16 apr. 2009

FRATELE TRAIAN DORZ

TRAIAN DORZ,
marele poet crestin român care a pãtimit îndelung sub regimul comunist. Substanta Suferintei, se încheagã printr-un colaj de intense trãiri interioare ale poetului, brodate pe realitatea cruntã a persecutiei.
“Binefacerile Domnului faţă de fiecare dintre noi sunt atât de multe, atât de felurite şi atât de neîntrerupte, încât în orice loc, în orice vreme şi în orice stare suntem datori să-I înălţăm lui Dumnezeu cântările laudelor şi ale mulţumirii noastre.Dacă I-am mulţumi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile (1Tesaloniceni 5,1) aşa cum ni se porunceşte, într-adevăr, n-am mai avea timp să ne plângem sau să cârtim pentru nimic.Dar chiar şi în vremea când avem pentru ce plânge, şi când ni se pare că avem pentru ce cârti, chiar şi atunci, înaintea lui Dumnezeu n-ar trebui să îndrăznim aceasta. Fiindcă nu numai că nu ne foloseşte la nimic bun îndărădnicia cârtitoare, ci, dimpotrivă, ne strică şi mai mult, de fiecare dată.Oricât de greu ne-ar fi, totuşi nu-i bine să ne plângem. Şi cu atât mai rău este să cârtim. Dumnezeu, Tatăl nostru, ştie de starea în care ne duce sau îngăduie să fim duşi.Şi El Însuşi va avea grijă ca să ne potrivească crucea cu puterea. Astfel, ori ne va mări puterea cât greutatea, ori ne va micşora greutatea cât puterea, ca să nu fim nimiciţi. Numai să avem credinţă în puterea şi în grija Lui.Atât şcoala minunii, cât şi şcoala suferinţei cer din partea celui chemat în ele o zguduitoare seriozitate duhovnicească. Cu "şcolarii" neserioşi Dumnezeu nu lucrează, fiindcă nu poate lucra... Cuptorul nu glumeşte şi focul nu râde. Ceea ce se poate trece prin cuptor este aur, iar ce nu este aur nu poate trece prin el. Rămâne acolo în foc. Orice vas, ca să fie bun şi folositor, trebuie să fie trecut prin foc. Până n-a trecut prin cuptorul arderii, vasul nu este nici curat şi nici întărit îndeajuns.
(Fr. Traian Dorz)

2 comentarii:

Sorin M. spunea...

Frate Statornic

Fratietatea noastra este familia sufletului nostru. Dupa cum suntem legati prin legea trupului de familia noastra trupeasca, tot asa suntem legati prin legea Duhului de familia noastra duhovniceasca.
Si, daca legile trupului, care este trecator, sunt atat de adanci si de tari, cu atat mai adanc si mai tare trebuie atunci sa ne simtim legati de cele ale Duhului!
Daca credinta este Harul lui Dumnezeu (Efeseni 2,8) ,daca primirea este prin Cuvantul lui Hristos (Romani 10,17) ,daca darul este de la Duhul Sfant ( 1Corinteni 12, 11 ) ,si daca fiecare trebuie sa ramana acolo unde a fost chemat ( 1Corinteni 7, 20 ) ,atunci fiecare adevarat credincios trebuie sa fie pe deplin incredintat ca numai atunci implineste voia lui Dumnezeu cand ramane hotarat si statornic pe totdeauna cu Dumnezeu in fratietatea si in invatatura in care a fost chemat si asezat de la inceput.
Atat este de adevarat si de potrivit cu voia Domnului acest lucru, incat pana si cele mai smerite suflete, sincere, simt acest adevar. Statornicia este un har de la Dumnezeu si fericite sunt sufletele care o au si o pastreaza. Pentru ca cel nestatornic isi pierde orice valoare nu numai in fata lui Dumnezeu, dar chiar si in fata oamenilor (Psalm 119,113; Iacov 1, 6-8).
Piatra care nu-si face un loc statornic este miscata de orice trecator. Pomul tot mereu mutat din loc in loc n-aduce rod niciodata. Si credinciosul fara Fratietate este ca omul fara camin.
Frate, daca esti incredintat ca familia ta duhovniceasca isi trage numele din Hristos (Efeseni 3,15) ,daca ai intrat prin ea din nasterea din nou, si daca ai primit in ea pacea inimii, iertarea pacatelor si partasia cu Hristos, atunci cum sa-ti mai poti calca legamantul aici pus? Cum sa-ti mai poti parasi locul in care te-a chemat aici Hristos? Si cum sa fii necredincios in lucrul aici incredintat tie? ( 1Corinteni 4,2).

Nu este indiferent unde lucrezi si unde ai fost chemat!
Nu este totuna daca lupti aici sau in alta parte!
Nu este tot la fel daca ramai aici sau mergi altundeva!
Iata, ostirea unui imparat pamantesc este intreaga a lui. Totusi nici un ostas, o data scris intr-o unitate, nu se mai poate muta in alta. Chiar in cuprinsul aceleiasi unitati, ostasul nu-si poate schimba dupa placerea sa locul in care a fost pus. Ci orice plecare fara invoirea comandantului este socotita dezertare si este pedepsita aspru.
Iata, in poporul Domnului, din vechime, fiecare semintie isi avea steagul ei, fiecare familie numarul ei si fiecare ins locul sau. Nimeni nu se putea schimba dupa capul lui, dintr-o parte in alta, fara a fi pedepsit necrutator. Pana si in ceata celor rai era o ordine si o ascultare. Atunci cum, numai in Ostirea Domnului sa nu fie o lege a statorniciei? Numai in ceata Domnului sa nu fie o pedeapsa pentru cei nestatornici? Sa poata oare merge fiecare cum vrea, cand vrea si unde vrea? Nu, ci suntem incredintati ca se inseala amar cei ce cred ca Dumnezeul nostru nu este un Dumnezeu al randuielii ( 1Corinteni 14,33).

De aceea noi credem cu tarie ca Dumnezeu ne vrea si pe noi sa fim statornici ca El. Si legamantul nostru sa fie neschimbat ca al Lui. Si acolo sa ramanem, in Lucrarea si intre fratii de la inceput.
Sa crestem cu ei.
Sa suferim cu ei.
Sa ne bucuram cu ei.
Sa ducem impreuna cu ei jugul si sarcina Lucrarii lui Hristos, asa cum a binevoit El. Pentru ca si la inviere si la rasplatire sa ne bucuram tot impreuna ( 1Corinteni 15, 23).

Slava vesnica Tie, Dumnezeul nostru credincios si adevarat, Care esti neschimbat. Si Care Iti tii legamantul si dragostea Ta pana la sfarsit aceeasi. Te rugam, fa-ne si pe noi sa avem o credinta neschimbata, o dragoste neschimbata, o invatatura si o fratietate neschimbata pe totdeauna. Toate, aceleasi pe care ni le-ai daruit Tu o data pentru totdeauna! Te rugam, ai mila in bunatatea Ta, de acele suflete nestatornice pe care duhurile amagitoare sunt gata sa le amageasca. Sunt gata sa le faca sa-i paraseasca pe fratii dintai, credinta dintai, chemarea dintai... Sunt gata sa se ia dupa orice duh nou, dupa orice Evanghelie deosebita, dupa orice promisiune inselatoare... si sa-si paraseasca dragostea dintai. Te rugam nu-i lasa, Doamne, sa faca acest mare pacat de a-si parasi adunarea (Evrei 10, 25-27) ,caci acesta este pacat contra Duhului Sfant. Ca sa nu fie pedepsiti cum scrie instiintarea Ta. Ci, statornici pana la capat, sa capete cununa biruitorilor. Amin.

(Fr. Traian Dorz)

DIACON .GHEORGHE CAZACU spunea...

Adevaratele Cuvinte Acestea Sunt , Si Domnul Sa Va binecuvanteze , Si sa va aduca numai fericire , Si Lauda celui ce nea Creat. Cu cata Maestrie Ati Scris , Va Multumesc Din Tot Sufletul , Domnul Sa Va Aiba De Grija Amin...

Slavit Sa fie Domnul .

CAZACU GHEORGHE

In Slujba lui Dumnezeu Pentru o Vesnicie.