In Memoriam - Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania

JUDECATA DE APOI ( VENIREA DOMNULUI )

In teologia ortodoxa, termenul "apocatastasis" defineste momentul final cand Mantuitorul se va intoarce pe pamant si va judeca vii si mortii.Biserica ortodoxa considera ca oamenii au doua alternative:

Imparatia lui Dumnezeu sau iadul.In ultima vreme au existat pareri atat printre teologii apuseni cat si printre cei rasariteni, cum ca existenta iadului este incompatibila cu bunatatea lui Dumnezeu.

Ortodoxismul considera insa ca iadul este o realitate si aduce argumentul ca desi Dumnezeu este bun si milostiv, El da oamenilor libertatea de a alege, iar cei ce resping pe Dumnezeu aleg automat iadul.

Atitudinea ortodoxa cu privire la Judecata de Apoi este evidenta si din citirile ce se fac in cele trei Duminici ce preced Postul Pastilor; asfel in prima Duminica se citeste parabola "dregatorului si a fariseului", iar in urmatoarea se citeste despre "fiul risipitor", ambele citiri subliniaza nemarginita bunatate si indurare a lui Dumnezeu fata de cei ce gresesc, dar care in cele din urma se intorc spre Domnul.

In a treia Duminica insa se citeste parabola "oilor si a caprelor" spre a ni se reaminti soarta ce-i asteapta pe cei ce pacatuiesc si nu se intorc la Dumnezeu.Felul in care biserica priveste Judecata de Apoi nu este amenintator sau inspaimantator; dimpotriva Dumnezeu este privit ca un iubitor de oameni iar iadul nu este considerat ca un loc unde Dumnezeu ii intemniteaza pe pacatosi, ci este locul pe care acestia si-l aleg singuri.Unii dintre Sfintii Parinti ai bisericii cred ca eventual in cele din urma toti oamenii se vor intoarce la Dumnezeu si nimeni nu va mai ajunge in iad.

Aceasta este desigur o posibilitate, dar in niciun caz nu trebuie inteles ca toti vor ajunge in mod obligatoriu in rai.Este interesanta afirmatia lui Grigore din Nyssa care spune ca exista o speranta legitima ca insusi diavolul sa se pocaiasca in cele din urma.Cert este ca ziua judecatii va veni pe neasteptate, ca un hot in timpul noptii, asa cum spune Sf. Pavel in Epistola catre Tessalonicieni.

Faptul ca Apocalipsa lui Ioan spune ca: "Iata am sa vin curand", i-a facut pe multi sa speculeze si sa faca "preziceri" asupra anului in care Mantuitorul se va intoarce. Realitatea este ca numai Dumnezeu stie cand acea zi va veni, iar biserica ne spune sa fim in orice moment pregatiti pentru venirea Domnului.

Doamne Ajuta! † † †

DESPRE DRAGOSTE

"Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.

Si chiar daca as avea darul proorociei, si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic." Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.

Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de neleguire, ci se bucura de adevar, acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufere totul. Dragostea nu va pieri niciodata. Proorociile se vor sfarsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfarsit.

Caci cunoastem in parte, si proorocim in parte; dar cand va veni ce este desavarsit, acest "an parte" se va sfarsi. Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc.

Acum, vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.

Acum dar raman aceste trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea." (Biblia - 1 Corinteni 13:1-13) "Nu te inspaimanta si nu te ingrozi, caci Domnul Dumnezeul tau este cu tine in tot ce vei face." (Iosua 1:9)

LASATI COPII SA VINA LA MINE!

Mame mergeau pe strada. Ele aveau copiii lor cu ele. Pe cei mici ii purtau in brate, iar pe cei mari ii tineau de mana. Si ele erau asa de bucuroase ca si cum s-ar fi dus la o sarbatoare.

Si era o sarbatoare unde mergeau, caci mergeau sa-l intalneasca pe Iisus!Mamele se gandeau: "Copiii nostri trebuie sa-l cunoasca pe Domnul Iisus. Trebuie sa-l vada. Caci atunci nu-l vor mai uita niciodata." Si apoi mai voiau sa-i ceara ceva. Ele voiau sa-i spuna: "Doamne Iisuse, Tu care poti sa-i faci pe toti oamenii fericiti mari si mici, vrei sa-ti intinzi Mana Ta si peste copiii nostri si sa te rogi pentru ei?

Atunci vor fi cu siguranta veseli si fericiti."Ori, Iisus era chiar acolo. Terminase sa vorbeasca cu niste oameni care chiar plecau. Iisus ramase doar cu ucenicii lui.

Acum era momentul! Mamele fugira vesele la El.Dar cand le vazura ucenicii, venind cu copiii lor, le iesira in intampinare si le zisera: "Ce vreti sa faceti? Vreti sa-i aduceti pe copii la Iisus? Ei nu pot intelege ce spune Iisus. Mergeti numai acasa."

Dar Iisus vazu cele intamplate si gasi, ca ucenicii nu aveau dreptate.Le chema pe mame si pe copii si le zise: "Veniti fara teama! Veniti!"Si le mai spuse ucenicilor: "Lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti"Ce minunat!... Atunci copiii fugira veseli la Iisus. Poate ca nu-l vazusera inca niciodata, dar nu le era frica de El. Copiilor nu le-a fost niciodata frica de Iisus. Se asezara in jurul Lui, iar Iisus ii trase spre El. Isi intinse mainile in jurul lor si le vorbi prietenos.Poate ca nu intelegeau inca tot ce le spunea, dar intelesera foarte bine ca Iisus ii iubea!Apoi puse Iisus mana sa pe capul lor si ii binecuvanta.

El le spuse ca va trebui sa fie intotdeauna fericiti si ca mai tarziu se vor intalni iarasi, in imparatia Sa.Copiii ii apartin lui Iisus. Iisus ii iubeste pe toti copiii.