu sǎ se mântuiascǎ. Amin” Fericita Xenia nu înceteazǎ sǎ-i ajute pe cei ce îi cer rugǎciunea. Nenumǎrate minuni au fost puse pe seama mijlocirii sale înaintea scaunului lui Dumnezeu.

_____

CUM SA AJUNG SA FIU DREPT INAINTEA LUI DUMNEZEU?

RASPUNS:Pentru a ajunge sa fim “drepti” inaintea lui Dumnezeu, trebuie mai intai sa intelegem ce este “gresit” in prezent. Raspunsul este pacatul. “Nu este nici unul care sa faca binele, niciunul macar” (Psalmul 14:3). Noi toti ne-am razvratit impotriva poruncilor lui Dumnezeu; “noi rataceam cu totii ca niste oi” (Isaia 53:6).Vestea proasta este ca pedeapsa pentru pacat este moartea. “Sufletul care pacatuieste acela va muri” (Ezechiel 18:4).

Vestea buna este ca Dumnezeul cel iubitor ne-a cautat ca sa ne aduca mantuirea. Iisus a spus ca scopul venirii Sale in lume a fost “sa caute si sa mantuiasca ce era pierdut” (Luca 19:10), si apoi l-a reafirmat ca implinit atunci cand a murit pe cruce: “S-a sfarsit!” (Ioan 19:30).

Daca vrei sa ai o relatie corecta cu Dumnezeu incepe prin a constientiza starea ta de pacat. Dupa aceasta, urmeaza marturisirea in umilinta a pacatului inaintea lui Dumnezeu (Isaia 57:15) apoi angajamentul de a parasi pacatul. “Prin marturisirea cu gura se ajunge la mantuire” (Romani 10:10)

***

Aceasta pocainta trebuie insotita de credinta. Si anume de credinta ca sacrificiul lui Iisus prin moartea Lui pe cruce, precum si invierea Lui minunata Il fac sa devina Mantuitorul tau personal. “Daca marturisesti deci cu gura ta pe Iisus ca Domn, si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti, vei fi mantuit” (Romani 10:9).

O serie de multe alte pasaje ne vorbesc despre necesitatea de a avea credinta, cum ar fi Ioan 20:27; Faptele Apostolilor 16:31; Galateni 2:16; 3:11, 26; si Efeseni 2:8.A fi drept inaintea lui Dumnezeu tine de raspunsul pe care il dai la ceea ce Dumnezeu a facut in locul tau. El a trimis pe Iisus Mantuitorul, L-a jertfit pentru a te elibera de pacate (Ioan 1:29), si tot El iti ofera acum promisiunea ca : “oricine va chema Numele Domnului, va fi mantuit” (Faptele Apostolilor 2:21).

O ilustratie graitoare a pocaintei si iertarii este data in parabola fiului ratacitor (Luca 15:11-32). Fiul cel tanar si-a risipit darul primit de la tatal sau pacatuind in mod rusinos (versetul 13). Cand a admis ca a gresit pacatuind, el s-a decis sa se intoarca acasa (versetul 18). A presupus ca nu va mai fi considerat fiu de catre tatal sau (versetul 19), dar s-a inselat. Tatal si-a iubit fiul rebel la fel ca intotdeauna (versetul 20). Totul a fost iertat, dupa care a urmat o sarbatoare (versetul 24).

***

Dumnezeu este bun pentru ca Isi implineste promisiunile, inclusiv promisiunea de a ierta. “Domnul este aproape de cei cu inima infranta, si mantuieste pe cei cu duhul zdrobit” (Psalmul 34:18).Daca doresti sa devii drept inaintea lui Dumnezeu, iata o rugaciune care te va ajuta.

Totusi tine minte: rostirea acestei rugaciuni sau a oricarei alte rugaciuni nu te va mantui. Numai credinta in Hristos te poate mantui de pacate. Aceasta rugaciune este numai o modalitate de a-ti exprima catre Dumnezeu credinta ta in El si de a Ii multumi pentru ca ti-a daruit mantuirea. “Doamne, stiu ca am pacatuit impotriva Ta si ca merit pedeapsa. Insa Iisus Hristos a luat pedeapsa pe care o meritam eu astfel ca eu sa pot fi mantuit prin credinta in El. Ma intorc acum de la pacatele mele si imi pun intreaga mea credinta in Tine pentru mantuire.

Iti multumesc pentru harul Tau minunat si pentru iertarea de pacate, darul vietii vesnice! Amin!”

*****