“Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Adăugând cuvintele “ca pe tine însuţi!”, Iisus ne-a pus în faţa unei oglinzi pe care nu o putem minţi; ne-a oferit o măsură infailibilă pentru a ne da seama dacă îl iubim sau nu pe aproapele. Ştim foarte bine, în fiecare circumstanţă, ce înseamnă să ne iubim pe noi înşine şi ce dorim ca ceilalţi să facă pentru noi. Să ne fie clar, Iisus nu spune: “Ceea ce altul îţi face ţie, fă-i şi tu lui”. Aceasta ar fi legea talionului: “Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”. Ci spune: ceea ce ai vrea ca altul să-ţi facă ţie, fă-i tu lui (cf. Matei 7,12), ceea ce e cu totul altceva. Iisus considera iubirea de aproapele ca o “poruncă a sa”, în care este sintetizată toată Legea. “Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum eu v-am iubit eu” (Ioan 15,12). Mulţi identifică întreg creştinismul cu porunca iubirii faţă de aproapele, şi nu greşesc în totalitate. Însă trebuie să încercăm să mergem puţin dincolo de suprafaţa lucrurilor. Atunci când se vorbeşte despre iubirea faţă de aproapele, gândul merge imediat la “faptele” de caritate, la ceea ce trebuie să facem pentru aproapele: să îi dăm de mâncare, de băut, să îl vizităm; adică să îl ajutăm. Însă acest lucru nu este iubire, ci doar efectul iubirii. Bunăvoinţa stă înaintea binefacerii; mai întâi vrem binele cuiva, şi abia apoi săvârşim binele. Caritatea trebuie să fie “fără aparenţe”, adică sinceră (ad literam, “fără ipocrizie”, Romani 12,9); trebuie să iubim “cu inima curată” (1Petru 1,22). De fapt, putem face fapte de caritate şi putem da de pomană din multe motive care nu au nimic de a face cu iubirea: pentru a fi consideraţi binefăcători, pentru a ne face apreciaţi, pentru a ne asigura paradisul, sau chiar pentru că ne mustră conştiinţa.
5 mai 2009
SA-L IUBESTI PE APROAPELE TAU
“Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Adăugând cuvintele “ca pe tine însuţi!”, Iisus ne-a pus în faţa unei oglinzi pe care nu o putem minţi; ne-a oferit o măsură infailibilă pentru a ne da seama dacă îl iubim sau nu pe aproapele. Ştim foarte bine, în fiecare circumstanţă, ce înseamnă să ne iubim pe noi înşine şi ce dorim ca ceilalţi să facă pentru noi. Să ne fie clar, Iisus nu spune: “Ceea ce altul îţi face ţie, fă-i şi tu lui”. Aceasta ar fi legea talionului: “Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”. Ci spune: ceea ce ai vrea ca altul să-ţi facă ţie, fă-i tu lui (cf. Matei 7,12), ceea ce e cu totul altceva. Iisus considera iubirea de aproapele ca o “poruncă a sa”, în care este sintetizată toată Legea. “Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum eu v-am iubit eu” (Ioan 15,12). Mulţi identifică întreg creştinismul cu porunca iubirii faţă de aproapele, şi nu greşesc în totalitate. Însă trebuie să încercăm să mergem puţin dincolo de suprafaţa lucrurilor. Atunci când se vorbeşte despre iubirea faţă de aproapele, gândul merge imediat la “faptele” de caritate, la ceea ce trebuie să facem pentru aproapele: să îi dăm de mâncare, de băut, să îl vizităm; adică să îl ajutăm. Însă acest lucru nu este iubire, ci doar efectul iubirii. Bunăvoinţa stă înaintea binefacerii; mai întâi vrem binele cuiva, şi abia apoi săvârşim binele. Caritatea trebuie să fie “fără aparenţe”, adică sinceră (ad literam, “fără ipocrizie”, Romani 12,9); trebuie să iubim “cu inima curată” (1Petru 1,22). De fapt, putem face fapte de caritate şi putem da de pomană din multe motive care nu au nimic de a face cu iubirea: pentru a fi consideraţi binefăcători, pentru a ne face apreciaţi, pentru a ne asigura paradisul, sau chiar pentru că ne mustră conştiinţa.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
Pentru a iesi din singuratatea
launtrica avem nevoie de iubire.
Acea iubire in care intre admiratie
si repulsie sa existe spiritul care
sa diminuieze ura.
Felicitari pentru apropierea cu adevarat de Dumnezeu.
Eu as vrea sa ma presc putin asupra semnificatiei cuvintelor:"iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti"...Exista oameni care nu se iubesc pe ei insisi,care nu se stimeaza,care nu se plac...ei ar putea spune:"pe mine nu ma iubesc,deci nu trebuie sa-l iubesc nici pe aproapele meu.."...Eu cred ca ar trebui sa incepem sa ne iubim pe noi insine.Ce inseamna acest fapt?Sa vrem sa ne dorim binele,sa-L cautam si sa-L iubim,iar singurul nostru bine e Dumnezeu,apropierea Lui,Iubirea Lui revarsata asupra noastra in fiecare clipa...Ne iubim pe noi atunci cand dorim sa ne intalnim cu El,cand il primim in sufletele noastre,in inima noastra,cand El devine respiratia noastra....atunci vom stii ce inseamna "iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti"...Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toate Harurile Sale.
Foarte bun articolul. Dumnezeu este dragoste si daca noi nu iubim, El nu are nimic in noi. Sa bagam asta bine la cap.
Multumesc Fratelui in Domnul " Dumitru Negoita, De incurajare , Si Sorei mary, Crestinul . Va multumesc dint Tot Sufletul , Daca Ati Iubesti Aproapele! Iubestel Cu adevarat, si nu Face Deosebire, Caci Aproapele trebuie iubit cu toata inima .
Doamne Ajuta!
Multe de spus nu am pentru ca nu ma prea pricem! Doar ca vreau sa spun ca este un blog foarte reusit si ii multumim pentru posturile Diaconului! Este un blog urmarit si de crestinii de alta religie! Multa bafta si Doamne ajuta!
Adevar mare in aceste cuvinte!Doamne da-ne putere si rabdare sufleteasca,ca astfel sa urmam calea care duce la HRISTS.Doamne ajuta!
florik
Sora Florik, multumim pentru Vizita Dvs, si cu ajutorul Domnului reusim sa ne adunam in biserica cea sfanta.
Doamne Ajuta!
Pr. Diacon Cazacu Gh.
Trimiteți un comentariu