De ce ne iubeşte Dumnezeu atât de mult?

Aceasta e una din cele mai dificile întrebări, dacă ne gândim la ea din perspectiva lui Dumnezeu. Iată-ne pe noi, făpturile Sale, create după chipul Său cu responsabilitatea de a oglindi şi reflecta gloria şi neprihănirea Sa înaintea întregii lumi. Am refuzat să-L ascultăm, de nenumărate ori, în toate locurile şi în toate felurile. În felul acesta, I-am prezentat caracterul într-un mod denaturat înaintea întregului univers. Biblia ne spune că însăşi natura suspină şi suferă durerile naşterii, aşteptând ziua răscumpărării omenirii, pentru că natura suferă din pricina nelegiuirilor noastre (Romani 8:22). Când ne gândim cât de neascultători şi de răzvrătiţi am fost împotriva lui Dumnezeu, ne întrebăm ce Îl determină să ne iubească atât de mult. În Romani 5:7, atunci când Pavel e uimit de dragostea pe care Hristos a manifestat-o în moartea Lui, el spune: "Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva, dar gândiţi-vă că Cel ce e desăvârşit Şi-a dat viaţa pentru cei ce nu sunt desăvârşiţi şi s-a rugat pentru cei ce tocmai Îl ucideau." Acesta e felul de dragoste care transcende orice am putea experimenta în această lume. Cred că singura concluzie pe care o pot trage este că stă în natura lui Dumnezeu să fie iubitor. E parte a caracterului Său intern şi etern. Noul Testament ne spune că Dumnezeu e dragoste. Poate că e unul din cele mai greşit înţelese versete din Scriptură. Ne amintim cum cu câţiva ani în urmă era la modă să spui că "fericirea e un căţeluş dulce". Aveam aceste scurte definiţii despre ce înseamnă fericirea, şi acelaşi lucru se aplica în cazul dragostei - "Dragostea înseamnă să nu trebuiască niciodată să spui că-ţi pare rău", etc. - toţi fiind foarte interesaţi de ce implică întregul act al dragostei. Dar atunci când Biblia spune că Dumnezeu e dragoste, acea afirmaţie nu e ceea ce noi am numi o afirmaţie analitică, în care putem inversa subiectul şi predicatul, spunând că dragostea e Dumnezeu. Nu la asta se referă Biblia. Dimpotrivă, ceea ce ne spune aici forma de exprimare ebraică este că Dumnezeu e atât de iubitor iar dragostea Lui e atât de consistentă, de profundă, de adâncă, de transcendentă, o parte atât de integrală a caracterului Său, încât ca să o putem exprima în cel mai complet mod posibil noi spunem că El e dragoste. Putem spune simplu că Dumnezeu e standardul suprem al dragostei.