11 sept. 2009

Sf. şi Fericita Xenia din Petersburg

Xenia Grigorievna s-a nǎscut pe la 1730 într-o familie bunǎ, probabil din mica boierime. S-a mǎritat pe la vârsta de douǎzeci de ani. Ea şi soţul ei, un capelmaistru imperial pe nume Col. Andrei Teodorovici, s-au bucurat câţiva ani de cǎsnicie laolaltǎ, trǎind îndestulaţi şi fericiţi, având o viaţǎ lipsitǎ de griji în oraşul – capitalǎ al Rusiei, Sankt Petersburg.
___________
Apoi, într-o noapte, la o beţie, soţul Xeniei, tânǎr şi deplin sǎnǎtos, a murit pe neaşteptate. Întreaga ei lume s-a prǎbuşit. Nu numai cǎ fusese lipsitǎ aşa de neaşteptat de iubitul ei soţ, dar exista primejdia ca el sǎ fi murit fǎrǎ a se cǎi de pǎcatele lui. Cǎci tânǎra pereche fusese mai curând lumeaţǎ, neîngrijindu-se în chip deosebit de sfintele taine ale Mǎrturisirii şi Împǎrtǎşaniei. Spre uimirea prietenilor şi a rudelor, Xenia a început a-şi da toate bunurile. Banii şi lucrurile personale le-a dat sǎracilor, iar casa a lǎsat-o unei prietene apropiate, Paraschiva Antonova. _________________
Rudele au hotǎrât cǎ, desigur, şi-a ieşit din minţi din pricina şocului pierderii soţului. Ei s-au adresat epitropilor în grija cǎrora fusese lǎsatǎ, spre a cerceta dacǎ Xenia era în stare sǎ dispunǎ de averea ei în mod conştient. Epitropii au chemat-o şi au aflat-o cu totul întreagǎ la minte, având tot dreptul sǎ facǎ ce voia cu averea ei.
____________
Apoi Viaţa ei spune : „Dându-şi seama cǎ nu poate fi adevǎratǎ fericire pe pǎmânt, şi cǎ averile lumeşti sunt doar piedici în calea dobândirii adevǎratei fericiri în Dumnezeu, scǎpând de acele piedici, Xenia a dispǎrut dintr-o datǎ din Petersburg vreme de opt ani. Se spune cǎ în aceşti ani a trǎit la o sihǎstrie, într-o obşte de sfinte nevoitoare, învǎţând despre rugǎciune şi viaţa duhovniceascǎ de la un stareţ.” _____________________
Apoi s-a întors la Petersburg, spre a-şi începe lungul pelerinaj spre împǎrǎţia cerurilor, umblând pe strǎzile din partea sǎracǎ a oraşului, cartierul Storona, şi dormind pe câmp, sub cerul liber. Se îmbrǎca într-una din vechile uniforme ale soţului ei, şi de atunci înainte şi-a luat numele lui, Andrei Teodorovici, refuzând sǎ mai rǎspundǎ la numele de Xenia. „Era ca şi cum, prin adânca dǎruire faţǎ de soţul ei, ar fi nǎdǎjduit sǎ ia cumva asupra ei povara pǎcatelor lui nepocǎite, şi a nefericitei sale morţi fǎrǎ Sfintele Taine” Astfel, în acea vreme, ea a fost chematǎ la neobişnuitul rol de nebunǎ întru Hristos – una dintre cele mai grele nevoinţe duhovniceşti, destinatǎ doar celor înaintaţi duhovniceşte şi care au o chemare aparte.
______________________
A trǎit astfel treizeci şi şapte de ani. Viaţa ei spune: „Fericita era oricând gata sǎ ajute pe orişicine în orice chip cu putinţǎ. În timpul zilei rǎtǎcea pe strǎzi, chipul ei rǎsfrângând, prin strǎlucirea caldǎ şi prietenoasǎ, duhul sǎu lǎuntric de blândeţe, smerenie şi bunǎtate. Noaptea, în orice anotimp, se ducea pe câmp şi începea a vorbi cu Însuşi Dumnezeu”. ________
Cinstindu-i deplina dǎruire cǎtre El, Dumnezeu i-a dat darul înainte – vederii, cu care ajuta pe mulţi dintre locuitorii din Storona. Şi era cu adevǎrat o minune felul cum a supravieţuit atâtea ierni, trǎind în acest chip sub cerul liber. Îi plǎcea în chip deosebit Cimitirul Smolensk, lucru ce se vede din urmǎtoarea întâmplare. „Cândva, în 1794, spre sfârşitul lungii vieţi a Xeniei, se zidea o nouǎ bisericǎ în Cimitirul Smolensk. Lucrǎtorii au început a observa cǎ în timpul nopţii cineva cǎra grǎmezi de cǎrǎmidǎ în vârful clǎdirii, acolo unde era nevoie de ele. Lucrǎtorii au fost uimiţi de aceasta şi au hotǎrât sǎ afle cine putea fi acest neobosit muncitor. Punând un om de veghe, au putut afla cǎ era roaba lui Dumnezeu, Xenia”. _________
În sfârşit, aceastǎ deosebitǎ pelerinǎ a lui Dumnezeu pe pǎmânt a plecat spre sǎlaşul ceresc prin anul 1800. Smerenia şi neabǎtuta credincioşie faţǎ de soţul ei se vǎd în înscrisul de pe piatra mormântului sǎu din cimitirul Smolensk: „În Numele Tatǎlui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Aici zace trupul roabei lui Dumnezeu Xenia Grigorievna, soţia capelmaistrului imperial Col. Andrei
Teodorovici Petrov. Vǎduvǎ la vârsta de 26 de ani, pelerinǎ 45 de ani, ea a trǎit cu totul 71 de ani. Era cunoscutǎ sub numele de Andrei Teodorovici. Oricine m-a cunoscut, sǎ se roage pentru sufletul meu, ca şi al sǎu sǎ se mântuiascǎ. Amin” Fericita Xenia nu înceteazǎ sǎ-i ajute pe cei ce îi cer rugǎciunea. Nenumǎrate minuni au fost puse pe seama mijlocirii sale înaintea scaunului lui Dumnezeu.
_____

2 comentarii:

ElenaV. spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Ileana spunea...

Doamne ajuta parinte,stiu ca nu merit mila Domnului cu toate acestea cer binecuvantarea lui zilnic si ma rog sa ma ierte ca sunt pacatoasa si nevrednica sa-l chem in ajutor,pentru ca eu nu-i pot ierta pe cei ce mi-au facut rau si-i urasc,desi sunt bolnava de cancer si nu stiu cat mai pot cere mila celui de sus pe aceasta lume si cat voi face umbra pamantului.Pomeniti-ma in rugaciunile domniei voastre poate asa imima mea se va mai inmuia.Numele meu de botez este Liana,Doamne primeste rugaciunile nostre ca suntem nevrednici sa te stigam si sa-ti chemam numele in ajutor.

CAZACU GHEORGHE

In Slujba lui Dumnezeu Pentru o Vesnicie.