"COMUNICAREA TATALUI CERESC"

Pace voua fii si fiicele Mele.Bucuria Mea e mare cand vad mai multe suflete unite ce aduc prinos de rugaciune celor din ceruri ce ii vegheaza si imbratiseaza.Eu, Tatal Ceresc Creatorul Vostru ,am hotarat sa va adun in turma Mea cea aleasa,alaturi de apostolii,mucenicii si mucenicele care au propovaduit Sfanta Evanghelie.Astazi ,pe langa Sfanta Evanghelie v-am descoperit si alte taine,tainele Sfintilor Arhangheli,Stapanii,Entorii si ale Sfintilor care au trait pe pamant.De 2000 de ani va rugati ,, Precum in cer si pe pamant ,,. M-am hotarat nu sa cobor cerul pe pamant ci pamantul sa-l ridic la Cer,prin voi! Am ales cu grija si cu migala sufletele si le-am trimis pe pamant pentru a face lucrare sfanta.Ingerii Mei va cunosc gandurile pacatele ,va supravegheaza,va apara si va ajuta in faptele voastre cele bune.Am hotarat sa curat pamantul de cei rai.Voi credeti ca Mie imi place ca fapturile Mele sa ajunga la chinuri pe mana celor rai.Este greu si spinos drumul ce duce spre lumina Divina ! Dar este inaltator sa simti cum te inalti de pe pamant ,la cer ,cu propriile picioare ,in timp ce inca mai esti cu picioarele pe pamant.Nu voi lasa nici un suflet sa piara ,spunea Fiul Meu ,pentru cine v-a intinde o mana spre Mine,pentru ca Eu le voi intinde pe amandoua. Fitii cu ravna si plini de nadejde in ajutorul si sprijinul nostru si veti ajunge pe calea luminii.,, Nu va rugati o zi sau doua ,o luna sau un an si apoi renuntati la Dumnezeu spunand ca daca era ,ma auzea si ma ajuta,,.V-am dat multi ingerii luptatori ,aparatori, inspiratori.De ce nu stiti sa le multumiti sfintilor Ingerii pentru tot ce fac ei pentru voi ?...Dar Eu va spun ,daca ati sti cum alearga Ei ,la noi plangand cand aveti nevoie de ajtor,cate lacrimi varsa Ei cand voi gresiti,va spun ca v-ati ascunde intr-un colt intunecos si ati plange mamarnic.Chiar daca ne multumiti Noua,multumiti-le si lor . Va urmaresc pas cu pas, desi gresiti de multe ori .Ei alearga la Noi dupa ajutor.Ii ascultam ,le raspundem,ii ajutam ,va ajutam ,pentru ca vrem, ca aceste suflete alese sa faca lucrare sfanta pe pamant ,sa nu fie chinuite ;Vreau ca ele sa fie ajutate.Vreau sa-I adunati pe toti din jur la lumina sufletelor voastre la acea scanteie din sufletul vostru ,cu faptele si gandurile voastre bune.Fiti cu fapta si cu gandul alaturi de inaintasii vostri,apostolii Fiului Meu.Va auzim ,va urmarim gandurile ,,Vom pleca la drum?...cum ?...Cand ?..

"RUGA PENTRU PARINTII NOSTRI (Repetabila Povara)"

PRIETENUL ADEVARAT SUFLETULUI

Biblia spune ca adevaratul prieten isi da viata pentru aproapele sau ,, si asa este sunt deacord . Dumnezeu odata ma chemat pe nume(isaia41:8) eram pe undeva prin desert , si ma aflam intr-o mare gramada de nisip care ma tragea in jos si ma tras ,si ma tras,tot mai in jos pana am ajuns la nivelul nasului in nisip ,dar in acea zi cineva a ales sa treaca prin desertul acela imens si plin de cactusi, de minzeri, acolo se depozitau toate gunoaiele in acel desert . Si acest om m-a apucat de mana dreapta si ma scos din nisipul acela miscator MI-A SALVAT VIATA acel om mai mult mia curatit si hainele ,ma dus si mia dat sa mananc ,am stat cu el la masa a fost un om atat de pritenos, si cu ochii plini de lacrimi mi-a spus am ales sa te salvez pentru ca am auzit strigatele tale fiule de acea astazi esti liber nu mai esti prins in acea ingesuiala care te facea rob a pacatului . AM ALES SA TE SALVEZ, DAR A TREBUIT SA TREC PRIN MULT FIULE , VIATA DUREROASA , SI MIA SPUS VEZI ACESTE SEMNE DIN PALMELE MELE? SI EU AM RASPUNS DA , DAR CE SUNT CU ELE SI EL MI-A SPUS CA SI-A DAT VIATA PENTRU MINE CA SA MA SALVEZE DIN ACEA GROAPA CARE MA APASA SPRE MOARTE ,SPREO O MOARTE CARE NU TE MAI PUTEAI INTOARCE INAPOI , SI AM STAT DE VORBA CU EL SI AM INTELES CA SUNT DATOR CU VIATA MEA CA EL SA-L URMEZ SI ASA AM FACUT SI ASA VOI FACE PANA IN VESNICII , ACEST OM MI-A EXPLICAT CE ESTE ADEVARATA PRIETENIE ,, SI MI-A ARATAT CE ESTE O PRITENIE ADEVARATA ….II MULTUMESC NEINCETAT SI ASTAZI , ACEL OM ESTE SI VA FI, ESTE IISUS HRISTOS . DOMNUL SA VA BINECUVINTEZE IN VECI AMIN.

PSALMUL 137-GLAS 8

CUM POTI FI UN ADEVARAT CRESTIN?

Aceasta este întrebarea la care trebuie sa raspunda fiecare om, pentru a fi fericit si a gasi siguranta vesniciei. Poate sunt lucruri în viata ta, care par sa nu mearga bine. Ai încercat multe solutii pentru a le îndrepta, dar acestea au dat gres. Daca înca nu ai gasit raspunsul pe care îl astepti, de ce n-ai lua aminte la ceea ce Dumnezeu ar vrea sa-ti spuna ? Cuvantul lui Dumnezeu cuprinde raspunsuri concrete la orice întrebare, iar Domnul Iisus ,are solutii si pentru problema cu care te framanti astazi ! Poate ca povara sufletului tau este cauzata de faptul ca: - Te simti vinovat si nu stii cum sa gasesti eliberare si pace ?- Ti-ai facut planuri pentru viitor, dar n-ai siguranta ca se vor împlini ?- Esti singur si ai nevoie de cineva care sa te iubeasca si sa te înteleaga ?- Cauti fericirea si împlinirea în viata, dar nu o poti gasi ?- Doresti sa stii cum poti sa ajungi mîntuit si cum sa fii un adevarat crestin ? Raspunsul Bibliei a carei tema centrala este “Dragostea lui Dumnezeu” te include si pe tine. Aceasta dragoste a fost descoperita atunci cand Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit în lume într-un chip asemenea noua. Desi a trait o viata fara de pacat, El a murit pe cruce pentru pacatul meu si pentru pacatul tau. A fost îngropat, dar a înviat dintre cei morti si este viu în vecii vecilor. Fiindca Hristos a murit, pacatele tale pot fi iertate. Si pentru ca El a înviat si a biruit moartea, tu poti avea viata vesnica. Aceasta este “Vestea Buna” pe care Dumnezeu o descopera prin Evanghelie. Poti avea acest dar al iertarii si siguranta vietii vesnice, numai daca îl primesti pe Hristos în mod personal.Dumnezeu asteapta acest raspuns de la tine! Versetele urmatoare arata care este partea lui Dumnezeu si care este responsabilitatea ta în acest proces : Dumnezeu te iubeste ! Cel mai cunoscut verset al Bibliei, arata cat de mare este dragostea lui Dumnezeu:“atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica “ Ioan 3:16În dragostea lui, Dumnezeu vrea sa-ti stearga pacatele si sa-ti dea pace, bucurie si libertte, nu numai pentru viata de aici ci si pentru vesnicie. Tu esti pacatos ! Poate ca ai auzit pe unii spunînd: “ sunt un om obisnuit, ca toti ceilalti; nimeni nu este perfect ! Biblia arata însa ca toti oamenii, oricine s-ar pretinde ei a fi, înaintea lui Dumnezeu sunt pacatosi: “caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu“ Romani 3:23.Cu totii stim ca am facut lucruri gresite, care ne-au separat de Dumnezeu. Pentru ca El este Sfînt, iar noi nu ! Iar acest pacat aduce pedeapsa. Dupa cum un sofer trebuie sa plateasca pentru ca a incalcat legea circulatiei, si omul trebuie sa plateasca pentru pacatul care l-a savarsit; si “plata pacatului este moartea “ Rom.6:23.Aceasta pedeapsa, daca vei continua sa pacatuiesti, îti va aduce nu numai moartea fizica ci si despartirea de Dumnezeu si osanda vesnica în iad.

TAINA SFINTEI EUHARISTII, DOMNUL IISUS

Taina Sfintei Euharistii a fost instituită de către Domnul Iisus în Joia Patimilor, la Cina cea de Taină: “Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi” (Luca 22, 19-20). Sfânta Euharistie este taină şi jertfă în acelaşi timp: Taină, întrucât aduce iertarea păcatelor şi Jertfă, pentru că atunci când se săvârşeşte, se frânge Trupul şi se varsă Sângele lui Iisus. În prima epistolă către Corinteni (11, 29), reproducând cuvintele Mântuitorului “Cine mănâncă şi bea cu nevrednicie Trupul şi Sângele Domnului, judecată îşi mănâncă şi bea”, Sf. Apostol Pavel arată că în Sfânta Taină a Impărtăşaniei este vorba de însuşi Trupul şi Sângele lui Domnului Iisus, nu doar de o simplă pâine.În cântarea Triodului se vorbeşte despre Iuda. Iuda nu a fost sortit pieirii. El putea să nu îl vândă pe Învăţătorul său. (“Pentru învierea lui Lazăr pruncii iudei au strigat Ţie iubitorului de oameni Osana! Iar Iuda cel fărădelege n-a vrut să înţeleagă [natura divină a Mântuitorului]. La cina Ta, Hristoase Dumnezeule, zis-ai mai înainte ucenicilor Tăi: Unul din voi va să Mă vândă. Iar Iuda cel fărădelege n-a vrut să înţeleagă [că Ispititorul era în preajmă]. Întrebând Ioan, Doamne, cine este cel ce va să Te vândă, l-ai dovedit pe acela prin pâine. Iar Iuda cel fărădelege n-a vrut să înţeleagă [că ispita se ţine aproape de el]. Cu treizeci de arginţi şi cu sărutare vicleană Te căutau iudeii să Te ucidă Doamne. Iar Iuda cel fărădelege n-a vrut să înţeleagă [că banii sunt o ispită]. Privegheaţi şi vă rugaţi ca să nu intraţi în ispită, zis-ai ucenicilor Tăi, Hristoase Dumnezeul nostru. Iar Iuda cel fărădelege n-a vrut să înţeleagă”. Ba mai mult “La spălarea Ta, Hristoase Dumnezeule, ai poruncit ucenicilor Tăi: Aşa să faceţi precum vedeţi. Iar Iuda cel fărădelege n-a vrut să înţeleagă [să fie smerit, neegoist şi iubitor, unit cu ceilaţi şi cu Învăţătorul lor .

IISUS, ESTI PRIETENUL MEU!

De când Te-am cunoscut n-ai încetat să-mi fii prieten. M-ai iubit înainte ca eu să ştiu de existenţa Ta… încă de la începutul zilelor mele Ţi-ai arătat bunătatea şi credincioşia Ta. Ţi-ai revărsat binecuvântările Tale cereşti şi pământeşti în viaţa mea.

Inima mea dorea să Te laude neîncetat pentru cât bine mi-ai făcut, m-am pus la dispoziţia Ta, iar Tu mi-ai dat daruri să Îţi slujesc. M-am bucurat de tot ce Tu ai lucrat prin mine, iar Tu Te-ai bucurat împreună cu mine…Dar când visurile mele, pe care le aveam pentru viaţa mea, s-au spulberat, am devenit răzvrătit ca un om neîndreptăţit… am simţit cum tot cerul s-a prăbuşit peste mine… că Tu nu mai eşti lângă mine.

Însă Tu ai pregătit un plan de binecuvântare pentru mine; credeam că m-ai lepădat de la faţa Ta şi nu mai crezi în mine… Da, pentru că nici eu nu mai credeam in mine. Eram îndurerat şi nu ştiam de ce se întâmplă toate aceste lucruri în viaţa mea. De ce tocmai mie? Insă Tu erai mai îndurerat pentru că eu nu Te mai căutam pe Tine.

Dar Tu nu m-ai părăsit, Tu ai fost lângă mine mereu, deşi Te-am ignorat, Te-am rănit, Tu ai fost întotdeauna prietenul meu! Sunt îngenunchiat şi Te privesc cu o inimă de copil,Orice s-ar întâmpla Iisuse, Ai Fost, Esti, şi Vei Fi mereu PRIETENUL MEU!Ştiu că nimic şi nimeni nu va schimba asta! decat tu Doamne .

SA-L IUBESTI PE APROAPELE TAU

“Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Adăugând cuvintele “ca pe tine însuţi!”, Iisus ne-a pus în faţa unei oglinzi pe care nu o putem minţi; ne-a oferit o măsură infailibilă pentru a ne da seama dacă îl iubim sau nu pe aproapele. Ştim foarte bine, în fiecare circumstanţă, ce înseamnă să ne iubim pe noi înşine şi ce dorim ca ceilalţi să facă pentru noi. Să ne fie clar, Iisus nu spune: “Ceea ce altul îţi face ţie, fă-i şi tu lui”. Aceasta ar fi legea talionului: “Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”. Ci spune: ceea ce ai vrea ca altul să-ţi facă ţie, fă-i tu lui (cf. Matei 7,12), ceea ce e cu totul altceva. Iisus considera iubirea de aproapele ca o “poruncă a sa”, în care este sintetizată toată Legea. “Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum eu v-am iubit eu” (Ioan 15,12). Mulţi identifică întreg creştinismul cu porunca iubirii faţă de aproapele, şi nu greşesc în totalitate. Însă trebuie să încercăm să mergem puţin dincolo de suprafaţa lucrurilor. Atunci când se vorbeşte despre iubirea faţă de aproapele, gândul merge imediat la “faptele” de caritate, la ceea ce trebuie să facem pentru aproapele: să îi dăm de mâncare, de băut, să îl vizităm; adică să îl ajutăm. Însă acest lucru nu este iubire, ci doar efectul iubirii. Bunăvoinţa stă înaintea binefacerii; mai întâi vrem binele cuiva, şi abia apoi săvârşim binele. Caritatea trebuie să fie “fără aparenţe”, adică sinceră (ad literam, “fără ipocrizie”, Romani 12,9); trebuie să iubim “cu inima curată” (1Petru 1,22). De fapt, putem face fapte de caritate şi putem da de pomană din multe motive care nu au nimic de a face cu iubirea: pentru a fi consideraţi binefăcători, pentru a ne face apreciaţi, pentru a ne asigura paradisul, sau chiar pentru că ne mustră conştiinţa.

DIOCHEATUL SI DISCANTECUL

O, uşoară durere de cap duce brusc la concluzia: “cred că m-a deochiat careva” şi imediat după aceasta la gândul că: “trebuie să mă descânte cineva“. Iar descântecul de multe ori conţine rugăciunea “Tatăl nostru” zisă ca formulă magică, apoi semnul crucii, şi de multe ori unele bolboroseli care nu se aud, iar câteodată şi frecarea mâinii drepte în zona venelor. Descântecul se vrea a fi un fel de vrăjitorie, o formulă magică care dezleagă deochiul, un mod rapid de a alunga “chipurile” duhul rău care-ţi dă dureri de cap. Cu descântecele şi deochiul se ocupă ţigăncile vrăjitoare, cu scopul vădit de a mai face câte un ban. Pentru a convinge mai uşor pe cei slabi în credinţă, şi pentru a le arăta că descântecele nu sunt păcat, ţigăncile folosesc în ritual lor o cruce, icoane, şi fel de fel de obiecte bisericeşti, amestecând răul cu binele, asociind vrăjitoria unui scop nobil. Sfântul Apostol Pavel întâlnind un vrăjitor pe nume Elimas, în Salamina, care încerca să stea în calea propovăduirii Evangheliei lui Dumnezeu, a privit ţintă la el şi a zis: “O, tu cel plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba căile Domnului cele drepte? Şi acum, iată mâna Domnului este asupra ta şi vei fi orb, nevăzând soarele până la o vreme. Şi îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric şi, dibuind împrejur, căuta cine să-l ducă de mână. Atunci proconsulul, văzând ce s-a făcut, a crezut, mirându-se foarte de învăţătura Domnului.” Sfinţii Părinţii îi osândesc pe vrăjitori ca ”fii ai diavolului”, ca unelte ai celui rău, care strâmbă realitatea, o infăţişând-o aşa cum vor ei pentru a câştiga bani, dar mai ales pentru a-i îndepărta de Dumnezeu. În Biserica lui Dumnezeu totul e lumină, totul e bunătate, totul e plin de sfinţenie, peste tot se simte prezenţa Duhului Sfânt, nimic nu e ascunsc, obscur, întunecat, nu există formule magice ci doar relaţii personale între Dumnezeu şi oameni. Sfintele taine fac minuni în viaţa unui om, dacă acel om crede în Dumnezeu, dacă i se roagă Lui, dacă-i pare rău de păcatele sale, dacă vrea să se-ndrepte, nu fac minuni în mod magic, ca o vrăjitorie indiferent de starea lui sufletească. Nimic nu poate fi “aplicat” sufletului omului fără voia lui, fără participarea lui conştientă. Descântecul, deochiul şi toate vrăjitoriile se încadrează în categoria păcatelor de moarte alături de ucidere, desfrânare, erezii şi altele. Sfântul Vasile cel Mare spune că vrăjitorii ar trebui osândiţi (condamnaţi la pocăinţă) ca ucigaşii de oameni (Canonul 65) iar cei care merg la vrăjitori se osândesc la fel tot ca ucigaşii (Canonul 72), adica fiind opriţi de la împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului 6 ani. Canonul 65 al Sfântului Vasile cel mare (din colecţia de Canoane ale Bisericii Ortodoxe) “Cel ce mărturiseşte că a făcut vrăjitorie sau fermecătorie i se va da timpul de penitenţă ca pentru ucigaş, împărţindu-se aşa cum s-a vădit pe sine în fiecare păcat.” Canonul 72 al Sfântului Vasile cel mare (din colecţia de Canoane ale Bisericii Ortodoxe) “Cel ce se dă pe sine vrăjitorilor sau unora ca aceştia acela încă se va canonisi cu timpul de penitenţă al ucigaşilor.” Canonul 83 al Sfântului Vasile cel mare (din colecţia de Canoane ale Bisericii Ortodoxe) “Cei cărora li se vrăjeşte ori urmează obiceiurile păgâneşti sau în casele lor bagă pe oarecare spre aflarea vrăjilor, şi spre curăţire să cadă sub canonul de şase ani: un an tânguindu-se, un an ascultând, trei ani prosternându-se şi un an stând împreună cu credincioşii, aşa se vor primi.” Descântecele nevinovate făcute acasă de părinţi copiilor sau invers, sunt mari păcate, şi arată că nu credem în Dumnezeu precum ar trebui ci doar formal. Dacă mă simt rău sau am nevoie de ajutor pot să zic oricând şi orinde aş fi: ”Doamne ajută-mă să mă fac bine!” şi sunt sigur că Dumnezeu mă aude şi nu mă lasă. Nu trebuie să zic decât Doamne ajută-mă! şi imediat îmi sare în ajutor ca un Tată. Maicuţa Domnului e mereu aproape de noi şi abia aşteaptă să ne ajute. Mii de sfinţi ai Bisericii stau în cer gata gata să ne sară-n ajutor, trebuie doar să-l cerem, trebuie doar să deschidem uşa sufletului…

SFANTUL MARELE MUCENIC GHEORGHE

"PATIMIREA SFÂNTULUI SLÃVITULUI MARELUI MUCENIC GHEORGHE,PURTÃTORUL DE BIRUINTÃ" Sarbatoare la fratii nostri , ortodocsi pe Stil Vechi, la multi ani tuturor. +Sfantul Gheorghe a trãit pe vremea împãratului roman Diocletian, împãrat pãgân, care a prigonit pe crestini. Originar din Capadocia, Sfântul Gheorghe erau fiu de pãrinti crestini vestiti, din tinerete învãtând buna credintã. A plecat în Palestina.Anul 303: Decretul de prigonire a crestinilor (împãratul Diocletian, la îndemnul ginerelui sãu Galeriu). Gheorghe se prezintã în fata împãratului si îi spune cã este crestin. Împãrãteasa Alexandra a trecut la crestinism, fiind condamnatã la moarte, prin tãierea capului, împreunã cu , Marele Mucenic Sfantul Gheorghe.