Eu n-am vrut să scriu versuri,
poeme şi cântări
ce gâdilă urechea
şi inima o-nmoaie,
ci-am vrut să rup zăvoare,
am vrut să sparg cărări
spre cer şi libertate,
din iad şi din noroaie.
______________________
Am vrut să-mbrac oştire
cu număr nesfârşit
din fiecare carte
să-mi plece o coloană
de luptători cu suflet
şi braţ nebiruit
pornind să spargă încă
o linie duşmană.
_______________________
Din orice gând să-mi iasă
o sabie ţintind
în cuib viclean de şarpe,
în inimă de iudă
şi-n mână de satană
ce umblă uneltind
să fure munca celui
ce plânge şi asudă.
______________________
N-am vrut să strig cuvinte,
ci-am vrut să trag săgeţi
puternice şi multe
cu negreşită ţintă
am vrut să sun alarme,
am vrut să rup peceţi
am vrut să-mpiedic răul
să fure şi să mintă.
______________________
Cântarea-i numai forma
sub care-mi ies plecând
ostaşii-acestei lupte
de-un suflet şi-o credinţă
ce oricâţi sunt, să meargă
coloane, rând pe rând,
să lupte-n orice parte
spre-aceeaşi biruinţă..
______________________
O, dragi cântări a-mele,
plecaţi cum v-am dorit
în linii largi de luptă
pe-ntins din zare-n zare
şi nu mai staţi din drumul
viteaz şi strălucit
decât când o să sune
Cereasca Încetare.
_____________________
Luptaţi să nu ajungeţi
în mână la vrăjmaş
şi-ajunse, nu-i daţi sprijin
în lupta lui vicleană,
păstraţi-vă şi scutul
şi spada de ostaş
nălţând Solia Sfântă
şi-n tabăra duşmană.
_____________________
Plecaţi-mi, rânduri sfinte,
mai multe an cu an,
mai îndrăzneţ, mai sigur,
mai ager în mişcare
cu fiece săgeată
să-nfrângeţi un duşman.
– Aşa să vă găsească
Hristos pe fiecare!!
Un comentariu:
IUBIŢII MEI FRAŢI OSTAŞI!
"Vă rog - iubiţii mei - să nu vă pierdeţi cumpătul din pricina necazurilor mele" (Efeseni 3,13). Trebuia să se întâmple şi aceasta. Orice jertfă adevărată îşi are drumul crucii. Aceasta a fost şi este soarta de totdeauna a ucenicilor Domnului, care şi-au luat pe suflet misiunea şi s-au jertfit pentru Domnul. Drept răsplată, li s-a întins pe urmă cununa cu spini, şi au fost târâţi, ca nişte făcători de rele, în faţa "dregătorilor" (Luca 21,12).
Fraţii mei! "Vă scriu cu ochii scăldaţi în lacrimi" (2Corinteni 2,4). A trecut o lună de când stau închis într-o temniţă a tăcerii. Sunt oprit cu forţa publică să mai grăiesc despre Isus cel răstignit. Eu însă stau liniştit. Căci stau închis cu "Isus-Biruitorul". Stau închis pentru "Isus-Biruitorul" şi El va birui.
Mulţumesc neîncetat lui Dumnezeu că m-a trecut mereu prin furtuni şi izbelişti ca să trăiesc aievea Scripturile. Am ajuns acum la un capitol nou, la capitolul cel mai greu: când sunt prigonit, acuzat şi batjocorit din toate părţile, iar eu trebuie să tac. Este aceasta desigur, cel mai greu examen. Dar cuvântul lui Dumnezeu mă întăreşte şi mă mângâie, arătându-mi mereu că aşa trebuia să se întâmple.
Din faţa prigoanelor, m-am refugiat în cămara psalmistului David. Şi am aflat aici tocmai ceea ce îmi trebuia. Niciodată nu l-aş fi înţeles pe psalmistul David, cu "prigonitorii" lui, dacă n-aş fi ajuns aici. Trăiesc acum aievea ceea ce spunea psalmistul: "Scoală-Te Doamne împotriva urgiei potrivnicilor mei, trezeşte-Te ca să-mi ajuţi şi RÂNDUIEŞTE O JUDECATĂ" (psalm 7,6). Căci Tu îmi sprijini dreptatea şi pricina mea, şi stai pe scaunul Tău de domnie ca un Judecător drept (ps. 9,4). Nu mă lăsa Doamne, la bunul plac al potrivnicilor mei (ps. 27,12). Apără-mă Tu Doamne, de potrivnicii mei, luptă-Te Tu cu cei ce se luptă cu mine (psalmul 35,1). Doamne, Tu vezi, nu tăcea. Trezeşte-Te şi scoală-Te să-mi faci dreptate, ca să nu zică în inima lor! aha! iată ce doream: l-am prins, l-am înghiţit (ps. 35,22-25). "Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă, căci la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare până va trece fără de legea. Eu strig către CEL PREA ÎNALT, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine. El îmi va trimite izbăvire din cer, în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă ocări" (ps. 57,1-3). Oricare le-ar fi puterea, eu în Tine Doamne nădăjduiesc, căci Dumnezeu este scăparea mea (ps. 59. 9). El este Stânca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare (ps. 62,6). Mă încred în Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic (ps. 56,4). Dumnezeu este - iubiţii mei fraţi - adăpostul şi sprijinul nostru. De aceea nu ne temem chiar dacă s-ar zgudui pământul şi s-ar clătina munţii în inima mărilor" (ps. 46,1-3).
Fraţii mei! Multe aş avea să vă spun. Şi multe vă voi spune din "şcoala" aceasta când Domnul îmi va reda libertatea de a grăi. Acum vă spun numai atât:
În faţa mea, stă acum, iubiţii mei, drumul despre care zicea Mântuitorul: "Vor pune mâna pe voi şi vă vor prigoni: vă vor arunca în temniţe ŞI VĂ VOR TÂRÎ ÎNAINTEA DREGĂTORILOR, DIN PRICINA NUMELUI MEU" (Luca 21,12).
Stau gata să plec pe drumul acestei cruci. Vă rog, iubiţii mei, să mă însoţiţi cu rugăciunile voastre în acest drum. Vă rog să vă rugaţi pentru mine, ca Domnul să mă întărească. Şi dacă va fi să cad pe drumul crucii, eu vă rog, iubiţii mei, să nu mă uitaţi. Să nu mă uitaţi căci v-am iubit şi vă voi aştepta pe toţi în Ierusalimul cel ceresc, unde Domnul ne va mângâia pentru toate câte am suferit şi ne va trece în odihna şi bucuria Lui cea veşnică.
Vă salut cu cuvintele apostolului Pavel: "De aceea, preaiubiţii şi doriţii mei fraţi, rămâneţi tari în Domnul" (Filipeni 4,1). Acum se dă examenul cel mare al Oastei şi al ostaşilor. Cu ochii ţintă la Isus Căpetenia şi desăvârşirea credinţei noastre (Evrei 12,2).
Cu El vom birui!
Preotul IOSIF TRIFA, Sibiu
Document publicat în revista "Ostaşul Domnului" nr. 3-4 din 1-15 februarie 1935, redactor pr. Vasile I. Ouatu, Bucureşti
Trimiteți un comentariu