7 sept. 2009

Despre Speranta si Incurajare......

Se zice ca speranta moare intotdeauna ultima... Oricat ne-am dori la un moment dat sa renuntam la speranta... sa o lasam uitarii, traind cu iluzia ca "ar fi mai bine daca...", continuam sa speram. Speranta e poate unicul sentiment care, odata ce se instaleaza in sufletul unei fiinte, capata imortalitate...
Cand ne punem toata credinta in ceva pe cineva, speram... speram ca am facut alegerea corecta, speram ca nu vom fi tradati... Cand iubim ceva pe cineva, speram... speram ca iubirea ne va fi permisa, speram ca vom primi inapoi tot iubire... Cand ne indragostim de cineva, speram... Speram ca nu va dura o clipa, speram ca nu e doar o iluzie...
Cand visam la ceva, speram... Speram ca visul va deveni realitate intr-o zi...
Cand viata ne doboara, speram ca ne vom ridica... Cand viata ne ridica, speram ca nu se va opri aici... Orice facem, speram... Cine crede ca speranta se poate stinge in noi... vreodata... se inseala... Poate se stinge un strop de speranta, insa altul ii va lua locul...In concluzie, se pare ca speranta e legata strans de noi, de natura noastra... face parte din noi... si drept urmare, va muri odata cu noi...Oricat de greu ar fi, nu uitati sa sperati la o clipa de fericire... la un strop de fericire..
Doamne Ajuta!

Un comentariu:

Carmen spunea...

Credinta ,speranta si dragostea trebuie sa ne insoteasca mereu.

CAZACU GHEORGHE

In Slujba lui Dumnezeu Pentru o Vesnicie.