Această cu adevărat mare şi vestită între femei, Cuvioasa şi pururea pomenita Parascheva s-a născut într-un sat al Traciei, numit şi din vechime şi acum Epivata. Părinţii fericitei erau de neam bun şi măriţi, înavuţiţi cu multe averi; mai mult însă îi mărea şi îi îmbogăţea dreapta credinţă în Dumnezeu şi vrednicia de a se numi creştini. Aceştia dar, aducînd la lumină pe Cuvioasa, întîi au renăscut-o prin scăldătoarea cea dumnezeiască a Botezului, apoi, înaintînd pe cale, o învăţară toată îmbunătăţirea şi aşezarea cea după Dumnezeu.
După ce a trecut la al zecelea an, ades ea mergea cu mama sa la biserica Preacuratei Născătoare de Dumnezeu şi a auzit aceste dumnezeieşti binevestiri: "Cel ce voieşte să vină după mine, să se lepede de sine şi să ridice crucea sa şi să urmeze Mie". Îndată fiind cuprinsă de aceasta şi ieşind din biserică, a întîlnit un sărac; ascunzîndu-se de maica sa şi dezbrăcînd hainele strălucite şi luminate ce le purta, le-a dat lui şi ea a îmbrăcat pe ale aceluia, luîndu-le pe acestea cu oarecare meşteşugire înţeleaptă.
După ce a venit acasă şi au văzut-o părinţii într-un astfel de chip, s-au îngrozit şi au bătut-o ca să nu mai facă aşa. Ea însă nu numai de două ori, ci de trei ori şi de multe ori se zice că, dezbrăcînd hainele sale, le-a dat săracilor, întru nimic socotind pentru aceasta ocările, îngrozirile şi nesuferitele bătăi ale părinţilor. Şi acestea, în casa părintească, erau ca nişte preîntîmpinări ale roadelor ce, pe urmă, erau să odrăslească în ea şi păşiri spre trecerea peste om. Apoi, fiindcă nu mai putea suferi durerea duhului în suflet, fără ştirea părinţilor şi a celor de un sînge cu ea şi a mulţimii slugilor, a ajuns la Constantinopol.
Aici, gustînd toate bunătăţile cele după Dumnezeu, îndestulîndu-se de dumnezeieştile şi sfinţitele biserici şi moaştele sfinţilor şi, fiind binecuvîntată de sfinţii bărbaţi cei de acolo şi întărindu-se cu rugăciunile lor, a ieşit din cetate şi a trecut în Calcedon de cealaltă parte şi de acolo a venit la Iraclia din Pont, călătorind cu picioarele sale.
Iar părinţii ei înşişi şi prin alţii, că nevoia este lesne iscoditoare, mult trudindu-se şi locuri din locuri schimbînd şi cetăţi şi sate călcînd şi neaflînd-o, s-au întors acasă. Iar preafericita fecioară, venind la Iraclia din Pont şi sosind la un oarecare locaş dumnezeiesc al Maicii lui Dumnezeu şi intrînd în el cu bucurie duhovnicească, s-a aşezat pe pămînt şi l-a udat cu lacrimi. Apoi s-a sculat şi, prin ruga sa umplîndu-se de har, cinci ani întregi a petrecut în acest sfînt locaş, tot felul de bunătăţi săvîrşind. Căci întru rugăciunile ei de toată noaptea făcea stări statornice şi de diamant, ajunări neîncetate, bătăi de piept, plîngere, tînguiri cu lacrimi nestinse, iar culcarea jos pe faţa pămîntului, cine după vrednicie o va povesti; obiceiul smerit, cugetul împăcat, curăţenia inimii şi plecarea ei spre Dumnezeu.
De acestea, destul desfătîndu-se, a trimis Dumnezeu pe cei ce aveau s-o ducă la Ierusalim; căci această dorinţă o avea şi ruga pe Dumnezeu şi pe Maica Lui de aceasta. Deci aşa pregătită a ieşit din biserică şi îngrădită cu ajutorul de sus, a ajuns la Ierusalim şi îndestulîndu-se de toate cele sfinte şi bune ale Ierusalimului, unde şi "blîndele picioare ale Mîntuitorului meu Hristos au călcat" şi săturîndu-se şi zburînd prin pustiul Iordanului ca o pasăre, a nimerit la o viaţă cinstită de călugăriţe pustnice şi a intrat aici. Însă, neputînd a le da în scris pe toate, cît s-a nevoit aici, prin care pe vrăjmaşul diavol pînă în sfîrşit l-a stins, care mai înainte cu ispite multe şi de tot felul a năvălit pornindu-se asupra ei, puţine oarecare din nevoinţele ei spre pomenire le vom adăuga aici.
Băutură întrebuinţa apa de izvor, şi de aceasta foarte puţină; trebuinţa aşternutului o împlinea cu o rogojină, iar îmbrăcămintea era o haină şi aceasta foarte zdrenţăroasă, cîntarea pe buze neîncetată, lacrimile de-a pururea; peste toate acestea înflorea dragostea, iar vîrful bunătăţilor, care este smerita cugetare, le cuprindea pe toate acestea.
Deci mulţi ani răbdînd în arătata mănăstire a călugăriţelor şi nevoindu-se prin foarte multe fapte bune, plinind al 25-lea an al vîrstei, a ieşit de aici şi a venit la Iope şi intrînd într-o corabie a început a pluti pe calea ce ducea spre casă şi a ajuns cu corabia la limanul patriei sale, după ce a suferit multe primejdii ale sfărîmării de corabie în mare. Apoi pururea pomenita a venit la Constantinopol şi după ce a cercetat dumnezeieştile locaşuri şi pe sfinţii bărbaţi, a plecat şi a venit la un oarecare sat, anume Calicratia, şi acolo la biserica sfinţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli s-a sălăşluit, nesocotind petrecerea părinţilor de neam bun şi batjocorind înţelepţeşte uneltirile vicleanului înşelător.
Deci doi ani a petrecut acolo neîntinata porumbiţă şi din potopul acestor curgătoare zburînd, a odihnit cortul ceresc, încredinţînd sfînt sufletul său mîinilor îngereşti şi prin ei locaşurilor celor veşnice şi dumnezeieşti. Iar trupul cel din pămînt şi înfrumuseţat cu dumnezeieşti îmbunătăţiri l-a ascuns în pămînt.
Multă vreme după aceasta a trecut cineva, rău cheltuind viaţa şi obşteasca datorie împlinind, a fost îngropat aproape de Cuviasa; dar ea n-a vrut a-l suferi, prea viteaza; ci oarecăruia din bărbaţii sfinţi arătîndu-i-se în vis i-a zis: "Ridică trupul acesta şi-l îndepărtează că roabă a lui Hristos fiind, nu pot suferi întunericul şi necurăţia". Însă zăbovind acel dumnezeiesc bărbat, divina arătare a cuvioasei socotind-o vedere obişnuită sau vis normal, a doua şi a treia oară iarăşi sfînta l-a strigat şi cumplit l-a îngrozit. După ce călugărul şi-a venit în sine, cum se cuvine, şi după porunca sfintei, care îi arată cu degetul locul, degrabă s-a sculat şi cu sîrguinţă a descoperit poporului vedenia de acolo, către care cu toţii alergînd ca la o visterie foarte înavuţită au săpat pămîntul. Iar după ce s-a apropiat de sicriu, se umplea de mireasmă, şi acel trup sfînt al Cuvioasei aflîndu-l întreg cu totul păzit, cu mîini cucernice l-au adus în biserica Sfinţilor Apostoli, umplînd aerul de miresme şi tămîieri şi cîntînd dumnezeieşti psalmi.
Însă cîte minuni a săvîrşit Dumnezeul minunilor prin ea, după aşezarea moaştelor ei aici, şi pînă acum săvîrşeşte, cu neputinţă este în scris a le da; căci covîrşesc, ca să zicem aşa, şi numărul stelelor şi nisipul mării. De vreme ce vindecă şchiopi, surzi, ciungi, ologi şi tot felul de boli, încă şi cele atingătoare de moarte; şi în scurt a zice, depărtează toată neputinţa nevindecată, numai cu atingerea raclei, care nu încetează, nici nu va înceta să verse tămăduiri, cu harul lui Iisus Hristos, Celui ce a preamărit-o.
Sfintele moaşte ale Cuvioasei Parascheva au fost duse din Epivata în cetatea Tîrnovei, capitală oarecînd a crailor bulgari; apoi s-au strămutat de aici la Belgrad, şi de acolo în oraşul Constantinopol, cum povestesc Eftimie şi Rafail; asemenea şi Meletie al Atenei şi Dositei patriarhul Ierusalimului.
Tot la acelaşi loc aflăm şi povestirea de strămutare a moaştelor ei din oraşul Constantinopol aici la Iaşi. Adică, "Patriarhul Constantinopolului Partenie bătrînul, luînd bani de la domnitorul Moldovei Vasile Lupu ca să plătească datoriile Patriarhiei, atîrnînd de zidul Fanarului din Constantinopol sfintele ei moaşte ce se păzeau de Patriarhie, le-a trimis aici către stăpînitorul Moldovei". Iată ce zice Cantemir, domnitorul Moldovei: "Sfînta Parascheva, precum aflăm din cărţile bisericeşti, era stăpînă a satului Epivatelor, pe care apoi l-a cîştigat Apocavcos, voievodul însuşi stăpînitor Andronic Paleologul. Sultanul Murad al IV-lea a dat voie domnitorului Moldovei, Vasile, să mute sfintele ei moaşte din biserica patriarhală a Constantinopolului. Le-a cîştigat acestea pentru cele multe şi mari binefaceri şi slujbe făcute Sfintei Biserici celei mari; că din însăşi veniturile sale a plătit peste 260 de pungi de aur ce datora ea turcilor şi creştinilor. Însă, fiindcă la turci este interzis a strămuta mort peste trei mile, afară de trupul sultanului, a cheltuit peste 300 de pungi la Poarta otomană, ca să ia voie pentru strămutarea sfintelor moaşte şi ca să ia poruncă către un Capugibaşa, ca să le însoţească în Moldavia. Toată povestirea aceasta a strămutării acesteia este zugrăvită pe peretele de amiazăzi al bisericii Sfinţilor Trei Ierarhi, unde se află sfintele ei moaşte. Între alte lucruri se înfăţişează acolo şi Capugibaşa cu ofiţerii lui mergînd la petrecerea sfintelor moaşte".
Această strămutare de atunci este descrisă şi de marmura cuvucliului unde sînt aşezate sfintele moaşte, pe care scrie aşa: "Cu voia Tatălui, cu bineplăcerea Fiului şi cu conlucrarea Sfîntului şi de viaţă făcător Duh, a Dumnezeului celui mărit şi închinat în Sfînta şi cea de o fiinţă şi nedespărţită Treime, binecinstitorul şi de Hristos iubitorul Ioan Vasile Voievod, cu mila lui Dumnezeu domnitor a toată Moldavia, fiind rîvnitor şi apărător al sfintei credinţe răsăritene, după dumnezeiască îngrijire a strămutat din Constantinopol cu multă osîrdie şi prea multă dorinţă aceste cinstite moaşte ale Cuvioasei Maicii noastre Parascheva din Tîrnova. Această strămutare a fost a treia. Iar preasfinţitul şi fericitul a toată lumea patriarh Partenie, cu toată bunăvoinţa şi sfatul Bisericii a trimis aceste sfinte moaşte ca pe o visterie dumnezeiască, cu preafericiţii trei mitropoliţi: Ioanichie al Iracliei, Partenie al Adrianopolei şi Teofan al Paleon-Patronului, în zilele preasfinţitului Varlaam mitropolitul Sucevei şi a toată Moldavia. Iar binecinstitorul şi de Hristos iubitorul şi cu mila lui Dumnezeu stăpîn al nostru şi domnitor a toată Moldavia, Vasile Ioan Voievod, de acasă ieşind cu evlavie şi cu tot sufletul primind această nepreţuită visterie, potrivit le-au pus şi le-au păstrat în cea nouă zidită biserică a Sfinţilor Trei Ierarhi şi ai lumii dascăli: Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvîntătorul şi Ioan Gură de Aur, spre cinstirea şi mărirea lui Dumnezeu celui lăudat în Treime şi spre veşnică solire a Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva, pentru lăsarea păcatelor sale şi a tot strălucit neamul lui. În anul de la Adam 7149 (1641), iar al domniei lui al 8-lea, în 13 iunie; în acelaşi an s-a născut şi preaiubit fiul lui, Ioan Ştefan Voievod, căruia să-i dea Domnul zile îndelungate şi viaţă de mulţi ani. Amin".
Din tradiţie avem povestiri de multe minuni săvîrşite de Cuvioasa în anii dinaintea noastră, pe care nu s-a sîrguit cineva a le aduna şi a le publica spre lauda lui Dumnezeu slăvitorul sfinţilor Săi; încă şi în zilele noastre nu conteneşte a face minuni celora ce cu credinţă aleargă la ea. Căci cîţi neputincioşi au evlavie la sfintele moaşte, alergînd cu credinţă, sau din acoperămintele puse la capul cel sfînt al Cuvioasei luînd şi purtînd, dobîndesc vindecare. Şi la neploare sau altă nevoie mare, făcînd litanie creştinii cu sfintele moaşte, nu se lipsesc de cerere. Şi şi în patria ei Epivata, unde precum se zice casa ei părintească a fost prefăcută în biserică cu numele ei, şi în Catedrala Mitropolitană de la Iaşi, Cuvioasa face multe minuni pînă astăzi.
Nenumărate sînt minunile şi vindecările de boli ce s-au făcut cu credincioşi care au alergat cu rugăciuni şi lacrimi la moaştele Sfintei Preacuvioasei maicii noastre Parascheva, de-a lungul celor peste trei sute cincizeci de ani de cînd ocroteşte Moldova şi ţara noastră. Să amintim doar cîteva dintre ele, publicate în Patericul românesc, p. 77-84:
Cea mai mare minune a Sfintei Parascheva este însăşi preamărirea trupului ei cu darul neputrezirii, al vindecării de boli şi al izbăvirii de multe nevoi şi primejdii. Din cauza aceasta a fost luată ca protectoare de toate ţările ortodoxe din Balcani. Ba şi turcii se cucereau de minunile ce se făceau creştinilor, celor care îi cereau ajutorul cu credinţă şi evlavie.
O altă minune care a uimit Moldova şi ţara noastră a fost izbăvirea fără nici o vătămare a moaştelor Sfintei Parascheva din incendiul izbucnit în noaptea de 26 spre 27 decembrie 1888, în paraclisul mănăstiri Sfinţii Trei Ierarhi, din Iaşi. Căci, aprinzîndu-se de la un sfeşnic catafalcul Cuvioasei, s-a topit argintul care îmbrăca racla, dar lemnul şi sfintele ei moaşte, deşi erau învăluite în jeratic, au rămas întregi şi nevătămate spre întărirea credincioşilor şi uimirea tuturor. Ca o mărturie a acestei mari minuni, se păstrează pînă astăzi racla dogorită de foc, în care se aflau moaştele Sfintei Parascheva. Îndată după această minune, moaştele Cuvioasei au fost strămutate în noua Catedrală Mitropolitană din apropiere.
Spre sfîrşitul secolului al XIX-lea, soţia preotului Gheorghe Lateş din comuna Rădăşeni-Suceava suferea la cap de o boală grea şi incurabilă. Alergînd la Sfînta Parascheva, se ruga cu lacrimi la moaştele ei şi-i cerea ajutorul. Apoi i s-a făcut Sfîntul Maslu şi s-a reîntors acasă. Noaptea i s-a arătat aievea Sfînta Parascheva în haine albe strălucitoare şi i-a spus: "Nu mai plînge, că de acum te faci sănătoasă!" A doua zi, femeia s-a sculat sănătoasă şi lăuda pe binefăcătoarea ei.
În anul 1950, o studentă din Iaşi s-a îmbolnăvit de leucemie. Bolnava împreună cu părinţii ei au alergat la Sfînta Parascheva şi cu multe lacrimi îi cereau ajutor şi sănătate. După două luni de rugăciuni stăruitoare şi Sfîntul Maslu, tînăra s-a vindecat de această boală fără leac şi şi-a continuat studiile.
O femeie dintr-un sat de lîngă Iaşi era greu bolnavă. Fiind internată pentru operaţie, s-a rugat mai întîi la Sfînta Parascheva, cerîndu-i, cu credinţă şi lacrimi, ajutor şi vindecare. Timp de trei zile după internare i s-au făcut toate analizele. La urmă i-au spus medicii: "Femeie, du-te acasă că nu ai nimic!"
În anul 1968, de hramul Cuvioasei Parascheva, o creştină din Iaşi pregătea conserve pentru iarnă. Mama ei o îndemna: "Fată, să nu faci una ca aceasta, căci astăzi este ziua Sfintei Parascheva!". "Mamă, a răspuns fiica, în fiecare zi este cîte un sfînt, dar eu n-am timp să-i prăznuiesc pe toţi!". După o oră femeia şi-a trimis copila în oraş să-i cumpere ceva. Pe stradă a fost lovită grav de o maşină şi apoi internată în spital. Mama copilei a alergat a doua zi la Sfînta Parascheva şi, după ce şi-a recunoscut păcatul, a cerut cu lacrimi iertare şi salvarea fiicei ei accidentate. După trei zile copila s-a întors sănătoasă acasă.
Un inginer bolnav de plămîni a fost internat în spital pentru operaţie. Mama sa a mers atunci la moaştele Cuvioasei Parascheva şi i-a cerut cu credinţă sănătate pentru fiul ei. Timp de două săptămîni doctorii au amînat operaţia. Apoi s-a observat că leziunile pulmonare s-au vindecat în chip miraculos. Atunci au zis bolnavului: "Domnule inginer, aţi scăpat de operaţie. Întorceţi-vă sănătos acasă. Este cineva care se roagă lui Dumnezeu pentru dumneavoastră!"
Unui copil de trei ani şi jumătate i s-a oprit brusc graiul. Atunci mama a luat copilul în braţe şi a venit să ceară ajutorul Sfintei Parascheva. Pe cînd se ruga ea cu lacrimi, deodată copilul a strigat: "Mamă, mamă! Aici este Doamne, Doamne!". Mulţumind din inimă Prea Cuvioasei Parascheva, mama s-a întors acasă cu copilul sănătos.
În anul 1955, doi soţi din Iaşi nu aveau înţelegere în casă. Într-o seară, femeia disperată a părăsit căminul. Zadarnic au căutat-o soţul şi fiica. Apoi copila s-a culcat, iar tatăl ei a alergat la Sfînta Parascheva şi s-a rugat cu lacrimi să-i întoarcă soţia cu bine în familie. Ajungînd soţul acasă, după o oră a bătut cineva în uşă. Era soţia. Avea chipul palid şi îngîndurat. "Unde ai fost femeie? Ce ţi s-a întîmplat?" a întrebat-o soţul. "Diavolul mi-a dat în gînd să mă sinucid. De aceea m-am aşezat pe linia trenului aproape de gara Nicolina. Dar la orele opt seara, pe cînd venea un tren cu viteză, fiica noastră, îmbrăcată în alb, a venit la mine, m-a apuncat repede şi mă aruncă afară de pe linie. Aşa am scăpat de moarte şi de osînda iadului. După ce m-am întărit puţin, am mulţumit lui Dumnezeu că m-a izbăvit de acest cumplit păcat şi m-am întors acasă. "Femeie, în seara aceasta la ora opt fiica noastră era culcată, iar eu mă rugam pentru tine. Aceea care te-a salvat nu era fiica noastră, ci însăşi Sfînta Parascheva! Să-i mulţumim ei, căci ea te-a scăpat de această cumplită şi dublă moarte, trupească şi sufletească". De atunci este multă armonie şi bucurie duhovnicească în această familie creştină.
Pe timpul celor două războaie mondiale oraşul Iaşi a fost protejat de bombardamente, iar Catedrala Mitropolitană, unde se păstrează cinstitele moaşte ale Sfintei Parascheva, nu a fost atinsă de nici un obuz. Căci Cuvioasa ocroteşte Moldova şi oraşul acesta binecuvîntat, de peste trei sute cincizeci de ani. Spun bătrînii că ostaşii vedeau noaptea, în timpul războiului, o femeie uriaşă îmbrăcată în alb deasupra Iaşilor, ocrotindu-l de ocupaţie şi bombardamente. Aşa ştie să ajutePreacuvioasa Parascheva patria ei adoptivă pentru credinţa poporului nostru binecredincios!
În timpul marii secete din vara anului 1947, cînd mureau oamenii şi animalele de foame, s-au scos moaştele Sfintei Parascheva în procesiune prin satele Moldovei. Credincioşi le aşteptau şi le întîmpinau cu lacrimi de bucurie şi cu făclii în mîini. În urmă veneau nori de ploaie bogată şi adăpau pămîntul. Drept mulţumire credincioşi se rugau şi înălţau cîte o troiţă cu icoana Sfintei Parascheva.
Cel mai mult aleargă şi cer ajutorul Sfintei maicii noastre Parascheva bolnavii, ţăranii, călugării şi studenţii. Mai ales în lunile de examene racla Cuvioasei este plină de cărţi, caiete de şcoală şi pomelnice. Putem afirma că moaştele cele mai iubite de credincioşii din ţara noastră şi din afară sînt, fără îndoială, moaştele Sfintei Parascheva, numită "cea grabnic ajutătoare şi mult folositoare".
Mărturisesc părinţii bătrîni care au fost martori oculari, că, odată, de hramul ei, pe cînd oamenii aşteptau la rînd să se închine la racla Cuvioasei Parascheva, au venit şi două creştine bătrîne din Focşani. Văzînd lume multă, au zis preotului de la raclă: "Părinte, dă-ne voie să ne închinăm la Cuvioasă fără să mai stăm la rînd şi să-i punem sub cap această pernă nouă pe care i-am adus-o de acasă drept mulţumire pentru ajutorul ce ni l-a dat". "Dumnezeu să vă binecuvînteze, creştinelor, a zis preotul. Mergeţi şi vă închinaţi!". În clipa aceea preoţii şi credincioşii au văzut un lucru sfînt şi cu totul minunat. Cuvioasa şi-a ridicat singură capul, iar după ce femeile i-au pus perna adusă şi s-au închinat, Sfînta Parascheva şi-a lăsat iarăşi capul pe căpătîi ca mai înainte. Iată cît de mult iubeşte Preacuvioasa pe cei ce se roagă lui Dumnezeu şi sfinţilor Lui cu smerenie şi credinţă.
Sfînta Parascheva de la Iaşi se bucură în ţară de un cult deosebit, mai mult decît toţi ceilalţi sfinţi care au moaşte în România. În fiecare zi la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, de dimineaţă pînă seara tîrziu, se face un mic pelerinaj continuu, cu credincioşi de toate vîrstele şi din toate locurile, veniţi la rugăciune. În mod deosebit, în sărbători, în posturi şi în fiecare vineri, considerată ziua Cuvioasei Parascheva, vin mulţi credincioşi şi se închină la raclă cu credinţă, aducînd flori, daruri şi îmbrăcăminte pe care le ating de racla Cuvioasei pentru a dobîndi ajutor, sănătate şi binecuvîntare.
Dar cea mai mare zi de prăznuire din tot anul este ziua de paisprezece octombrie, patronul Sfintei Parascheva, cînd are loc unul din cele mai mari pelerinaje ortodoxe din ţara noastră, la care participă închinători de la sate şi oraşe, din toate colţurile ţării. În această zi are loc un adevărat pelerinaj bisericesc naţional, care durează pînă la trei zile. Încă din ajun se scot în faţa Catedralei moaştele Sfintei Parascheva şi timp de două zile şi două nopţi credincioşii stau la rînd pentru închinare.
În seara zilei de paisprezece octombrie, praznicul Cuvioasei se încheie cu o mişcătoare procesiune în jurul Catedralei, avînd în frunte pe Mitropolitul Moldovei, care, împreună cu clericii şi credincioşii, cu lumînări în mîini poartă racla cu moaştele sfintei, în sunetul clopotelor şi al frumoaselor cîntări bisericeşti. După aceea se aşază moaştele în biserică la locul lor, se cîntă paraclisul Sfintei Parascheva, apoi fiecare se întoarce la ale sale cu bucuria marelui praznic în suflet şi cu mîngîierea Duhului Sfînt în inimă. Cu ale cărei sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.!
DE DIACON CAZACU GHEORGHE.
DOAMNE AJUTA! ADMIN.
23 mar. 2009
"SFANTA CUVIOASA PARASCHEVA"
Această cu adevărat mare şi vestită între femei, Cuvioasa şi pururea pomenita Parascheva s-a născut într-un sat al Traciei, numit şi din vechime şi acum Epivata. Părinţii fericitei erau de neam bun şi măriţi, înavuţiţi cu multe averi; mai mult însă îi mărea şi îi îmbogăţea dreapta credinţă în Dumnezeu şi vrednicia de a se numi creştini. Aceştia dar, aducînd la lumină pe Cuvioasa, întîi au renăscut-o prin scăldătoarea cea dumnezeiască a Botezului, apoi, înaintînd pe cale, o învăţară toată îmbunătăţirea şi aşezarea cea după Dumnezeu.
După ce a trecut la al zecelea an, ades ea mergea cu mama sa la biserica Preacuratei Născătoare de Dumnezeu şi a auzit aceste dumnezeieşti binevestiri: "Cel ce voieşte să vină după mine, să se lepede de sine şi să ridice crucea sa şi să urmeze Mie". Îndată fiind cuprinsă de aceasta şi ieşind din biserică, a întîlnit un sărac; ascunzîndu-se de maica sa şi dezbrăcînd hainele strălucite şi luminate ce le purta, le-a dat lui şi ea a îmbrăcat pe ale aceluia, luîndu-le pe acestea cu oarecare meşteşugire înţeleaptă.
După ce a venit acasă şi au văzut-o părinţii într-un astfel de chip, s-au îngrozit şi au bătut-o ca să nu mai facă aşa. Ea însă nu numai de două ori, ci de trei ori şi de multe ori se zice că, dezbrăcînd hainele sale, le-a dat săracilor, întru nimic socotind pentru aceasta ocările, îngrozirile şi nesuferitele bătăi ale părinţilor. Şi acestea, în casa părintească, erau ca nişte preîntîmpinări ale roadelor ce, pe urmă, erau să odrăslească în ea şi păşiri spre trecerea peste om. Apoi, fiindcă nu mai putea suferi durerea duhului în suflet, fără ştirea părinţilor şi a celor de un sînge cu ea şi a mulţimii slugilor, a ajuns la Constantinopol.
Aici, gustînd toate bunătăţile cele după Dumnezeu, îndestulîndu-se de dumnezeieştile şi sfinţitele biserici şi moaştele sfinţilor şi, fiind binecuvîntată de sfinţii bărbaţi cei de acolo şi întărindu-se cu rugăciunile lor, a ieşit din cetate şi a trecut în Calcedon de cealaltă parte şi de acolo a venit la Iraclia din Pont, călătorind cu picioarele sale.
Iar părinţii ei înşişi şi prin alţii, că nevoia este lesne iscoditoare, mult trudindu-se şi locuri din locuri schimbînd şi cetăţi şi sate călcînd şi neaflînd-o, s-au întors acasă. Iar preafericita fecioară, venind la Iraclia din Pont şi sosind la un oarecare locaş dumnezeiesc al Maicii lui Dumnezeu şi intrînd în el cu bucurie duhovnicească, s-a aşezat pe pămînt şi l-a udat cu lacrimi. Apoi s-a sculat şi, prin ruga sa umplîndu-se de har, cinci ani întregi a petrecut în acest sfînt locaş, tot felul de bunătăţi săvîrşind. Căci întru rugăciunile ei de toată noaptea făcea stări statornice şi de diamant, ajunări neîncetate, bătăi de piept, plîngere, tînguiri cu lacrimi nestinse, iar culcarea jos pe faţa pămîntului, cine după vrednicie o va povesti; obiceiul smerit, cugetul împăcat, curăţenia inimii şi plecarea ei spre Dumnezeu.
De acestea, destul desfătîndu-se, a trimis Dumnezeu pe cei ce aveau s-o ducă la Ierusalim; căci această dorinţă o avea şi ruga pe Dumnezeu şi pe Maica Lui de aceasta. Deci aşa pregătită a ieşit din biserică şi îngrădită cu ajutorul de sus, a ajuns la Ierusalim şi îndestulîndu-se de toate cele sfinte şi bune ale Ierusalimului, unde şi "blîndele picioare ale Mîntuitorului meu Hristos au călcat" şi săturîndu-se şi zburînd prin pustiul Iordanului ca o pasăre, a nimerit la o viaţă cinstită de călugăriţe pustnice şi a intrat aici. Însă, neputînd a le da în scris pe toate, cît s-a nevoit aici, prin care pe vrăjmaşul diavol pînă în sfîrşit l-a stins, care mai înainte cu ispite multe şi de tot felul a năvălit pornindu-se asupra ei, puţine oarecare din nevoinţele ei spre pomenire le vom adăuga aici.
Băutură întrebuinţa apa de izvor, şi de aceasta foarte puţină; trebuinţa aşternutului o împlinea cu o rogojină, iar îmbrăcămintea era o haină şi aceasta foarte zdrenţăroasă, cîntarea pe buze neîncetată, lacrimile de-a pururea; peste toate acestea înflorea dragostea, iar vîrful bunătăţilor, care este smerita cugetare, le cuprindea pe toate acestea.
Deci mulţi ani răbdînd în arătata mănăstire a călugăriţelor şi nevoindu-se prin foarte multe fapte bune, plinind al 25-lea an al vîrstei, a ieşit de aici şi a venit la Iope şi intrînd într-o corabie a început a pluti pe calea ce ducea spre casă şi a ajuns cu corabia la limanul patriei sale, după ce a suferit multe primejdii ale sfărîmării de corabie în mare. Apoi pururea pomenita a venit la Constantinopol şi după ce a cercetat dumnezeieştile locaşuri şi pe sfinţii bărbaţi, a plecat şi a venit la un oarecare sat, anume Calicratia, şi acolo la biserica sfinţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli s-a sălăşluit, nesocotind petrecerea părinţilor de neam bun şi batjocorind înţelepţeşte uneltirile vicleanului înşelător.
Deci doi ani a petrecut acolo neîntinata porumbiţă şi din potopul acestor curgătoare zburînd, a odihnit cortul ceresc, încredinţînd sfînt sufletul său mîinilor îngereşti şi prin ei locaşurilor celor veşnice şi dumnezeieşti. Iar trupul cel din pămînt şi înfrumuseţat cu dumnezeieşti îmbunătăţiri l-a ascuns în pămînt.
Multă vreme după aceasta a trecut cineva, rău cheltuind viaţa şi obşteasca datorie împlinind, a fost îngropat aproape de Cuviasa; dar ea n-a vrut a-l suferi, prea viteaza; ci oarecăruia din bărbaţii sfinţi arătîndu-i-se în vis i-a zis: "Ridică trupul acesta şi-l îndepărtează că roabă a lui Hristos fiind, nu pot suferi întunericul şi necurăţia". Însă zăbovind acel dumnezeiesc bărbat, divina arătare a cuvioasei socotind-o vedere obişnuită sau vis normal, a doua şi a treia oară iarăşi sfînta l-a strigat şi cumplit l-a îngrozit. După ce călugărul şi-a venit în sine, cum se cuvine, şi după porunca sfintei, care îi arată cu degetul locul, degrabă s-a sculat şi cu sîrguinţă a descoperit poporului vedenia de acolo, către care cu toţii alergînd ca la o visterie foarte înavuţită au săpat pămîntul. Iar după ce s-a apropiat de sicriu, se umplea de mireasmă, şi acel trup sfînt al Cuvioasei aflîndu-l întreg cu totul păzit, cu mîini cucernice l-au adus în biserica Sfinţilor Apostoli, umplînd aerul de miresme şi tămîieri şi cîntînd dumnezeieşti psalmi.
Însă cîte minuni a săvîrşit Dumnezeul minunilor prin ea, după aşezarea moaştelor ei aici, şi pînă acum săvîrşeşte, cu neputinţă este în scris a le da; căci covîrşesc, ca să zicem aşa, şi numărul stelelor şi nisipul mării. De vreme ce vindecă şchiopi, surzi, ciungi, ologi şi tot felul de boli, încă şi cele atingătoare de moarte; şi în scurt a zice, depărtează toată neputinţa nevindecată, numai cu atingerea raclei, care nu încetează, nici nu va înceta să verse tămăduiri, cu harul lui Iisus Hristos, Celui ce a preamărit-o.
Sfintele moaşte ale Cuvioasei Parascheva au fost duse din Epivata în cetatea Tîrnovei, capitală oarecînd a crailor bulgari; apoi s-au strămutat de aici la Belgrad, şi de acolo în oraşul Constantinopol, cum povestesc Eftimie şi Rafail; asemenea şi Meletie al Atenei şi Dositei patriarhul Ierusalimului.
Tot la acelaşi loc aflăm şi povestirea de strămutare a moaştelor ei din oraşul Constantinopol aici la Iaşi. Adică, "Patriarhul Constantinopolului Partenie bătrînul, luînd bani de la domnitorul Moldovei Vasile Lupu ca să plătească datoriile Patriarhiei, atîrnînd de zidul Fanarului din Constantinopol sfintele ei moaşte ce se păzeau de Patriarhie, le-a trimis aici către stăpînitorul Moldovei". Iată ce zice Cantemir, domnitorul Moldovei: "Sfînta Parascheva, precum aflăm din cărţile bisericeşti, era stăpînă a satului Epivatelor, pe care apoi l-a cîştigat Apocavcos, voievodul însuşi stăpînitor Andronic Paleologul. Sultanul Murad al IV-lea a dat voie domnitorului Moldovei, Vasile, să mute sfintele ei moaşte din biserica patriarhală a Constantinopolului. Le-a cîştigat acestea pentru cele multe şi mari binefaceri şi slujbe făcute Sfintei Biserici celei mari; că din însăşi veniturile sale a plătit peste 260 de pungi de aur ce datora ea turcilor şi creştinilor. Însă, fiindcă la turci este interzis a strămuta mort peste trei mile, afară de trupul sultanului, a cheltuit peste 300 de pungi la Poarta otomană, ca să ia voie pentru strămutarea sfintelor moaşte şi ca să ia poruncă către un Capugibaşa, ca să le însoţească în Moldavia. Toată povestirea aceasta a strămutării acesteia este zugrăvită pe peretele de amiazăzi al bisericii Sfinţilor Trei Ierarhi, unde se află sfintele ei moaşte. Între alte lucruri se înfăţişează acolo şi Capugibaşa cu ofiţerii lui mergînd la petrecerea sfintelor moaşte".
Această strămutare de atunci este descrisă şi de marmura cuvucliului unde sînt aşezate sfintele moaşte, pe care scrie aşa: "Cu voia Tatălui, cu bineplăcerea Fiului şi cu conlucrarea Sfîntului şi de viaţă făcător Duh, a Dumnezeului celui mărit şi închinat în Sfînta şi cea de o fiinţă şi nedespărţită Treime, binecinstitorul şi de Hristos iubitorul Ioan Vasile Voievod, cu mila lui Dumnezeu domnitor a toată Moldavia, fiind rîvnitor şi apărător al sfintei credinţe răsăritene, după dumnezeiască îngrijire a strămutat din Constantinopol cu multă osîrdie şi prea multă dorinţă aceste cinstite moaşte ale Cuvioasei Maicii noastre Parascheva din Tîrnova. Această strămutare a fost a treia. Iar preasfinţitul şi fericitul a toată lumea patriarh Partenie, cu toată bunăvoinţa şi sfatul Bisericii a trimis aceste sfinte moaşte ca pe o visterie dumnezeiască, cu preafericiţii trei mitropoliţi: Ioanichie al Iracliei, Partenie al Adrianopolei şi Teofan al Paleon-Patronului, în zilele preasfinţitului Varlaam mitropolitul Sucevei şi a toată Moldavia. Iar binecinstitorul şi de Hristos iubitorul şi cu mila lui Dumnezeu stăpîn al nostru şi domnitor a toată Moldavia, Vasile Ioan Voievod, de acasă ieşind cu evlavie şi cu tot sufletul primind această nepreţuită visterie, potrivit le-au pus şi le-au păstrat în cea nouă zidită biserică a Sfinţilor Trei Ierarhi şi ai lumii dascăli: Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvîntătorul şi Ioan Gură de Aur, spre cinstirea şi mărirea lui Dumnezeu celui lăudat în Treime şi spre veşnică solire a Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva, pentru lăsarea păcatelor sale şi a tot strălucit neamul lui. În anul de la Adam 7149 (1641), iar al domniei lui al 8-lea, în 13 iunie; în acelaşi an s-a născut şi preaiubit fiul lui, Ioan Ştefan Voievod, căruia să-i dea Domnul zile îndelungate şi viaţă de mulţi ani. Amin".
Din tradiţie avem povestiri de multe minuni săvîrşite de Cuvioasa în anii dinaintea noastră, pe care nu s-a sîrguit cineva a le aduna şi a le publica spre lauda lui Dumnezeu slăvitorul sfinţilor Săi; încă şi în zilele noastre nu conteneşte a face minuni celora ce cu credinţă aleargă la ea. Căci cîţi neputincioşi au evlavie la sfintele moaşte, alergînd cu credinţă, sau din acoperămintele puse la capul cel sfînt al Cuvioasei luînd şi purtînd, dobîndesc vindecare. Şi la neploare sau altă nevoie mare, făcînd litanie creştinii cu sfintele moaşte, nu se lipsesc de cerere. Şi şi în patria ei Epivata, unde precum se zice casa ei părintească a fost prefăcută în biserică cu numele ei, şi în Catedrala Mitropolitană de la Iaşi, Cuvioasa face multe minuni pînă astăzi.
Nenumărate sînt minunile şi vindecările de boli ce s-au făcut cu credincioşi care au alergat cu rugăciuni şi lacrimi la moaştele Sfintei Preacuvioasei maicii noastre Parascheva, de-a lungul celor peste trei sute cincizeci de ani de cînd ocroteşte Moldova şi ţara noastră. Să amintim doar cîteva dintre ele, publicate în Patericul românesc, p. 77-84:
Cea mai mare minune a Sfintei Parascheva este însăşi preamărirea trupului ei cu darul neputrezirii, al vindecării de boli şi al izbăvirii de multe nevoi şi primejdii. Din cauza aceasta a fost luată ca protectoare de toate ţările ortodoxe din Balcani. Ba şi turcii se cucereau de minunile ce se făceau creştinilor, celor care îi cereau ajutorul cu credinţă şi evlavie.
O altă minune care a uimit Moldova şi ţara noastră a fost izbăvirea fără nici o vătămare a moaştelor Sfintei Parascheva din incendiul izbucnit în noaptea de 26 spre 27 decembrie 1888, în paraclisul mănăstiri Sfinţii Trei Ierarhi, din Iaşi. Căci, aprinzîndu-se de la un sfeşnic catafalcul Cuvioasei, s-a topit argintul care îmbrăca racla, dar lemnul şi sfintele ei moaşte, deşi erau învăluite în jeratic, au rămas întregi şi nevătămate spre întărirea credincioşilor şi uimirea tuturor. Ca o mărturie a acestei mari minuni, se păstrează pînă astăzi racla dogorită de foc, în care se aflau moaştele Sfintei Parascheva. Îndată după această minune, moaştele Cuvioasei au fost strămutate în noua Catedrală Mitropolitană din apropiere.
Spre sfîrşitul secolului al XIX-lea, soţia preotului Gheorghe Lateş din comuna Rădăşeni-Suceava suferea la cap de o boală grea şi incurabilă. Alergînd la Sfînta Parascheva, se ruga cu lacrimi la moaştele ei şi-i cerea ajutorul. Apoi i s-a făcut Sfîntul Maslu şi s-a reîntors acasă. Noaptea i s-a arătat aievea Sfînta Parascheva în haine albe strălucitoare şi i-a spus: "Nu mai plînge, că de acum te faci sănătoasă!" A doua zi, femeia s-a sculat sănătoasă şi lăuda pe binefăcătoarea ei.
În anul 1950, o studentă din Iaşi s-a îmbolnăvit de leucemie. Bolnava împreună cu părinţii ei au alergat la Sfînta Parascheva şi cu multe lacrimi îi cereau ajutor şi sănătate. După două luni de rugăciuni stăruitoare şi Sfîntul Maslu, tînăra s-a vindecat de această boală fără leac şi şi-a continuat studiile.
O femeie dintr-un sat de lîngă Iaşi era greu bolnavă. Fiind internată pentru operaţie, s-a rugat mai întîi la Sfînta Parascheva, cerîndu-i, cu credinţă şi lacrimi, ajutor şi vindecare. Timp de trei zile după internare i s-au făcut toate analizele. La urmă i-au spus medicii: "Femeie, du-te acasă că nu ai nimic!"
În anul 1968, de hramul Cuvioasei Parascheva, o creştină din Iaşi pregătea conserve pentru iarnă. Mama ei o îndemna: "Fată, să nu faci una ca aceasta, căci astăzi este ziua Sfintei Parascheva!". "Mamă, a răspuns fiica, în fiecare zi este cîte un sfînt, dar eu n-am timp să-i prăznuiesc pe toţi!". După o oră femeia şi-a trimis copila în oraş să-i cumpere ceva. Pe stradă a fost lovită grav de o maşină şi apoi internată în spital. Mama copilei a alergat a doua zi la Sfînta Parascheva şi, după ce şi-a recunoscut păcatul, a cerut cu lacrimi iertare şi salvarea fiicei ei accidentate. După trei zile copila s-a întors sănătoasă acasă.
Un inginer bolnav de plămîni a fost internat în spital pentru operaţie. Mama sa a mers atunci la moaştele Cuvioasei Parascheva şi i-a cerut cu credinţă sănătate pentru fiul ei. Timp de două săptămîni doctorii au amînat operaţia. Apoi s-a observat că leziunile pulmonare s-au vindecat în chip miraculos. Atunci au zis bolnavului: "Domnule inginer, aţi scăpat de operaţie. Întorceţi-vă sănătos acasă. Este cineva care se roagă lui Dumnezeu pentru dumneavoastră!"
Unui copil de trei ani şi jumătate i s-a oprit brusc graiul. Atunci mama a luat copilul în braţe şi a venit să ceară ajutorul Sfintei Parascheva. Pe cînd se ruga ea cu lacrimi, deodată copilul a strigat: "Mamă, mamă! Aici este Doamne, Doamne!". Mulţumind din inimă Prea Cuvioasei Parascheva, mama s-a întors acasă cu copilul sănătos.
În anul 1955, doi soţi din Iaşi nu aveau înţelegere în casă. Într-o seară, femeia disperată a părăsit căminul. Zadarnic au căutat-o soţul şi fiica. Apoi copila s-a culcat, iar tatăl ei a alergat la Sfînta Parascheva şi s-a rugat cu lacrimi să-i întoarcă soţia cu bine în familie. Ajungînd soţul acasă, după o oră a bătut cineva în uşă. Era soţia. Avea chipul palid şi îngîndurat. "Unde ai fost femeie? Ce ţi s-a întîmplat?" a întrebat-o soţul. "Diavolul mi-a dat în gînd să mă sinucid. De aceea m-am aşezat pe linia trenului aproape de gara Nicolina. Dar la orele opt seara, pe cînd venea un tren cu viteză, fiica noastră, îmbrăcată în alb, a venit la mine, m-a apuncat repede şi mă aruncă afară de pe linie. Aşa am scăpat de moarte şi de osînda iadului. După ce m-am întărit puţin, am mulţumit lui Dumnezeu că m-a izbăvit de acest cumplit păcat şi m-am întors acasă. "Femeie, în seara aceasta la ora opt fiica noastră era culcată, iar eu mă rugam pentru tine. Aceea care te-a salvat nu era fiica noastră, ci însăşi Sfînta Parascheva! Să-i mulţumim ei, căci ea te-a scăpat de această cumplită şi dublă moarte, trupească şi sufletească". De atunci este multă armonie şi bucurie duhovnicească în această familie creştină.
Pe timpul celor două războaie mondiale oraşul Iaşi a fost protejat de bombardamente, iar Catedrala Mitropolitană, unde se păstrează cinstitele moaşte ale Sfintei Parascheva, nu a fost atinsă de nici un obuz. Căci Cuvioasa ocroteşte Moldova şi oraşul acesta binecuvîntat, de peste trei sute cincizeci de ani. Spun bătrînii că ostaşii vedeau noaptea, în timpul războiului, o femeie uriaşă îmbrăcată în alb deasupra Iaşilor, ocrotindu-l de ocupaţie şi bombardamente. Aşa ştie să ajutePreacuvioasa Parascheva patria ei adoptivă pentru credinţa poporului nostru binecredincios!
În timpul marii secete din vara anului 1947, cînd mureau oamenii şi animalele de foame, s-au scos moaştele Sfintei Parascheva în procesiune prin satele Moldovei. Credincioşi le aşteptau şi le întîmpinau cu lacrimi de bucurie şi cu făclii în mîini. În urmă veneau nori de ploaie bogată şi adăpau pămîntul. Drept mulţumire credincioşi se rugau şi înălţau cîte o troiţă cu icoana Sfintei Parascheva.
Cel mai mult aleargă şi cer ajutorul Sfintei maicii noastre Parascheva bolnavii, ţăranii, călugării şi studenţii. Mai ales în lunile de examene racla Cuvioasei este plină de cărţi, caiete de şcoală şi pomelnice. Putem afirma că moaştele cele mai iubite de credincioşii din ţara noastră şi din afară sînt, fără îndoială, moaştele Sfintei Parascheva, numită "cea grabnic ajutătoare şi mult folositoare".
Mărturisesc părinţii bătrîni care au fost martori oculari, că, odată, de hramul ei, pe cînd oamenii aşteptau la rînd să se închine la racla Cuvioasei Parascheva, au venit şi două creştine bătrîne din Focşani. Văzînd lume multă, au zis preotului de la raclă: "Părinte, dă-ne voie să ne închinăm la Cuvioasă fără să mai stăm la rînd şi să-i punem sub cap această pernă nouă pe care i-am adus-o de acasă drept mulţumire pentru ajutorul ce ni l-a dat". "Dumnezeu să vă binecuvînteze, creştinelor, a zis preotul. Mergeţi şi vă închinaţi!". În clipa aceea preoţii şi credincioşii au văzut un lucru sfînt şi cu totul minunat. Cuvioasa şi-a ridicat singură capul, iar după ce femeile i-au pus perna adusă şi s-au închinat, Sfînta Parascheva şi-a lăsat iarăşi capul pe căpătîi ca mai înainte. Iată cît de mult iubeşte Preacuvioasa pe cei ce se roagă lui Dumnezeu şi sfinţilor Lui cu smerenie şi credinţă.
Sfînta Parascheva de la Iaşi se bucură în ţară de un cult deosebit, mai mult decît toţi ceilalţi sfinţi care au moaşte în România. În fiecare zi la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, de dimineaţă pînă seara tîrziu, se face un mic pelerinaj continuu, cu credincioşi de toate vîrstele şi din toate locurile, veniţi la rugăciune. În mod deosebit, în sărbători, în posturi şi în fiecare vineri, considerată ziua Cuvioasei Parascheva, vin mulţi credincioşi şi se închină la raclă cu credinţă, aducînd flori, daruri şi îmbrăcăminte pe care le ating de racla Cuvioasei pentru a dobîndi ajutor, sănătate şi binecuvîntare.
Dar cea mai mare zi de prăznuire din tot anul este ziua de paisprezece octombrie, patronul Sfintei Parascheva, cînd are loc unul din cele mai mari pelerinaje ortodoxe din ţara noastră, la care participă închinători de la sate şi oraşe, din toate colţurile ţării. În această zi are loc un adevărat pelerinaj bisericesc naţional, care durează pînă la trei zile. Încă din ajun se scot în faţa Catedralei moaştele Sfintei Parascheva şi timp de două zile şi două nopţi credincioşii stau la rînd pentru închinare.
În seara zilei de paisprezece octombrie, praznicul Cuvioasei se încheie cu o mişcătoare procesiune în jurul Catedralei, avînd în frunte pe Mitropolitul Moldovei, care, împreună cu clericii şi credincioşii, cu lumînări în mîini poartă racla cu moaştele sfintei, în sunetul clopotelor şi al frumoaselor cîntări bisericeşti. După aceea se aşază moaştele în biserică la locul lor, se cîntă paraclisul Sfintei Parascheva, apoi fiecare se întoarce la ale sale cu bucuria marelui praznic în suflet şi cu mîngîierea Duhului Sfînt în inimă. Cu ale cărei sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.!
DE DIACON CAZACU GHEORGHE.
DOAMNE AJUTA! ADMIN.
"SFANTA FILOFTEIA"
"SFANT
A FILOFTEIA" DE LA ARGES In calendarul sfinteniei crestine, la 7 decembrie este pomenita Sfanta Mucenita Filofteia, ale carei moaste se gasesc la Curtea de Arges. Dupa anumite stiri privitoare la viata ei, aflam ca s-a nascut pe la inceputul veacului al XIII-lea in orasul Tarnovo, care pe atunci era capitala "imperiului romano-bulgar", intemeiat si condus o vreme de fratii Petru si Asan, romani de neam. I s-a dat din botez numele "Filofteia", care in greceste inseamna "iubitoarea de Dumnezeu", lucru pe care il va dovedi cu fapta in cursul scurtei sale vieti pamantesti. Se spune ca si mama viitoarei sfinte era romanca de neam, din sudul Dunarii si o femeie foarte evlavioasa. De la ea a deprins prunca Filofteia dragostea de Dumnezeu si de aproapele, faptele de milostenie, rugaciunile si postul si alte virtuti care trebuie sa impodobeasca sufletul unui adevarat crestin. Fiind copila inca, Dumnezeu a chemat la Sine pe vrednica sa mama, ramanand astfel orfana. Cu incredere in Dumnezeu, a ramas in casa parinteasca, respectand toate cele ce invatase de la mama ei, traind mai mult pentru Hristos si pentru cei aflati in suferinta.
Dar dupa o vreme tatal ei s-a recasatorit, luandu-si o femeie cu o viata cu totul diferita de cea a primei sale sotii. Era firesc atunci ca aceasta femeie sa n-o iubeasca pe Filofteia, obisnuita cu rugaciunea, cu postul si cu mila fata de aproapele. Drept aceea, s-a pornit cu multa ura impotriva acesteia, mai ales cand se ducea la biserica sau cand se ruga si facea fapte de milostenie. In acelasi timp, cauta sa intarate si pe tatal blandei copile impotriva ei. Dar toate vorbele de ocara, bataile si muncile la care o punea tatal si mai ales mama ei vitrega, n-au putut s-o abata de la virtutile care ii impodobeau sufletul, mai ales de la faptele milosteniei. in inima ei se intiparisera cuvintele Mantuitorului: "Fericiti cei milostivi, ca aceia s
e vor milui" (Matei 5, 7), dar mai ales cuvintele pe care le va spune El la dreapta judecata: "Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu si mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa manamc, insetat am fost si Mi-ati dat sa beau, strain am fost si M-ati primit, gol am fost si M-ati imbracat, bolnav am fost si M-ati cercetat, in temnita am fost si ati venit la Mine " (Matei 25, 34-36). Intre altele, de multe ori cand ducea mancare tatalui ei la camp, o parte din ea o dadea unor oameni saraci. Intr-una din zile, pe cand avea 12 ani, acesta a urmarit-o ca sa vada ce face cu mancarea pe care trebuia sa i-o aduca la camp. Incredintandu-se ca o dadea celor lipsiti, s-a infuriat atat de tare, incat a scos securea pe care o purta la brau si a aruncat-o asupra fetei. A ranit-o grav la un picior, incat dupa putina vreme si-a dat sufletul in mana Ziditorului a toata faptura.
Nevrednicul tata, inspaimantat de uciderea propriei sale copile, a incercat sa-i ridice trupul spre a-l inmormanta. Dar Dumnezeu a ingreuiat in asa fel cinstitul ei trup, incat nici tatal ucigas, nici alti oameni n-au putut sa-l ridice. Ingrozit, a alergat la arhiepiscopul cetatii Tarnovo, istorisindu-i toate cele intamplate. Acesta, impreuna cu mai marii cetatii, cu preoti, calugari si multime de credinciosi, s-au indreptat spre locul in care se afla trupul neinsufletit al tinerei Filofteia. Toti s-au incredintat ca erau in fata unei minuni dumnezeiesti. Ierarhii si preotii aflati acolo, au savarsit slujba prohodiriiei, dupa care au incercat sa-i ridice cinstitul trup, spre a-l duce in catedrala arhiepiscopala din Tarnovo. Nici de data aceasta cinstitul ei trup n-a putut fi ridicat. Au inteles ca Filofteia putea fi socotita acum ca o adevarata mucenita a lui Hristos si ca ea insasi nu voia sa fie dusa in cetatea Tarnovo. Sinaxarul ei arata ca sfintii slujitori au inceput sa spuna numele unor orase, biserici si manastiri din dreapta si din stanga Dunarii, spre a vedea daca nu se usureaza trupul sfintei, la rostirea vreunuia din ele. Cand s-a rostit numele orasului Curtea de Arges, deodata trupul s-a usurat si a putut sa fie ridicat. A fost instiintat de indata domnitorul roman de la Arges de dorinta sfintei Filofteia, ca cinstitul ei trup sa fie adus in tara sa. A fost intampinat la Dunare de domnitor, ierarhi, preoti, calugari si credinciosi, cu rugaciuni, cantari duhovnicesti, lumanari si tamaie. Sicriul cu trupul ei a fost dus apoi la Curtea de Arges.
Adevarul este ca moastele ei au ramas la Tarnovo si au fost aduse in Tara Romaneasca numai dupa anul 1393, cand taratul bulgar de la Tarnovo a fost ocupat de turci. Se pare ca de aici au fost duse pentru scurt timp la Vidin, probabil pana in 1396. Pentru a nu fi profanate, au fost oferite domnitorului Mircea cel Batran (1386-1418), care ie-a asezat in biserica Sfantul Nicolae (domneasca) din Curtea de Arges, pe atunci catedrala mitropolitana, ctitoria domnitorilor Basarab I intemeietorul si Nicolae Alexandru, fiul sau.
Moastele Sfintei au ramas acolo pana in 1893, cand - datorita starii de degradare in care a ajuns biserica - au fost mutate in bisericile Sfantul Gheorghe, apoi la Adormirea Maicii Domnului-Olari, din aceeasi localitate. In timpul primului razboi mondial, cand o buna parte din tara era ocupata de trupe straine - au fost duse in paraclisul manastirii Antim din Bucuresti. Dupa incheierea razboiului au fost readuse la Curtea de Arges, dar de data aceasta in mareata biserica ctitorita de Neagoe Voda Basarab. Din 1949 au fost mutate in paraclisul din incinta acestei biserici, unde se gasesc si azi.
In felul acesta, Sfanta Filofteia a devenit o adevarata ocrotitoare a Tarii Romanesti. Moastele ei sunt venerate atat de credinciosii din partea locului cat si de alti crestini, din alte zone ale tarii, care isi indreapta pasii spre prima capitala a Tarii Romanesti. In mai multe randuri s-au facut procesiuni in tara cu sfintele ei moaste, mai ales in vreme de seceta. De la aducerea moastelor sale in tara si pana azi, in numeroase biserici s-au zugravit fie chipul ei, fie scene din viata ei (ca in bisericile Dobroteasa si Sfantul Gheorghe din Bucuresti, Sfanta Filofteia si Sfanta Vineri din Ploiesti, Adormirea Maicii Domnului din Mizil si altele). Icoane cu chipul sau impodobesc casele credinciosilor. Unii parinti dau numele Filofteia fiicelor lor la botez, iar unele credincioase care iau ingerescul chip al calugariei, de asemenea poarta acest nume. Pomenirea ei cu lauda se face in fiecare an in ziua de 7 decembrie. A fost aleasa aceasta zi ca data de praznuire, indata dupa ziua Sfantului Nicolae, intrucat moastele ei au stat secole in sir in biserica domneasca din Curtea de Arges, care are hramul Sfantului Nicolae, deci la 6 decembrie. "Viata" Sfintei Filofteia este trecuta in Mineiul pe decembrie si in Vietile de sfinti pe aceasta luna, tiparite la noi in tara, iar insemnarile de calatorie ale unor straini care au trecut prin Curtea de Arges mentioneza prezenta moastelor ei in acest oras, precum si cinstirea de care se bucurau din partea credinciosilor ro
mani.
La 28 februarie 1950, Sfantul Sinod al Bisericii noastre a hotarat generalizarea cultului unor sfinti ale caror moaste se gasesc in tara noastra, intre care si Sfanta Filofteia de la Arges. Slujba speciala inchinata acestei generalizari a avut loc in octombrie 1955, la Curtea de Arges, in prezenta patriarhului Justinian Marina si a numerosi ierarhi romani si straini, invitati acolo, precum si a numerosi clerici si credinciosi. Sa cinstim si noi prin cantari duhovnicesti pe acesta sfanta ocrotitoare a Tarii Romanesti, zicand: "Laudam nevointele tale, Filofteie fecioara, cinstim patimile, marim indelunga-rabdarea ta, fericim sfantul tau sfarsit, cantam barbatia ta cea neinvinsa ce s-a aratat in trupul tau cel tinerel si crud; si privind toate ostenelile vieti tale care te-au preamarit pe pamant si in cer, unde acum locuiesti, te rugam fa pomenire si de noi cei ce alergam la racla sfintelor tale moaste, ca izbavindu-ne de toata nevoia si imparatiei cerurilor facandu-ne partasi, sa te laudam pe tine, graind unele ca acestea:
Bucura-te, cea din ceruri daruita romanilor;
Bucura-te, ca acum locuiesti la inaltime;
Bucura-te, ca stai vesnic intre cetele marite;
Bucura-te, ca prin tine Domnul mila ne trimite;
Bucura-te, ca-ti asculta rugile pentru tot omul;
Bucura-te, ca esti noua ajutor intru primejdii;
Bucura-te, cape tine te avem stalp al nadejdii;
Bucura-te, Filofteie, fecioara prealaudata!"
(D
in Acatistul Sfintei Filofteia, icosul 12).
DE: DIACON CAZACU GH.
A FILOFTEIA" DE LA ARGES In calendarul sfinteniei crestine, la 7 decembrie este pomenita Sfanta Mucenita Filofteia, ale carei moaste se gasesc la Curtea de Arges. Dupa anumite stiri privitoare la viata ei, aflam ca s-a nascut pe la inceputul veacului al XIII-lea in orasul Tarnovo, care pe atunci era capitala "imperiului romano-bulgar", intemeiat si condus o vreme de fratii Petru si Asan, romani de neam. I s-a dat din botez numele "Filofteia", care in greceste inseamna "iubitoarea de Dumnezeu", lucru pe care il va dovedi cu fapta in cursul scurtei sale vieti pamantesti. Se spune ca si mama viitoarei sfinte era romanca de neam, din sudul Dunarii si o femeie foarte evlavioasa. De la ea a deprins prunca Filofteia dragostea de Dumnezeu si de aproapele, faptele de milostenie, rugaciunile si postul si alte virtuti care trebuie sa impodobeasca sufletul unui adevarat crestin. Fiind copila inca, Dumnezeu a chemat la Sine pe vrednica sa mama, ramanand astfel orfana. Cu incredere in Dumnezeu, a ramas in casa parinteasca, respectand toate cele ce invatase de la mama ei, traind mai mult pentru Hristos si pentru cei aflati in suferinta.
Dar dupa o vreme tatal ei s-a recasatorit, luandu-si o femeie cu o viata cu totul diferita de cea a primei sale sotii. Era firesc atunci ca aceasta femeie sa n-o iubeasca pe Filofteia, obisnuita cu rugaciunea, cu postul si cu mila fata de aproapele. Drept aceea, s-a pornit cu multa ura impotriva acesteia, mai ales cand se ducea la biserica sau cand se ruga si facea fapte de milostenie. In acelasi timp, cauta sa intarate si pe tatal blandei copile impotriva ei. Dar toate vorbele de ocara, bataile si muncile la care o punea tatal si mai ales mama ei vitrega, n-au putut s-o abata de la virtutile care ii impodobeau sufletul, mai ales de la faptele milosteniei. in inima ei se intiparisera cuvintele Mantuitorului: "Fericiti cei milostivi, ca aceia s
e vor milui" (Matei 5, 7), dar mai ales cuvintele pe care le va spune El la dreapta judecata: "Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu si mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa manamc, insetat am fost si Mi-ati dat sa beau, strain am fost si M-ati primit, gol am fost si M-ati imbracat, bolnav am fost si M-ati cercetat, in temnita am fost si ati venit la Mine " (Matei 25, 34-36). Intre altele, de multe ori cand ducea mancare tatalui ei la camp, o parte din ea o dadea unor oameni saraci. Intr-una din zile, pe cand avea 12 ani, acesta a urmarit-o ca sa vada ce face cu mancarea pe care trebuia sa i-o aduca la camp. Incredintandu-se ca o dadea celor lipsiti, s-a infuriat atat de tare, incat a scos securea pe care o purta la brau si a aruncat-o asupra fetei. A ranit-o grav la un picior, incat dupa putina vreme si-a dat sufletul in mana Ziditorului a toata faptura.
Nevrednicul tata, inspaimantat de uciderea propriei sale copile, a incercat sa-i ridice trupul spre a-l inmormanta. Dar Dumnezeu a ingreuiat in asa fel cinstitul ei trup, incat nici tatal ucigas, nici alti oameni n-au putut sa-l ridice. Ingrozit, a alergat la arhiepiscopul cetatii Tarnovo, istorisindu-i toate cele intamplate. Acesta, impreuna cu mai marii cetatii, cu preoti, calugari si multime de credinciosi, s-au indreptat spre locul in care se afla trupul neinsufletit al tinerei Filofteia. Toti s-au incredintat ca erau in fata unei minuni dumnezeiesti. Ierarhii si preotii aflati acolo, au savarsit slujba prohodiriiei, dupa care au incercat sa-i ridice cinstitul trup, spre a-l duce in catedrala arhiepiscopala din Tarnovo. Nici de data aceasta cinstitul ei trup n-a putut fi ridicat. Au inteles ca Filofteia putea fi socotita acum ca o adevarata mucenita a lui Hristos si ca ea insasi nu voia sa fie dusa in cetatea Tarnovo. Sinaxarul ei arata ca sfintii slujitori au inceput sa spuna numele unor orase, biserici si manastiri din dreapta si din stanga Dunarii, spre a vedea daca nu se usureaza trupul sfintei, la rostirea vreunuia din ele. Cand s-a rostit numele orasului Curtea de Arges, deodata trupul s-a usurat si a putut sa fie ridicat. A fost instiintat de indata domnitorul roman de la Arges de dorinta sfintei Filofteia, ca cinstitul ei trup sa fie adus in tara sa. A fost intampinat la Dunare de domnitor, ierarhi, preoti, calugari si credinciosi, cu rugaciuni, cantari duhovnicesti, lumanari si tamaie. Sicriul cu trupul ei a fost dus apoi la Curtea de Arges.
Adevarul este ca moastele ei au ramas la Tarnovo si au fost aduse in Tara Romaneasca numai dupa anul 1393, cand taratul bulgar de la Tarnovo a fost ocupat de turci. Se pare ca de aici au fost duse pentru scurt timp la Vidin, probabil pana in 1396. Pentru a nu fi profanate, au fost oferite domnitorului Mircea cel Batran (1386-1418), care ie-a asezat in biserica Sfantul Nicolae (domneasca) din Curtea de Arges, pe atunci catedrala mitropolitana, ctitoria domnitorilor Basarab I intemeietorul si Nicolae Alexandru, fiul sau.
Moastele Sfintei au ramas acolo pana in 1893, cand - datorita starii de degradare in care a ajuns biserica - au fost mutate in bisericile Sfantul Gheorghe, apoi la Adormirea Maicii Domnului-Olari, din aceeasi localitate. In timpul primului razboi mondial, cand o buna parte din tara era ocupata de trupe straine - au fost duse in paraclisul manastirii Antim din Bucuresti. Dupa incheierea razboiului au fost readuse la Curtea de Arges, dar de data aceasta in mareata biserica ctitorita de Neagoe Voda Basarab. Din 1949 au fost mutate in paraclisul din incinta acestei biserici, unde se gasesc si azi.
In felul acesta, Sfanta Filofteia a devenit o adevarata ocrotitoare a Tarii Romanesti. Moastele ei sunt venerate atat de credinciosii din partea locului cat si de alti crestini, din alte zone ale tarii, care isi indreapta pasii spre prima capitala a Tarii Romanesti. In mai multe randuri s-au facut procesiuni in tara cu sfintele ei moaste, mai ales in vreme de seceta. De la aducerea moastelor sale in tara si pana azi, in numeroase biserici s-au zugravit fie chipul ei, fie scene din viata ei (ca in bisericile Dobroteasa si Sfantul Gheorghe din Bucuresti, Sfanta Filofteia si Sfanta Vineri din Ploiesti, Adormirea Maicii Domnului din Mizil si altele). Icoane cu chipul sau impodobesc casele credinciosilor. Unii parinti dau numele Filofteia fiicelor lor la botez, iar unele credincioase care iau ingerescul chip al calugariei, de asemenea poarta acest nume. Pomenirea ei cu lauda se face in fiecare an in ziua de 7 decembrie. A fost aleasa aceasta zi ca data de praznuire, indata dupa ziua Sfantului Nicolae, intrucat moastele ei au stat secole in sir in biserica domneasca din Curtea de Arges, care are hramul Sfantului Nicolae, deci la 6 decembrie. "Viata" Sfintei Filofteia este trecuta in Mineiul pe decembrie si in Vietile de sfinti pe aceasta luna, tiparite la noi in tara, iar insemnarile de calatorie ale unor straini care au trecut prin Curtea de Arges mentioneza prezenta moastelor ei in acest oras, precum si cinstirea de care se bucurau din partea credinciosilor ro
mani.
La 28 februarie 1950, Sfantul Sinod al Bisericii noastre a hotarat generalizarea cultului unor sfinti ale caror moaste se gasesc in tara noastra, intre care si Sfanta Filofteia de la Arges. Slujba speciala inchinata acestei generalizari a avut loc in octombrie 1955, la Curtea de Arges, in prezenta patriarhului Justinian Marina si a numerosi ierarhi romani si straini, invitati acolo, precum si a numerosi clerici si credinciosi. Sa cinstim si noi prin cantari duhovnicesti pe acesta sfanta ocrotitoare a Tarii Romanesti, zicand: "Laudam nevointele tale, Filofteie fecioara, cinstim patimile, marim indelunga-rabdarea ta, fericim sfantul tau sfarsit, cantam barbatia ta cea neinvinsa ce s-a aratat in trupul tau cel tinerel si crud; si privind toate ostenelile vieti tale care te-au preamarit pe pamant si in cer, unde acum locuiesti, te rugam fa pomenire si de noi cei ce alergam la racla sfintelor tale moaste, ca izbavindu-ne de toata nevoia si imparatiei cerurilor facandu-ne partasi, sa te laudam pe tine, graind unele ca acestea:
Bucura-te, cea din ceruri daruita romanilor;
Bucura-te, ca acum locuiesti la inaltime;
Bucura-te, ca stai vesnic intre cetele marite;
Bucura-te, ca prin tine Domnul mila ne trimite;
Bucura-te, ca-ti asculta rugile pentru tot omul;
Bucura-te, ca esti noua ajutor intru primejdii;
Bucura-te, cape tine te avem stalp al nadejdii;
Bucura-te, Filofteie, fecioara prealaudata!"
(D
in Acatistul Sfintei Filofteia, icosul 12).
DE: DIACON CAZACU GH.
21 mar. 2009
"RUGACIUNE CATRE DUMNEZEU"
Domnul Dumnezeu Iubeste !
Rugaciunea liceenei indragostite
E el! Si trece iar pe langa mineO Doamne ma topesc si ma ascund Mi-e frica sa imi ghiceasca al meu gand ,Sa-mi vada obrajii rosii de rusineMa rog sa nu ma vada ba sa vada, Cum sa ma rog sa ii dau de inteles ca pentru mine el e cel ales , Sunt vinovata ba-s nevinovata/t Si acum ma linistesc si ma inchin caci Doamne tu ai plamadit iubirea Tu, cu el mi'ai intalnit privirea Pazeste' ma in acest ,proaspat chin, Rabdare da-mi ca intr-un dulce ceas sa faca el spre mine primul pas, De mana cand prin parcuri ne-om plimba ,
Spre tine multumiri vom ridica .
Diacon Cazacu Gh.
"SFARSITUL LUMII 2012 NIBIRU"
SfarsitulDespre Nibiru si 2012 gasesti din ce in ce mai multe materiale pe net. Nu am vrut sa ma repet asa ca am numai 12 postari in legatura cu posibile semne ale aparitiei sau influentei planetei. Gasesti un material interesant care iti va stimula imaginatia aici. O sa regasesti multe din aceste idei in filmul THE CORE pe care ti-l recomand. Citeste cu atentie textul, vorbeste despre boli care ar putea fi cauzate de aceste disfunctionalitati ale campului magnetic terestru cum ar fi cancerul sau despre problemele tot mai mari care le au pasarile ce se folosesc pentru orientare de campul magnetic terestru.Te rog dedica o jumatate de ora din timpul tau citirii in integime a materialului de mai sus. In afara de Nibiru, inversare polilor(magnetici cel putin) si intrarea sistemului solar in spatiul care reprezinta centrul ecuatorial al galaxiei - numita si "Centura fotonica" - vezi poza de mai sus, scenariile stiintifice apocaliptice mai mentioneaza un apogeu, un final mai bine zis pe care nu l-am amintit inca. O posibila explozie fie a stelei Nemesis care ar putea fi un companion al Soarelui(teorie neconfirmata inca )- vezi si NEMESIS - wikipedia , fie a unei planete mult mai apropiate : Jupiter. Trebuie sa mai mentionez ca o astfel de explozie este mentionata si intr-o foarte importanta profetie - despre care vom vorbi mai tarziu - sub forma unui "foc ce ii va mistui pe toti". Sa Va Pregatiti fratiilor de Lumea cu care se apropie! Si Pocaitiva Fratiilor cat, Aveti timp.
DOAMNE AJUTA"
Aceeasi samani i-au spus lui Villoldo ca lumea va ajunge intr-adevar la un sfarsit... ca planeta se va transforma in anii care urmeaza intr-un mod care depaseste capacitatea noastra de intelegere actuala. Perioada anilor 2002 - 2012 ei o denumeau Pachacuti, insemnand timpul cand totul se intoarce invers, cand realitatea este restructurata." Jay Weidner si Vincent Bridges in cartea "Misterele marii cruci de la Hendaye"
S-au scris multe despre sfarsitul timpului si 21 decembrie 2012, data la care celebrul calendar Maya se incheie brusc.
Un lucru interesant este ca Mayasii, care erau foarte avansati in astronomie, calculasera date cosmice pana la milioane de ani in trecut. De ce calendarul lor se incheie la solstitiul de iarna din anul 2012?
La fel de tulburator este faptul ca in cu totul alta parte a lumii, traditia Kalachakra (Roata Timpului) afirma ca dupa 960 de ani de la revelarea invataturii secrete in Tibet (care s-a facut in anul 1027) va veni o perioada de 25 de ani care va culmina cu Sfarsitul Timpului. O matematica simpla ne duce la un rezultat intrigant: 1027 + 960 + 25 = 2012.
Cu cativa ani in urma au inceput sa apara comentarii si teorii pe marginea celor doua "curente" convergente: calendarul Maya si traditia tibetana Kalachakra. Totusi, nimeni nu putea raspunde la o intrebare simpla si legitima. Pe masura ce ne apropiem de anul 2012 si intram in era Varsatorului, transformarea constiintei colective a umanitatii se va face fara cataclisme sau va fi nevoie de o mare purificare si "triere", asa cum traditia indienilor Hopi (si multe altele) consemneaza? Sau in ambele moduri?
Recent am citit o carte numita "Misterele marii cruci de la Hendaye" care raspunde acestei intrebari. Astazi suntem la marginea Timpului, cu toate consecintele de rigoare. Si intr-adevar, intreaga realitate se va intoarce "pe dos". Acelasi lucru s! -a intamplat in Atlantida cu mii de ani in urma, cand, ca si acum, domneau lacomia, materialismul, setea de putere si tehnologia, in detrimentul spiritualitatii.
De cel putin 30 de ani o multime de informatii de natura metafizica si spirituala au intrat in campul constiintei planetar, si nu intamplator. Aceasta a facut ca multi oameni sa se intoarca din nou sincer catre spiritualitate, in toate formele ei. Dar nu suficient de multi. Este de ajuns sa ne uitam la lumea noastra de azi si vedem clar ca marea majoritate a decis sa ignore acest semnal. Personal cred ca aceasta polarizare de constiinte face parte din procesul de purificare al planetei.
Din multimea de invataturi profetice, o voi aminti pe cea crestina, fiind cea mai apropiata de nivelul actual de intelegere al umanitatii, fiind deci cea mai potrivita. In Biblie se spune ca graul va fi separat de neghina. Aceasta "triere" deja se desfasoara sub ochii nostri.
Este unanim recunoscut ca, de-a lungul mileniilor, frumoasa nostra planeta a trecut prin diverse cataclisme. Fie ca era vorba de inundatii, ere glaciare, inversari de poli sau alte violente majore, multe dintre ele s-au petrecut foarte rapid. Caminul nostru nu este atat de stabil si sigur pe cat am vrea noi sa fie.
In credintele stravechi gasim referire la fenomenul precesiei echinoctiilor, avand o durata de 25.920 de ani. Acest mare ciclu, sau Anul Cosmic, are o pozitie centrala in traditiile egipteana, mayasa, nord-americana... Era deci foarte important ca astronomii antici sa cunoasca exact locul lor in acest mare ciclu, pentru ca existenta lor depindea de aceasta.
SA NEA AJUTE DUMNEZEU ANI INDELUNGATI!
ADMIN.
"RUGACIUNE LA DOMNUL"
IIsusRugaciune pentru indeplinirea dorintelor
Sfanta Inima a lui Iisus Hristos ajuta-ma grabnic,nu ma lasa,caci eu te slavii incunostiind pe toata lumea de minunea ce ai facut cu mine.Iti sarut picioarele Tale sfinte sangerande,spal cu lacrimile mele toate ranile primite si astept cu credinta in suflet ca in aceasta rugaciune de 25 de zile sa iti apleciochii milostivi si asupra mea. Amin
Doamne Ajuta!
De Diacon Cazacu Gheorghe.
"EXISTA DUMNEZEU SI NE IUBESTE"
+
Doamne esti puterea Pamantului
Doamne esti puterea Pamantului
Nu, nu suntem un vis, o intamplare,
Un lut de sine insusi framantat.
Ci ne-a zidit o Forta creatoare,
O-Ntelepciune fara de hotare.
Exista Dumnezeu cu-adevarat!
+++
Nu, nu suntem jivine-ntunecate,
Gonite de un bici ne-nduplecat.
Ci noi avem un duh si-o libertate,
Si-o inima ce pentru Ceruri bate.
Exista Dumnezeu cu-adevarat!
+++
N-ar fi simtit in veci de veci tarana
Surasul unui crin imaculat,
De n-ar fi-ntins Atotstapanul mana ,
Sa umple-n noi de simtamant fantana!
Exista Dumnezeu cu-adevarat!
+++
Avem cu noi Scriptura ca dovada,
Avem minuni si semne ne-ncetat.
Iar cine vrea pe Dumnezeu sa-L vada,
Sa stea in fata Lui pe baricada!
Exista Dumnezeu cu-adevarat!
+++
Nu-i calea noastra vesnic insorita,
Nu-i viata totdeauna un palat.
Dar o traim, caci merita traita,
Cand, peste lumea asta marginita,
Exista Dumnezeu cu-adevarat!
+++ Nu, nu suntem neant!
Ce fericire!
Supremul adevar s-a revelat.
Iisus e-n noi, lumina si iubire.
Iar moartea e un zbor spre nemurire.
Exista Dumnezeu! Ce minunat!
De Diacon Cazacu Gheorghe.
DOAMNE AJUTA .+.
"DUMNEZEUL MEU TIE ATI MULTUMESC"
Dumn
ezeu Tatal Tuturor .
Iti multumesc Doamne Dumnezeul meu pentru tot ce mi-ai dat in viata asta,in primul rand iti multumesc ca sunt sanatos,ca am ochi sa vad minunatiile pe care Tu le-ai creat pentru noi,am urechi sa pot auzi de Tine si sa te pot cunoaste mai bine,iti multumesc din suflet ca ai fost tot timpul alaturi de mine si m-ai pazit de toate cele rele,mi-ai ajutat sa trec cu bine peste greutatile vietii si ai ascultat tot timpul rugaciunile mele chiar daca eu sunt un nevrednic si un mare pacatos.Te rog din tot sufletul meu nu te departa de la mine Doamne ca fara Tine simt un gol in sufletul meu si simt ca nu am nici un rost in viata asta ca toate sunt doar prin Tine Doamne Dumnezeul meu,toata speranta si toata nadejdea doar Tu esti pentru mine.Te mai rog Doamne sa ai grija de noi de toti,ca toti suntem fii Tai asa cum suntem noi mai buni sau mai rai,si iarta-ne noua gresalele noastre,ca pacatosi suntem de nu mai stim de noi.Spala-ne Doamne sufletele noastre,curateste inimile si gandurile noastre de cele rele si pune in noi un duh nou,curat si statornic sa te putem primi pe Tine ca fara Tine nu exista mantuire.Doamne Dumnezeul nostru ai grija de noi de toti si iarta-ne pe noi nevrednicii. AMIN AMIN AMIN
ezeu Tatal Tuturor .
Iti multumesc Doamne Dumnezeul meu pentru tot ce mi-ai dat in viata asta,in primul rand iti multumesc ca sunt sanatos,ca am ochi sa vad minunatiile pe care Tu le-ai creat pentru noi,am urechi sa pot auzi de Tine si sa te pot cunoaste mai bine,iti multumesc din suflet ca ai fost tot timpul alaturi de mine si m-ai pazit de toate cele rele,mi-ai ajutat sa trec cu bine peste greutatile vietii si ai ascultat tot timpul rugaciunile mele chiar daca eu sunt un nevrednic si un mare pacatos.Te rog din tot sufletul meu nu te departa de la mine Doamne ca fara Tine simt un gol in sufletul meu si simt ca nu am nici un rost in viata asta ca toate sunt doar prin Tine Doamne Dumnezeul meu,toata speranta si toata nadejdea doar Tu esti pentru mine.Te mai rog Doamne sa ai grija de noi de toti,ca toti suntem fii Tai asa cum suntem noi mai buni sau mai rai,si iarta-ne noua gresalele noastre,ca pacatosi suntem de nu mai stim de noi.Spala-ne Doamne sufletele noastre,curateste inimile si gandurile noastre de cele rele si pune in noi un duh nou,curat si statornic sa te putem primi pe Tine ca fara Tine nu exista mantuire.Doamne Dumnezeul nostru ai grija de noi de toti si iarta-ne pe noi nevrednicii. AMIN AMIN AMIN Doamne Ajuta .
De Diacon Gh. C. "DRAMA SI CUGET"
"DRAMA SI CUGET"
Mi-au îngheţat degetele de atâtea victorii simbolice asupra acestui aisberg călător , pe care îmi plimb fără jenă dârele de piele e tot trupul tău de boreală acest ieşind în lumea mea puţin deasupra ei mult sub ,nu mai sunt sigur dacă ne rotim. am întâlnit lepădate ici coloscheletul buzelor mele ,carnea plină cu dorinţe congelate şi renunţări ,am privit atunci cu limba prinsă într-un cub de gheaţăla întinsul cer sfânt al gurii tale deasupra sub mine erai deschisă cu răsuflările-ţi învecinate cu noaptea eu îmi culegeam din ger ultimele falange şi schiţam în ea V-ul tău .
Diacon Cazacu Gheorghe.
20 mar. 2009
"PENTACOLO FALSE PROFETA"
Vasi intreba Onest' Ce Inseamna Acest Semn? Acest Semn Eu Lam Vazut In Primi ani de Scoala , Dar Chiar nu Intelegeam , Ce sa Fie! Era Ceva in Care Nu la-m Mai Vazut Niciodata , Chiar Mi se Pare Ciudat! Acest moft in Care Reprezinta o Stea!
Oare Sa fie vreo Stea Luminoasa? Eu nu Prea Cunosc Aceste semne In Care mi Se Par straine In mediul evu. Dar am Vazut La Niste baietani Erau tatuati , Un Tatuaj Asa cred ca daca al masori e ca de pe Carte , si nu cunosc de ce le place ! chiar Este o Asa Frumusete? nu Cunosc si nu Inteleg ce Ai Valoreaza un Tatuaj? Sau Este o moda? da cred Ca Ar Fi o Moda: ANTICTRISTA in Care Sunt semne Ascunse In Diferite Modeluri , In Care Crestini sa le adoreze , si sa le Cumpere Ca Spune Ca Este o Moda De Azi! cred Ca Pentru Mine ar Fi de Folos sa Cumpere o Cruciulita + Sa o poarte cai prinde Bine la Drum lung , si la Necaz ! ar fi mai aparator si chiar mai de pret ca orice din Lume NU? eu ce sa Spun nu Prea Cunosc asa mult aceste Semne cu Care apar pe Piata Mondiala . si Tatuaje pe milimetru , este ceva Absorb. Dar Va-s intreba de ce Batranii nostri nu sau mai Tatuat? si nu au mai Avut moda ? Dar chiar Traiau Mult atunci! Dar acum de ce nu mai Traiesc Asa mult?
Doamne Ajuta.
"IN ADEVAR"
"In A
devar " Mam Impresionat aceasta Imagine , Chiar Doream Sa -o Mai vad , am avuto primita de la un Prieten de -al meu Cu Care El era Directorul Societatii comerciale AIA Italia.
De Adevar Mam gasit Cu Dumnealui , Si chair Suntem prieteni De Ani Multi , Din Romania Lam Cunoscut la Sfanta biserica Din Prahova. cu Care eram in Vizita la un frate . de asemene Un Miracol lam intalnit Aici in Italia . bine si me-a oferit O hartie cu Care Era Inscriptionat Imaginea Aceasta. Dar Eu Credeam Ca E un joc de Copii , ca are imaginea asta , Spui cai Craniu de om . dar Din Pacate Mia Explicat sa Privesc in centrul imaginii ca sunt 4 puncte mici , cu Care Sa ma uit atintit bine Timp de 45 secunde Si , Apoi Sa Ma uit pe Un Perete alb. Cu Care In Imaginatie apare Chipul Lui IIsus Hristos . fara glume De aceasta nu Stiam , nu este o Halucinatie , Este Doar Adevarat , Ati , Apare Chipul lui IIsus In negru Dar numai fata Mantuitorului. Ce Parere Aveti? Sa fie Ceva adevarat? Eu Cer Parerea Dumneavoastre? Dar Daca Doriti sa Faceti Experienta Puteti Sa Stampati Imagine Si Probati De Curiozitate , Posibil Dar nu-mi Imaginez Cum , Si in ce Fel Sa Coordonat Imaginea ?. Va transmit Vizualizare Placuta .
DOAMNE AJUTA .
devar " Mam Impresionat aceasta Imagine , Chiar Doream Sa -o Mai vad , am avuto primita de la un Prieten de -al meu Cu Care El era Directorul Societatii comerciale AIA Italia.
De Adevar Mam gasit Cu Dumnealui , Si chair Suntem prieteni De Ani Multi , Din Romania Lam Cunoscut la Sfanta biserica Din Prahova. cu Care eram in Vizita la un frate . de asemene Un Miracol lam intalnit Aici in Italia . bine si me-a oferit O hartie cu Care Era Inscriptionat Imaginea Aceasta. Dar Eu Credeam Ca E un joc de Copii , ca are imaginea asta , Spui cai Craniu de om . dar Din Pacate Mia Explicat sa Privesc in centrul imaginii ca sunt 4 puncte mici , cu Care Sa ma uit atintit bine Timp de 45 secunde Si , Apoi Sa Ma uit pe Un Perete alb. Cu Care In Imaginatie apare Chipul Lui IIsus Hristos . fara glume De aceasta nu Stiam , nu este o Halucinatie , Este Doar Adevarat , Ati , Apare Chipul lui IIsus In negru Dar numai fata Mantuitorului. Ce Parere Aveti? Sa fie Ceva adevarat? Eu Cer Parerea Dumneavoastre? Dar Daca Doriti sa Faceti Experienta Puteti Sa Stampati Imagine Si Probati De Curiozitate , Posibil Dar nu-mi Imaginez Cum , Si in ce Fel Sa Coordonat Imaginea ?. Va transmit Vizualizare Placuta .
DOAMNE AJUTA .
18 mar. 2009
ZIUA DE ODIHNA .LEVITIC 11 BIBLIA
ADEVARATA ZI DE ODIHN
A
Domnul este cu noi , in orice pericol cu care avem , nevoie dar unul din lucruri ne lipseste , dar nu numai unul , ci doar mai multe in care ne degradam Credinta si libertatea sufletului nostru uman si trupul pamantean .
Primul lucru cu care ne atentioneaza mult de tot , Este ziua de odihna in care nu o respectam cu adevarata Credinta . Ca ziua de Odihna Cu Adevarat , Este ( SABATO ) Sambata cu care domnul dupa crearea acestei planete a terminat in a sasea zi care era (VINERI) apoi ziua a saptea sa odihnit , cu care era SAMBATA , este nevoe sa studiem studiul biblic cu mare atentie si o sa vedeti totul ce sa scris este adevarat. mai precizez ca : Aceasta a doua Incalcare a Poruncei este Alimentatia. Ca consumam Carne cu care nu digera in Stomacul nostru din motivul unor Digestii particolare si a microbilor cu care nu sunt distrunsi , nici prin ferberea Carnei, cu care o pregatim .( LEVITIC 11 ) Sa urmarim bine Sfanta scriptura si sa respectam legea lui Dumnezeu , A lui Isac , Iacov , Avram , Moise , Iosif . etc
Doamne Ajuta .
Ce spune Dumnezeu in Biblie despre importanta acestui SEMN/SIGILIU ?
Ezechiel cap 20 , verset 20 : ''Sfintiti Sabatele Mele, cãci ele sunt un semn între Mine si voi, ca sã stiti cã Eu sunt Domnului , Dumnezeul vostru!"
Ezechiel cap20 :12 :'' Le-am dat si Sabatele Mele, sã fie ca un semn între Mine si ei, pentru ca sã stie cã Eu sunt Domnul, care-i sfintesc.''
Exod cap 31 : 13 :'',Sã nu care cumva sã nu tineti sabatele Mele, cãci acesta va fi între Mine si voi, si urmasii vostri, un semn dupã care se va cunoaste cã Eu sunt Domnul, care vã sfintesc.''
Asadar, Sabatul nu apartine nici unei denominatiuni crestine in mod special, nici adventistilor, nici evreilor, ci a fost dat TUTUROR oamenilor ca un semn /sigiliu intre Dumnezeu si noi, cei care il recunoastem ca Tata ceresc si Ceeator al nostru :
Marcu cap 2 : 27 : Iisus Hristos :''Sabatul a fost fãcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat ; asa cã Fiul omului este Domn chiar si al Sabatului."
De unde vin numele zilelor ?
Sâmbãtã provine dintr-o variantã a latinescului sabbatum, care la rândul lui vine prin intermediul termenului grec ‘' sabanon ‘', din ebraicul šabbath care inseamna „ziua de repaus saptaminal", derivat de la šabath „a se odihni". Asta ar fi totul cu care avem revelatii adevarate.
Sa-l Binecuvantam pe Dumnezeu .
ADMIN.
A
Domnul este cu noi , in orice pericol cu care avem , nevoie dar unul din lucruri ne lipseste , dar nu numai unul , ci doar mai multe in care ne degradam Credinta si libertatea sufletului nostru uman si trupul pamantean .
Primul lucru cu care ne atentioneaza mult de tot , Este ziua de odihna in care nu o respectam cu adevarata Credinta . Ca ziua de Odihna Cu Adevarat , Este ( SABATO ) Sambata cu care domnul dupa crearea acestei planete a terminat in a sasea zi care era (VINERI) apoi ziua a saptea sa odihnit , cu care era SAMBATA , este nevoe sa studiem studiul biblic cu mare atentie si o sa vedeti totul ce sa scris este adevarat. mai precizez ca : Aceasta a doua Incalcare a Poruncei este Alimentatia. Ca consumam Carne cu care nu digera in Stomacul nostru din motivul unor Digestii particolare si a microbilor cu care nu sunt distrunsi , nici prin ferberea Carnei, cu care o pregatim .( LEVITIC 11 ) Sa urmarim bine Sfanta scriptura si sa respectam legea lui Dumnezeu , A lui Isac , Iacov , Avram , Moise , Iosif . etc
Doamne Ajuta .
Ce spune Dumnezeu in Biblie despre importanta acestui SEMN/SIGILIU ?
Ezechiel cap 20 , verset 20 : ''Sfintiti Sabatele Mele, cãci ele sunt un semn între Mine si voi, ca sã stiti cã Eu sunt Domnului , Dumnezeul vostru!"
Ezechiel cap20 :12 :'' Le-am dat si Sabatele Mele, sã fie ca un semn între Mine si ei, pentru ca sã stie cã Eu sunt Domnul, care-i sfintesc.''
Exod cap 31 : 13 :'',Sã nu care cumva sã nu tineti sabatele Mele, cãci acesta va fi între Mine si voi, si urmasii vostri, un semn dupã care se va cunoaste cã Eu sunt Domnul, care vã sfintesc.''
Asadar, Sabatul nu apartine nici unei denominatiuni crestine in mod special, nici adventistilor, nici evreilor, ci a fost dat TUTUROR oamenilor ca un semn /sigiliu intre Dumnezeu si noi, cei care il recunoastem ca Tata ceresc si Ceeator al nostru :
Marcu cap 2 : 27 : Iisus Hristos :''Sabatul a fost fãcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat ; asa cã Fiul omului este Domn chiar si al Sabatului."
De unde vin numele zilelor ?
Sâmbãtã provine dintr-o variantã a latinescului sabbatum, care la rândul lui vine prin intermediul termenului grec ‘' sabanon ‘', din ebraicul šabbath care inseamna „ziua de repaus saptaminal", derivat de la šabath „a se odihni". Asta ar fi totul cu care avem revelatii adevarate.
Sa-l Binecuvantam pe Dumnezeu .
ADMIN.
Etichete
ALIMENTATIA,
ZIUA DE ODIHNA
17 mar. 2009
ROMANIA PAMANT CRESTIN
ROM
ANIA
Romania este Bogata in toate punctele de vedere , are tot cei trebuie , suntem plini de har Duhovnicesc , si inima buna primitori in casele noastre orice , fel de om cu care vrea sa fie adapostit.si al primim gol ! dar al inbracam , Si daca vine insetat , Ai dam apa sa bea Calatorului , Si daca vine sa ceara un adapost , Al dam . Si daca vine cu necaz mare , al ajutam . Ce mare este sufletul si inima romaneasca. Avem cu ce ne mandrim , si ne laudam mostenirea si Tara Sfanta. Cu care ne Facem Mandri In Suflete.
DOAMNE AJUTA- ADMIN
ANIA
Romania este Bogata in toate punctele de vedere , are tot cei trebuie , suntem plini de har Duhovnicesc , si inima buna primitori in casele noastre orice , fel de om cu care vrea sa fie adapostit.si al primim gol ! dar al inbracam , Si daca vine insetat , Ai dam apa sa bea Calatorului , Si daca vine sa ceara un adapost , Al dam . Si daca vine cu necaz mare , al ajutam . Ce mare este sufletul si inima romaneasca. Avem cu ce ne mandrim , si ne laudam mostenirea si Tara Sfanta. Cu care ne Facem Mandri In Suflete.
DOAMNE AJUTA- ADMIN
IN SPANIA ESPANA
Ce frumusete este Aici In Plaza Castilia.
O FRUMUSETE EXTRAORDINARA .
Spania are valori mari de arhitectura si este situata in cea mai frumoasa parte a Europei , cu care eu aici am fost in misiune doar pentru 6 luni de zile in anul 2007 aici exista o Lume mai buna la inima , mai primitori , mai cu un suflet calduros si , lin de har crestinesc . Aici am intalnit o parte din biserici in care eii slujesc pe Dumnezeu Cu adevarat , si Ajuta pe cei Necajiti cu care sunt cazuti in Dificultate , si au nevoe de ajutorul celor necesare .Ma facut fericit acest oras, MADRID dar si cele vazute mau intristat , ca aici sunt multi necajiti , si inima ami plangea , ca nu aveam putere sa-le dau o mana de ajutor , Dar am vazut multa lume cu care nu ai bagau in seama . Mam impresionat ca am ajuns la Palatul Regal , unde Exista Regele Juan Carlos , si Regina SOFIA , regii crestini cu care au dat multa binecuvantare sa fie ajutati , cei saraci , din toata tara . Considerand , si cu adevarat ca Tara asta a Ajutat mul Saracii si le -a oferit multa ospitalitate , Masa , Casa , si Tot cele necesare , in paticular si ASOCIATIA SAMUR le-a oferit multa caldura sufleteasca , si mai ales CRUZ ROJA de MADRID le-a oferit mult sprijin in domeniul locuintei , si ale celor necesare cu care aici in crucea rosa , se ocupau de cei care nu stiau , Limba Spaniola si , de cele necesare ale Actelor cu care ai ajutau sa gasea
sca de lucru , etc. Prin imprejurimi , ai ajutau cu bilete de transport urban sau Teran (METRO) Apoi aceasta Tara a depus eforturi de a Organiza un proiect prin o , Asociatie de Reintoarcere Volontariata in Tara Fiecaruia de Stat European , Se Cheama Asociatia OIM cu care pot ajunge in tara tuturor celor nevoiti. In Bucuresti se ia Banii in Bulevardul DACIA . Cei 400 euro . Plus drumul platit in afara de asta . Ce sa mai spunem sa dorim Sanatate celor care se afla in Spania si sa le dorim tot binele din Lume si tot ce-s doresc eii. Multumim Statului Spaniol si celor dragii cu care, sa Oferit pentru ajutorul nostru, de Romani , ESPANA ,sa ne traieasca intrun multi Ani. si va rugam sa ajutati .
sca de lucru , etc. Prin imprejurimi , ai ajutau cu bilete de transport urban sau Teran (METRO) Apoi aceasta Tara a depus eforturi de a Organiza un proiect prin o , Asociatie de Reintoarcere Volontariata in Tara Fiecaruia de Stat European , Se Cheama Asociatia OIM cu care pot ajunge in tara tuturor celor nevoiti. In Bucuresti se ia Banii in Bulevardul DACIA . Cei 400 euro . Plus drumul platit in afara de asta . Ce sa mai spunem sa dorim Sanatate celor care se afla in Spania si sa le dorim tot binele din Lume si tot ce-s doresc eii. Multumim Statului Spaniol si celor dragii cu care, sa Oferit pentru ajutorul nostru, de Romani , ESPANA ,sa ne traieasca intrun multi Ani. si va rugam sa ajutati .DOAMNE AJUTA.
FRATELE DIACON GH.
10 mar. 2009
MUNTII NOSTRI SCUMPI
Este valoarea stramoseasca a peisajului, in care ne face dor de eii,cand suntem la indepartare ! este tot ce ne dorim.
ROMANIA
tara : +sfanta , si plina de amintiri , in care ne purtam ,traditia respectul si obiceiurile frumoase cu care nu le putem uita niciodata .Copii nostri este viitorul fiecaruia , si ne duce respectul si tot , ce se include in viata tarii noastre, dar uite ca fiecare a plecat din tara , cu un scop de as, face un trai mai bun , si decen dar din pacate dorul de tara si pamantul , il atrage pe om .
Saracul TINERET si-au lasat tara si parintii , in tara si siau luat inima in dinti, sa faca un ban , sa-si faca o casa , sau alte dorinte , aici in ITALIA este greu cu toate , si se consuma multa sanatate , de vieti omenesti . Am vazut realitati si n
umai Adevaruri .
Speram ca va veni si SOARELE pe strada fiecaruia care isi doreste ceva in viata.
Sa ne rugam dragi parinti de copii , sa-le ajute Bunul Dumnezeu .
Ajuta-ne Doamne sa , te binecuvantam , si marire tie .
ADMIN.
O FLOARE IN DAR DE CREDINTA
Va daruiesc un buchet de
flori pentru cei Dragi Care, iubesc pe Domnul Sfant , si va multumesc din , suflet ca existati.
"Ce scumpi sunt parinti nostri Dragi "
Si ne faceti placerea ca , sunteti Crestini cu Adevarata , Credinta .
Si ne faceti placerea , parinti dragi ai nostri ca existati , cu cata truda si necazuri neati crescut , mari pana ce am invatat , toate cele , bune si povata scumpa.
Va multumim ca neati dat viata , pe pamant si am invatat lucruri frumoase de la voi.
O mama dulce si duioasa , cata grija ai avut.
Multumim sa ne traesti .
Doamne Ajuta
8 mar. 2009
POEZIE SFANTA
In aceeasi poezie isi exprima impresia nestearsa pe care i-a lasat-o in suflet datina crestina a poporului nostru, vazuta la masa sa de a da prima parga a rodurilor gradinilor drumetilor, inchinandu-se lui Dumnezeu, fapta pe care o repeta si poetul. Poetul cunoaste din copilarie cum credinta in Dumnezeu poarta in ea nobletea iubirii de oameni.
Cand roadele gradinilor se coc In iunie, la-ntaiul verii foc.
O vad pe mama, paznica ferbinte A unor datini sfinte: Cucernica aduna-ntaiul rand De poame coapte Si murmurand Icoanelor misterioase soapte Tamaie indelung si luminos Al ramurilor parguit prinos Si iese ca si mine in dimineti Duminicale, O, Doamne, in cinstea rodniciei tale Sa-mparta intamplatorilor drumeti.
Tot de la parinti arata poetul cum a invatat sa traiasca, cum in credinta stramoseasca toate faptele care sustin viata in cadrul naturii sunt unite cu sentimentul prezentei si lucrarii lui Dumnezeu. Aceste lucruri sunt exprimate fermecator in poezia "Cantecul potirului". Bunicul si tata, generatie dupa generatie, vad in spicele de grau secerate "barba lui Domnu Hristos". Iar bunicii si mamei, cand scot painea calda din cuptor insotind-o de semnul crucii, li se pare ca e "fata lui Domnu Hristos". Dar painea noastra cea de toate zilele e vazuta nu numai ca hrana trupeasca a acestor vieti, ci si transfigurata in trupul jertfit al lui Hristos.
Hraneste-ma mana de Sfant Dumnezeu Esti totul in toate si toate prin tine, Tu, painea de-apururi a neamului meu Iar vinul prefacut in sangele lui Hristos e "seva de Sfant Dumnezeu".
Si
iata potirul la gura te-aduce Iata Hristoase, Tu jertfa pe cruce.
Esti vinul de-a pururi al neamului meu.
Intreaga natura cosmica este astfel un rai potential in care a asezat .
Dumnezeu neamul omenesc. Dumnezeu e afirmat ca Persoana al carui Fiu facandu-se om se jertfeste pentru noi, dar e aratat si ca Creatorul naturii care ne intretine in viata pamanteasca:
Podgorii bogate si lanuri manoase, Pamantul acesta Iisuse Hristoase, E raiul in care ne-a vrut Dumnezeu, Priveste-te in vie si vezi-te-n grau, Si sangera-n struguri si frange-te-n paine, Tu, viata de-apururi a neamului meu.
Doamne Ajuta!
6 mar. 2009
FECIOARA MARIA
Fecioara Maria.
Preasfinta Stapina de Dumnezeu Nascatoare spre tie imi indrept gindul,inima si toate simturile si te rog cu lacrimi:Pina cind Maicuta a milostivirii va fi aceasta durere necontenita pe pamint?Pina cind vrajmasii nevazuti ai neamului omenesc vor da lovituri atit de puternice bietilor oameni?Pina cind vor pingari si vor necinsti trupurile,sufletele si vietile lor?Inselindu-i ca sa nu cunoasca adevarul,sa nu indeplineacsa poruncile divine si sa nu dea slava si cinste pururi maritului Dumnezeu Cel in Treime inchinat:Tatal,Fiul si Duhul Sfint?Ridica-te Stapina Atotbuna si zdrobeste pe vrajmasii nostri si ai Fiului tau iubit Isus Hristos ingrozindu-i cu nebiruita-ti sfintenie indreptindu-ne pe cararile mintuirii,ca sa dam mereu marire lui Dumnezue.Roaga-te Fecioara pentru Sfinta Biserica pentru propavaduirea evangheliei pe intreg pamintul,pentru poporul acesta,conducatorii lui,rudele mele,pentru vaduve,pentru orfani,bogati,saraci, necajiti, bolnavi,pentru cei prigoniti,pentru credinta,pentru salvarea celor care au ratacit la secte,pentru cei raposati.Ajuta-ne sa ne pocaim toti oamenii de pacatele noastre,sa iubim Biserica,sa ne spovedim adesea,sa renuntam la pacate,vicii si necredinta.Ajuta-ne sa nu fim insensibili la chemarea divina a blindului tau Fiu care a venit sa sufere chinuri barbare pentru bietele ite ranite atit de mult de vrajmas.Roaga-te Maicuta Sfinta si pentru aceste nevoi ale mele(rostesti necazurile care le ai dorintele pe care sa ti le implineasca Maica Domnului)Slava Tatului si Fiului si Sfintului Duh in vecii vecilor.Amin.
FECIOARA MARIA MAICA DOMNULUI
IIsus Va Iubeste Fratiilor.
ADMIN
5 mar. 2009
"SEMNELE SFARSITULUI"
Ne apropiem de sfarsitu lumii prin, toate semnele cu care , le vedem in fata ochilor nostri , si de evenimentele cu , care ne inspaimanta inimile tuturor crestinilor.
Suntem spre cele scrise in cartea sfanta, al apocalisei lui Ioan .
Credinta este ultima! ea este spada in care ne putem apara de cele, care ne inconjoara.
Cu mai mult de Atat o parte din lume cam 60% nu mai cred in cuvantul lui Dumnezeu Creatorul . incepe sal uite , si sa nu mai studieze cuvantul lui. In cel mai mult Tineretul , acum batranii nostri sunt cu frica de dumnezeu si se roaga, sa ne mai tina dumnezeu pe pamant. . Adevarul ca nui om pe acest pamant , fara pacate .... Toti gresim in fata lui Dumnezeu , cu Gandu , sau cu fapta , sau cu expresii urate .
Dar sa incercam sa fim mai vigilenti si sa ne rugam la cer sa ne apere de cel viclean, ca vicleanul are lucrarea lui si scopul lui , in care incearca sa ne distrunga , cu anumite valori , de b
ogatie .
Credem ca vom mosteni pamantul? din pamant suntem facuti ! In pamant ne vom intoarce. Sa fim milostivi , sa facem bine , sa ajutam pe cel cazut in drum , sai dam o mana de ajutor! sa fim blanzi si sa dam din putinul cu care al avem . Ca
Dumnezeu ne da mai mult in alta Parte .
Sa ajutam aici cat Putem ca vom avea o mare Comoara in Cer . sa nu facem, Comori pe pamant ca le mananca rugina.
www.lupuleasamihai.blogspot.com
Doamne Ajuta!
ADMIN.
3 mar. 2009
"IISUS MA IUBESTE"
IISUS MA IUBESTE , PE MINE PACATOSUL , SI MIAM PUS INTREBAREA DE CE? PENTRU CA EL ESTE CALAUZA MEA.
EL MA PAZESTE DE TOATA PRIMEJDIA . EL AMI OFERA SANSA DE AL URMA CU CRUCEA CEA GREA SI SUSPINATOARE CU CARE MA AJUTAT PE MINE DE A MA SALVA DE LA MOARTE.
IISUS ESTE CU TOTII CATE AL IUBESC SI , CU CARE AL ADORA IN INIMA TUTUROR. , IISUS ESTE DRAGOSTEA TUTUROR , AMI AMINTESC DECAND ERAM COPIL CA AVEAM BIBLIA IN MANA O BIBLIE MICUTA CU CARE BATRANII MEII NU VEDEAU CU OCHELARII.
SI MAM RUGAT SA MIO DEA MIE SI EII MI, AU DATO CU CARE AM INCEPUT SA O STUDIEZ, ERAM DE 11 ANII , SI CITEAM DIN EA VERSETE DUPA NOULò TESTAMENT. SI MIA VENIT A PLANGE CAND AM VAZUT SUFERINTELE LUI IISUS SI PATIMILE CELE GRELE SI DUREROASE.
MAM OPRIT DIN PLANS SI MAM SFATUIT DE A PURTA ACEA BIBLIE MEREU SI DE A O URMA CU ADEVARAT .
DOAMNE IISUSE CE MIRE BOGAT ESTI IN DUH SFANT.
IISUS SPUNE :
EU VIN IN CURAND!
"MIE DOR DE TARA MULT."
MIE DOR DE TARA MULT.
MIE DOR DE CASA BATRANEASCA , MIE DOR DE SATENII DE SAT , CARE MA ADMIRAU ATAT DE MULT ! CU CARE LE PLACEAU DE MINE SI SPUNEAU SA VIN IN SATUL MEU CA DIACON .
SI SA SLUJESC LA BISERICA COMUNALA. DAR POATE DOMNUL A AVUT O ALTA LUCRARE SA FACA CEVA MAI MULT, CU CARE MA FACE FERICIT, SI DRAGOSTEA DUMNEEZEASCA, MULTUMESC SFANTULUI FIU AL LUI DUMNEZEU IISUS HRISTOS.
CARE MA CALAUZIT PE ACESTE DRUMURI SI MIA FACUT INIMA MARE SI PLINA DE MILOSTENIE , CU CARE IUBESC LUCRAREA LUI , CU MARE FRICA.
IISUS ESTE FRATELE MEU CU CARE LAM SIMTIT CA NU MA PARASESTE DELOC , CI TODEAUNA ESTE CU MINE , SI AL SLUJESC PANA CE VA VENI IN CURAND.
IISUS MA BINECUVANTEAZA SI VA BINECUVANTEAZA PE TOTII CEI CARE SUNTETI DEPARTE , DE CEI DRAGI.
IISUS ESTE CU MINE IN MIJLOCUL STRAINIILOR , EL MA BINECUVANTEAZA ORI UNDE AS FI , EL PAZESTE INIMA TUTUROR, SI FARA EL NU PUTEM SUPRAVIETUI.
TE IUBESC DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU IN VECII VECILOR AMIN.
IISUS SPUNE: EU VIN IN CURIND ADMIN
DE DIACON CAZACU GHEORGHE
DOAMNE AJUTA!.
2 mar. 2009
"BLOG DE CREDINTA ADEVARATA"
Blogul in promovare de credinta adevarata teologica.
www.cazacugheorghe.blogspot.com
FRATELE SUFERINTEI
ADMIN
1 mar. 2009
ACATISTUL SFANTULUI NECTARIE TRAMATURGUL
SFANTUL IERARH NECTARIE
Condacul 1
Pe steaua cea nou stralucitoare a Ortodoxiei,
Pe al Bisericii nou zid de aparare,
Cu bucurie in inimi sa il laudam.
Slavit fiind de lucrarea Duhului,
Izvoraste tamaduiri si har bogat,
Pentru aceea ii strigam, bucura-te parinte Nectarie.
Icosul 1
Om purtator al bucuriilor celor ceresti, te-ai aratat in lume Nectarie, arhiereule al lui Hristos, in viata neprihanita petrecand, drept, cuvios si de Dumnezeu inspirat, in toate daruit; pentru aceasta si de la noi auzi unele ca acestea:
Bucura-te, cel prin care se inalta cei credinciosi;
Bucura-te, cel prin care sunt risipiti cei dusmanosi;
Bucura-te, vas aurit al intelepciunii;
Bucura-te, cel prin care se invinge rautatea lumii;
Bucura-te, locas al sfinteniei si al lucrarii ceresti;
Bucura-te, carte dumnezeiasca a noii cetati ingeresti;
Bucura-te, cel care pe deplin Sfant te-ai aratat;
Bucura-te, cel care de cele materiale te-ai lepadat;
Bucura-te, a credintei rasplata stralucitoare;
Bucura-te, mijlocitor al harului cucernic si tare;
Bucura-te, cel prin care Biserica se slaveste;
Bucura-te, cel prin care insula Eghina se veseleste;
Bucura-te, parinte Nectarie.
Condacul al 2-lea
Intelepciune avand, inca din tinerete, de raza cea dumnezeiasca ti-ai luminat sufletul si stralucirii poruncilor celor sfinte ai urmat, Cuvioase. De aceea, in virtuti inaintand, de mic copil ai cantat lui Hristos: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Mergand in orasul Sfantului Constantin, ai avut frica de Dumnezeu ca indrumator si cercetarea celor sfinte ca aparator. De aceea, hranindu-te din intelepciunea cea dumnezeiasca, pe cei pe care cu cuvantul tau i-ai umplut de bucurie sfanta, ii auzi strigand unele ca acestea:
Bucura-te, vita a vesniciei;
Bucura-te, nectar al ambroziei;
Bucura-te, ca de Mantuitorul ne-ai fost trimis vindecator luminat;
Bucura-te, ca parintilor celor din vechime ai urmat;
Bucura-te, piatra cea noua a zidirii cugetatoare;
Bucura-te, cununa nou impletita, a Bisericii dreptmaritoare;
Bucura-te, cel ce te-ai aratat ca un trandafir proaspat inflorit;
Bucura-te, cel ce de Dumnezeu ai fost daruit;
Bucura-te, steaua cea noua a credintei poporului;
Bucura-te, cel ce stralucesti in slava Creatorului;
Bucura-te, bunule chivenisitor al poruncilor ceresti;
Bucura-te, chip al slavitelor virtuti ingeresti;
Bucura-te parinte Nectarie.
Condacul al 3-lea
Slavita intelepciune ai cautat-o si ti-ai dorit-o din tineretile tale, si pe Hristos L-ai rugat cu lacrimi fierbinti ca sa te impodobeasca cu inalta ei frumusete. Pentru aceea Nectarie, cu credinta si plecaciune strig catre Domnul: AIiluia!
Icosul al 3-lea
S-a bucurat sufletul tau, ca oarecand al marilor Parinti, Vasile si Grigorie, mergand la Atena sa dobandesti invatatura cea folositoare. Pentru aceea, cu bucurie iti strigam unele ca acestea:
Bucura-te, fiu al luminii celei ceresti;
Bucura-te, vlastar al evlaviei celei ingeresti ;
Bucura-te, cel ce ai fugit de amagirile cele lumesti ;
Bucura-te, ca cele spre indumnezeire n-ai incetat sa doresti ;
Bucura-te, minte purtatoare de Dumnezeu, plina de intelesuri divine;
Bucura-te, carbune al dumnezeiescului Duh, focul aprins al cugetarii crestine;
Bucura-te, cel ce viata fara de pata ai trait;
Bucura-te, cel ce inselaciunea lui Veliar ai zdrobit;
Bucura-te, cel ce ai deschis usa sufletului, iubirii lui Hristos;
Bucura-te, cel in care a inflorit savarsirea binelui luminos;
Bucura-te, sprijinul cel tare al celor credinciosi;
Bucura-te, sageata de mult plans a celor dusmanosi;
Bucura-te parinte Nectarie!
Condacul al 4-lea
Avand in tine ravna cea dumnezeiasca a Cuviosilor Parinti, fara incetare ti-ai dorit viata cea ingereasca. De aceea, in Hios, cu bucurie ai intrat in cerescul cin monahal si pe vrajmasul l-ai Iasat pagubit, cantand Domnului neincetat: AIiluia!
IcosuI al 4-lea
Auzit-a Arhiereul Cel dintru inaltime rugaciunea ta, strigat-ai catre Dansul din toata inima ta. De aceea, de graba a Iinistit apele marii si furtuna a potolit. Vazand acestea, cei ce au fost salvati prin rugaciunile tale, cu multumire si credinta iti canta unele ca acestea:
Bucura-te, cel ce de Ia Dumnezeu ne-a fost trimis vindecator;
Bucura-te, izvor nesecat al minunilor;
Bucura-te, astrul cel nou al Bisericii, prealuminat;
Bucura-te, ca in randul Tuturor Sfintilor ai intrat;
Bucura-te, vas nepretuit al darurilor ceresti ;
Bucura-te, gradina inflorita a fericitelor virtuti ingeresti;
Bucura-te, cel ce furtuna marii o Iinistesti ;
Bucura-te, ca strigatul huIitorilor il potolesti ;
Bucura-te, noule ales al lui Hristos;
Bucura-te, al virtutilor gradinar cuvios;
Bucura-te, iubitorule de viata duhovniceasca;
Bucura-te, cel ce ai fost rasplatit cu bucuria cereasca;
Bucura-te parinte Nectarie!
Condacul al 5-lea
Sfant Ierarh te-ai aratat, in aceste vremuri de pe urma, vrednic de cinstire, ca oarecand Sfintii cei de demult. Caci in acelasi chip ca si ei viata ti-ai petrecut si slavite minuni ai savarsit, izbavindu-i din toate necazurile pe cei
care striga: AIiluia!
Icosul al 5-lea
Arhiereu intelept, ales de Dumnezeu te-ai aratat cu adevarat in tara Egiptului, pastor luminat al Pentapolisului, alergand, ca oarecand marele Pavel, spre viata in Hristos. De aceea si cei credinciosi, cunoscand virtutile tale, cu glas de bucurie striga unele ca acestea:
Bucura-te, a cetatii marire;
Bucura-te, a evlaviei fire;
Bucura-te, cel asemenea Cuviosilor pustiei;
Bucura-te, podoba cea noua a preotiei;
Bucura-te, vas al blandetii si tezaurul iubirii;
Bucura-te, datatorul pacii si izvoratorul milei;
Bucura-te, ca Bisericii te-ai aratat stralucitor;
Bucura-te, ca celor cuviosi te arati indrumator;
Bucura-te, chip al trairii celei neprihanite;
Bucura-te, candela a indumnezeirii primite;
Bucura-te, ca Arhiereu desavarsit celor inalte slujesti;
Bucura-te, cuvantator neintrecut al celor dumnezeiesti;
Bucura-te parinte Nectarie!
Condacul al 6-lea
Vazut-au crestinii din toata Biserica Egiptului, ca esti un adevarat pastor al Evangheliei. Pentru aceea, multimea credinciosilor ce ascultau cuvantul invataturii tale, gandeau ca au dobandit un nou Sfant parinte, ce cu putere invata. Si impreuna cu tine nu incetau sa strige Domnului: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Stralucit-ai si in pamantul elen, asemenea unui nou Apostol, Iuminand inimile credinciosilor cu focul sfintelor invataturi si cu razele vietii tale, Cuvioase. Pentru aceasta, luminati fiind si noi de stralucirea ta, iti strigam unele ca acestea:
Bucura-te, luminator al Bisericii Domnului ;
Bucura-te, trambita cea tare a adevarului;
Bucura-te, cel ce ai avut ravna Apostolilor;
Bucura-te, izvorul harului si al vindecarilor;
Bucura-te, retor indumnezeit al cuvintelor vietii;
Bucura-te, ca pline de har sunt omiliile tale, intelept al cetatii;
Bucura-te, cel ce cureti sufletele, de robia patimilor;
Bucura-te, ca potolesti pornirile inimilor;
Bucura-te, mare invatator al credinciosilor;
Bucura-te,ascet tare, lui Hristos urmator;
Bucura-te, ca multe ispite ai indurat;
Bucura-te, ca sufletele, spre Hristos le-a indreptat;
Bucura-te, parinte Nectarie!
Condacul al 7 -lea
Mare intre Ierarhi si intelept intre invatatori, dar si smerit ascet al lui Hristos n-ai incetat a fi, Cuvioase. De aceea, parinte duhovnicesc, al celor ce se pregateau pentru slujirea preoteasca, ai fost chemat. Cu ei impreuna, te slavim si strigam: AIiluia!
Icosul al 7-lea
Nectar al dreptatii, si fruct de viata sfanta, caii dumnezeiesti ai urmat si norului duhovnicesc; iar pe noi cei aflati la vreme de stramtoare, neincetat ne-ai izbavit. Pentru aceasta, sufletele noastre se bucura, cand iti canta tie unele ca acestea:
Bucura-te, carare a bucuriei;
Bucura-te, adiere a vesniciei;
Bucura-te, cel ce izvorasti apele harului;
Bucura-te, cel ce ai pecetluit gura balaurului;
Bucura-te, primavara sfinteniei, ce alungi iarna din gand;
Bucura-te, stralucire ce luminezi intunericul cel adanc;
Bucura-te, cel ce incurci gandurile celor pacatosi;
Bucura-te, cel ce bucuri inima celor credinciosi;
Bucura-te, sprijin al dreptmaritorilor;
Bucura-te, nimicitorul ereziilor;
Bucura-te, caderea defaimatorilor;
Bucura-te, vindecatorul bolnavilor !
Bucura-te, parinte Nectarie!
Condacul al 8-lea
Straine minuni parinte, izvorasc din mila ta cea mare, si ii ridica pe cei aflati in dureri. De aceea, si la Sfanta ta Manastire, fara incetare soseste multime de lume, cerand vindecarea si izbavirea de boli si cantandu-ti neincetat: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Liman izbavitor, in insula Eghina, este Manastirea ta, Sfinte. Aici, sufletele monahiilor le-ai condus duhovniceste spre mantuire si Ie-ai indreptat cu intelepciune spre Hristos. Pentru aceasta, neincetat se vor ruga catre tine zicand:
Bucura-te, a mintii sfanta Iucrare;
Bucura-te ocean de rabdare;
Bucura-te, chip viu al smereniei;
Bucura-te, tezaur sfant al curatiei:
Bucura-te, candela a puritatii si chivot al nepatimirii;
Bucura-te, Iocas al virtutilor si sanctuar al cumpatarii;
Bucura-te, ca spre Dumnezeu conduci Manastirea ta;
Bucura-te, ca toata puterea si ravna, ti-ai pus pentru ea.
Bucura-te, al Eghinei stralucit veghetor;
Bucura-te, ca degrab'credinciosilor le dai ajutor;
Bucura-te, ca pre multi din pericole i-ai salvat;
Bucura-te, ca pe amagitorul, in prapastia cea adanca l-ai aruncat;
Bucura-te, Parinte Nectarie!
Condacul al 9-lea
Pline de har sfant si de miros de buna mireasma duhovniceasca sunt Sfintele tale Moaste. Mirul ce izvoraste din ele bine inmirezmeaza, nu doar Sfanta ta Manastire, ci si intrega insula a Eghinei, sfintindu-i pe aceia care, nu inceteaza a striga catre tine: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Izvoratoare de har sunt Sfintele tale Moaste si de bogate daruri ceresti. Multime de bolnavi sunt vindecati si cei slabanogi indreptati. De aceea si noi, impreuna cu dansii, strigam unele ca acestea:
Bucura-te, scaldatoarea vindecarilor;
Bucura-te, dezlegarea suferintelor;
Bucura-te, cel ce degraba alergi in ajutor;
Bucura-te, ca in vis sau in chip tainic te arati tuturor;
Bucura-te, fantana ce parinteasca iubire izvorasti;
Bucura-te, liman al bucuriei sufletesti;
Bucura-te, ca de ingrozitorul cancer, pe multi i-ai vindecat;
Bucura-te, ca demonilor rana de mult plans le-ai dat;
Bucura-te, cel ce vanitatea intelepciunii lumesti ai ingenunchiat;
Bucura-te, ca in chip minunat pe credinciosi i-ai ajutat;
Bucura-te, podoaba de mult pret a Ierarhilor;
Bucura-te, cel ce luminezi mintea nestiutorilor;
Bucura-te Parinte Nectarie!
Condacul al 10-lea
Ajutor si acoperitor te numesc toti credinciosii, care s-au indulcit de hrana binefacerilor tale. Caci dintre cei ce te-au chemat cu credinta, nici unul nu a ramas nemangaiat prin harul tau. De aceea, toti cu bucurie canta: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Vestea minunilor tale s-a raspandit pretutindeni, purtatorule de Dumnezeu. Iar tu, si celor de departe, degraba le-ai venit in ajutor salvandu-i de pericole si de necazuri. De aceea, catre tine alearga zicand:
Bucura-te, ca Mare ai fost numit intre parinti;
Bucura-te, ca loc de cinste ai intre Sfinti ;
Bucura-te, ca la fel cu cei de demult esti laudat;
Bucura-te, ca intre Sfintii parinti ai fost incununat;
Bucura-te, triumf al credintei, zid de aparare al crestinilor;
Bucura-te, izvor al harului, rusinarea necredinciosilor;
Bucura-te, cel ce ne descoperi slava adevarului;
Bucura-te, cel ce pecetluiesti gura pacatosului;
Bucura-te, bucuria si puterea credinciosilor;
Bucura-te, sprijinul si intarirea sufletelor;
Bucura-te, cel prin care Hristos se slaveste;
Bucura-te, cel prin care diavolul se starpeste;
Bucura-te, parinte Nectarie!
Condacul al 11-lea
Imne de multumire nenumarate, iti inaltam tie parinte, noi cei izbaviti sub acoperamantul tau. Caci in toate necazurile noastre, de graba ai venit sa ne alungi tristetea. De aceea, cu ajutorul tau, il slavim pe Hristos strigand: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Ai ars zelul demonilor, cu flacarile minunilor tale si cu osardie ai venit in ajutorul credinciosilor. In suferinte grele le-ai stins durerea si i-ai vindecat de multime de boli. Pentru aceea, cu evlavie rostesc unele ca acestea:
Bucura-te, vindecatorul bolnavilor;
Bucura-te, spaima demonilor;
Bucura-te, ca pe cei chinuiti de friguri i-ai vindecat;
Bucura-te, ca pe slabanogi i-ai indreptat;
Bucura-te, cel ce ai inmultit apa fantanii secate;
Bucura-te, ca ai binecuvantat Eghina, cu rugaciuni neincetate;
Bucura-te, ca prin tine, mila lui Dumnezeu se arata;
Bucura-te, cel ce seceta ai oprit si ai dat ploaie bogata;
Bucura-te, izvorul harului nesecat;
Bucura-te, stea care pe toti i-a luminat;
Bucura-te, cel ce al Manastirii iscusit duhovnic te-ai aratat;
Bucura-te, ca de la monahii imne auzi neincetat;
Bucura-te parinte Nectarie.
Condacul al 12-1ea
Harul Mangaietorului, cu bogatie se revarsa prin Sfintele tale Moaste. Si asemenea unui izvor nesecat, adapa sufletele chinuite si vindeca bolile trupesti ale celor ce striga neincetat catre Domnul:Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cantand impreuna cu Cetele cele Ingeresti, imnul Treimii Celei Intreit Sfinte, priveste dintru inaltime si spre noi pacatosii si cu milostivirea ta cea mare, nu inceta sa ne ajuti, pe cei ce cu credinta, strigam catre tine unele ca acestea:
Bucura-te, fiu al Silivriei;
Bucura-te, slava Bisericii;
Bucura-te, mandria Eghinei;
Bucura-te, pazitorul Eladei;
Bucura-te, chip si model de cucernic Ierarh;
Bucura-te, pavaza si scapare pentru orice monah;
Bucura-te, Luceafarul cel nou al Bisericii;
Bucura-te, darul prin care se intaresc cucernicii;
Bucura-te, cel prin care patimile se curatesc;
Bucura-te, ca prin tine pe Dumnezeu Il slavesc; .
Bucura-te, aparator neobosit al credinciosilor;
Bucura-te, grabnic mijlocitor catre Creator;
Bucura-te, Parinte Nectarie.
Condacul al 13-lea
O, Preabunule parinte, luminatorul Ortodocsilor, Ierarhule al lui Hristos, Nectarie! Stand in fata Tronului lui Dumnezeu, roaga-te neincetat, pentru iertarea pacatelor noastre si pentru intoarcerea noastra spre infierea harului. Caci neincetat catre Mantuitorul strigam: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori )
______________________
Pe steaua cea nou luminoasa a Ortodoxiei ,
Si pe al Bisericii nou zid de aparare,
Cu bucurie in inimi sa il laudam.
Slavit fiind de lucrarea Duhului,
Izvoraste tamaduiri si har bogat,
Pentru aceea ii strigam, bucura-te Parinte Nectarie.
Apoi se zice iarasi Icosul intai: Om purtator al
bucuriilor celor ceresti... si se face otpustul.
Doamne ajuta! Si ne pazeste.
ADMIN.
"LA MIEZUL NOPTII"
La miezul noptii va veni Iisus, cand nici nu stiti,
si vai de cei ce-i va gasi dormind nepregatiti.
O, lumea asta de nevoi cum a orbit acum,
crezand ca Ziua de Apoi a-ntarziat pe drum.
Dar vremea s-a apropiat cand Domnul va veni,
tu, suflet, tine-te curat ca plata-ti vei primi.
Si fiecare-n lucrul sau sa fie cugetand
la domnul si la lucrul Sau, caci va veni-n curand.
IISUS SPUNE:
EU VIN IN CURAND!. AMIN.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
CAZACU GHEORGHE
In Slujba lui Dumnezeu Pentru o Vesnicie.

