INVATA SA FII FERICIT ORI FERICITA !

Te "ingropi" in rutina zilnica si uiti de fericire. Ce este insa fericirea? De ce anume ai nevoie pentru a fi fericit/a? Te "ingropi" in rutina zilnica si uiti de fericire. Ce este insa fericirea?

Acest cuvant are acelasi inteles insa este perceput diferit de noi toti. De ce anume ai nevoie pentru a fi fericit/a? Daca stii de ce, este cel mai bine, pentru ca daca vrei cu adevarat ceva si lupti pentru acel ceva, nimic nu-ti poate sta in cale. Nu ai de ce sa renunti daca stii ca acolo este fericirea. Cum sa renunti la cautare, la lupta doar pentru un moment de tristete?

In fiecare zi gasesti motive de a fi fericit/a. Sunt fericit/a ca azi m-am trezit. Suna bizar, dar daca nu ma mai trezeam? Poti sa gasesti motive de a zambi si de a fi fericit/a in orice lucru, trebuie doar sa-ti doresti cu adevarat. Uneori esti nemultumita de viata ta de familie, de certurile cu partenerul tau de viata si crezi ca nu se mai poate face nimic. Insa gandeste-te pentru doua secunde cum ar fi viata ta daca el nu ar mai fi langa tine sau daca acel copilas pe care il aveti nu ar fi existat?

Asa iti poti da seama cat de fericit/a esti, doar ca nu vrei sa vezi acest lucru si eviti sa recunosti.Da, este adevarat ca in cautarea fericirii trebuie sa alergi si tot sa alergi fara sa te opresti. Mereu poti fi si mai fericit/a decat acum.

Fericirea nu are limite, este pur si simplu fara sfarsit.

Ce e fericirea?

Un castig la loto? O masina frumoasa? O casa? O invingere ?Da si nu, banii nu aduc fericirea, insa pot sa o intretina. O intretin daca esti tu fericit/a.

Uneori banii fac bine dar si mult rau. Poti invata sa fii fericit/a. Nu poti spune ca nu stii ce te face fericit/a. Daca stii nu trebuie decat sa urmezi anumiti pasi si in timp poti atinge ai acea fericire mult ravnita.

Fiecare persoana are un numar de receptori ai fericirii. Mai mult ca sigur acesti receptori au o influenta importanta asupra ta. Creierul percepe ceea ce este placut si ceea ce nu este placut. Modul in care gandesti iti poate influenta partea de fericire. Gandurile negative trebuie sa le privesti cu mai multa detasare, doar asa le vei depasi cu succes.

Daca inveti sa fii multumit/a de felul cum arati, de familie, de casa ta si de viata ta in general, vei simti mult mai des aceste momente de fericire.Daca esti fericit/a inseamna ca ai tot. Esti sanatoas/a, implinita si ai tot ce iti doresti. Cred ca cea mai buna urare pe care o poti spune cuiva este sa fie fericit.

Nu exista o lectie de fericire pe care sa o urmezi. Ce ma face pe mine fericit/a nu te va face si pe tine. Gandeste-te insa cum poti sa amplifici aceste momente unice?

PERIOADELE IN CARE FEMEILE NU POT INTRA IN BISERICA

Consider necesar sa amintim care sunt perioadele in care femeia nu poate intra in biserica, mai ales pentru ca am auzit in ultimul timp foarte multe discutii legate de acest subiect si pentru ca de cele mai multe ori, am constatat ca femeile ori nu cunosc care sunt perioadele in care nu au voie sa intre in biserica, ori nesocotesc aceste perioade si se considera nedreptatite.

Asadar, exista anumite perioase, mai mari sau mai mici, in care femeile nu pot intra in biserica. Aceste perioade sunt randuite nu de noi, de preotii de azi, ci de canoanele Bisericii.

Dupa cum spuneam mai sus, exista femei care nu le stiu, dar exista si acea categorie de femei care cunosc aceste randuieli, dar nu le respecta pentru ca le considera depasite sau considera ca ar fi o dovada de inegalitate intre sexe. Am auzit de unele pareri care sustin ca in vechime se interzicea femeii intrarea in biserica in perioada lunara din motive de igiena, pentru ca atunci nu existau produse care sa asigure curatenia femeii in acea perioada si exista riscul sa fie intinat lacasul de cult.

Imi permit sa ma indoiesc de acest lucru, pentru ca sunt convins ca femeile din trecut, care erau in perioada lunara, foloseau si ele macar niste carpe pentru protectie si nu cred ca in timp ce mergeau pe strada patau locurile publice. Asadar, din punctul meu de vedere, acest argument nu sta in picioare. Dar sa aflam care sunt perioadele in care femeia nu poate intra in biserica.

In primul rand, timp de 40 de zile dupa nasterea unui copil. este o perioada in care organismul ei se reface dupa nastere si in care se elimina tot ce a tinut de vietuirea copilului si de nasterea lui.Pe parcursul acestei perioade se savarsesc anumite slujbe pentru mama dar si pentru copil. In prima zi, cineva din familie (in trecut moasa care asista la nastere), vine la preot cu un vas de apa pe care acesta il sfinteste.

Tot in aceasta zi se savarseste slujba numita “Randuiala la femeia lauza”, care cuprinde rugaciuni pentru curatirea femeii.

Aceasta slujba ar trebui savarsita la casa in care s-a nascut pruncul, dar cum astazi se naste in maternitati, se obisnuieste ca preotul sa fie chemat dupa ce mama si pruncul se intorc acasa. La 8 zile dupa nastere, pruncului i se citeste rugaciunea de punere a numelui. Acum se citeste si pentru femeia lauza si se pune si numele copilului, in a 8-a zi de la nastere si din apa care a fost sfintita, se toarna in baia copilului pana la botez.

La 40 de zile dupa nastere, cand organismul femeii e refacut si curatit dupa toate impuritatile fiziologice legate de nastere, se citeste rugaciunea pentru imbisericirea pruncului si pentru curatirea mamei, dupa care aceasta poate intra in sfantul locas si poate sa reinceapa viata normala, religioasa de dinainte.

De asemenea, femeia nu poate intra in biserica nici in perioada menstruatiei lunare. Canonul 7 al lui Timotei al Alexandriei spune ca femeia ce se afla in aceasta perioada lunara, nu se poate apropia de Sfintele Taine. Tot referitor la interdictia de a intra in biserica in perioada aceasta, Fericitul Dionisie al Alexandriei spune in canonul 2: “Iar in privinta femeilor care au curatire lunara, daca se cuvine, aflandu-se ele asa, sa intre in biserica, socotesc ca si a intreba este de prisos, deoarece cred ca si ele, fiind credincioase si cucernice, n-ar indrazni, aflandu-se asa, sau sa se apropie de masa cea sfanta, sau sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele lui Hristos; caci nici cea ce avea curgerea sangelui de 12 ani nu s-a atins de El spre vindecare, ci numai de poalele Lui”

Multi parinti recomanda chiar ca in cazul in care femeia, daca este nasa de botez sau de cununie si nimereste aceasta perioada, sa amane slujba.

Nu trebuie sa intelegem prin aceste interdictii vreu act de discriminare a femeii, ci trebuie sa intelegem ca bunul simt ne obliga in aceste perioade fiziologice ce tin de curatirea femeii, la o anumita tinuta. Daca avem decenta si respect fata de cele sfinte, trebuie sa intelegem si sa respectam aceste dispozitii canonice.

CE INSEAMNA O INIMA CURATA?

O inimă blândă, smerită, nevicleană, simplă, încrezătoare, nemincinoasă, nesuspicioasă, bună, care nu ştie de răutate, de lăcomie, de invidie, de desfrânare. Suflete al meu! Ţine minte că ai o demnitate cerească, nu da atenţie lucrurilor stricăcioase şi derizorii. Respectă şi demnitatea cerească a altora şi nu cuteza să-i defăimezi pentru cine ştie ce lucru stricăcios. Iubeşte din toată inima tot ceea ce este ceresc şi spiritual, dispreţuieşte ceea ce este pământesc şi material. Ţine minte cuvintele Mântuitorului: „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi”. O mare înţelepciune a credinţei noastre creştine se cuprinde în aceste cuvinte. Adu-ţi aminte cum însuşi Domnul a dat prin viaţa Sa exemplu de negrijă faţă de cele ale gurii, mulţu­mindu-se doar cu ceea ce I se aducea de bunăvoie: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine” (Ioan 4, 34).

EU TE IUBESC MEREU

SINGURATATEA FIINTEI OMENESTI

E greu să fii singur? Ţi s-a întâmplat de multe ori, nu-i asa? Durerea abandonării de către prieteni, mai ales de către părinţi, a lăsat urme adânci în sufletul tău. Ai trecut prin multe momente în care ai aşteptat ca cineva să înţeleagă durerile tale. Uneori, chiar ai simţit nevoia să-ţi ia cineva măcar o parte din poverile care te-au extenuat. Însă, nimeni nu s-a apropiat de tine să-ţi pună o întrebare sinceră: “Cum te simţi azi?”

Toţi aveau problemele lor, iar sufletul tău a rămas neliniştit.

De-atunci, a început lupta cu tine însuţi, considerându-te neînsemnat în faţa celorlalţi.

Nu a fost departe nici depresia, iar disperarea te-a cuprins îndată. Ai fost la un pas de a încerca să-ţi îneci amarul în vicii: consumul de alcool sau droguri. Poate acestea, până la urmă, au devenit o obişnuinţă. Îl cunoscusei înainte pe Dumnezeu, ce-i drept doar într-o oarecare măsură, dar, având impresia părăsirii chiar şi din partea Lui, ai mai făcut o ultimă rugăciune în care i-ai cerut sincer să te lase singur.

Privind astfel lucrurile şi continuând în acest fel, viaţa ta se aseamănă cu un naufragiu pe o insulă pustie, fără apă şi fără vreo sursă de hrană. Totuşi, eu nu cred că vrei o astfel de viaţă! Crezi că merită viaţa o astfel de abordare? Indiferent de răspunsul tău, viata e un dar oferit de Dumnezeu căruia îi pasă de noi mereu, chiar dacă, uneori, noi Îi suntem indiferenţi. Nu e foarte uşor să scapi de singurătate. Aceasta nu depinde în totalitate de tine, ci şi de ceilalţi. Ea nu are o reţetă care să garanteze vindecarea, dar poţi încerca să faci şi tu ceva.

Trebuie să înţelegi că în absolut orice lucru pe care îl faci în viaţă contează enorm “atitudinea”.Aşadar, trebuie să îţi schimbi atitudinea şi să începi o abordare a vieţii, însă într-o altă formă. Asta ar însemna să nu-ţi fie greu să vorbeşti în primul rând cu Stăpânul Tău despre problema ta. El sigur va fi acolo şi nu vei observa aceeaşi reacţie pe care probabil ai observat-o la unii, atunci când ai fi vrut să-ţi descarci amarul inimii. El va fi acolo. Îţi va zâmbi şi va fi gata să asculte ce te doare. Zâmbetul Lui îţi va da putere să faci şi tu la fel.

De unde ştii că zâmbetul tău nu va aduce o mică speranţă pentru o persoană la fel de singură ca tine? De asemenea, trebuie să înţelegi că, izolându-te, nu ai nici o şansă să scapi de singurătate. Încearcă să identifici persoane cu aceleaşi concepţii de viaţă, ca şi ale tale. Ei te vor ajuta să te ridici când vei aluneca din nou.

Trebuie să depăşeşti bariera prejudecăţilor! Nu-i adevărat, nu toţi vorbesc despre tine. E o iluzie sau cine stie… poate, chiar au observat calităţile tale… iar acestea trebuie apreciate de cineva.

E posibil să îţi ia timp efortul de a încerca să ieşi din cumplita “cuşcă” a singurătăţii. Nu uita că ochii Lui sunt mereu asupra ta şi urechile Sale sunt mereu deschise strigătelor Tale de disperare. Când vei eşua în încercarea de-a ieşi din “cuşcă”, spune-i Lui şi reia lupta. Cel ce cade în luptă este un erou, dar cel ce se ridică din nou e un posibil învingător.

Retine un lucru : Domnul este cu tine mereu. in Veci Amin.

CUM ESTI TU...

MAREA PORUNCA A IUBIRII OAMENILOR

Viaţa noastră de zi cu zi, serviciul cu activităţile sale, familia şi problemele familiale, societatea în care trăim împreună cu cei dragi sau apropiaţi nouă, fac adesea să conlucrăm, să ne ajutăm, să ne sprijinim la greu şi să fim împreună şi la bine, ceea ce ar trebui să însemne „a ne iubi cu dragoste creştinească”.

Cel mai frumos sentiment al oamenilor este iubirea. Iubirea ne-a fost dată de Dumnezeu Însuşi pentru că, aşa cum spune Sfântul Apostol Ioan, „Dumnezeu este iubire”.

Din dragoste, Dumnezeu a făcut lumea nevăzută şi cea văzută, de la îngerii din ceruri, până la frumuseţile naturii care ne înconjoară, cu toate vieţuitoarele ei, dintre care cea mai de seamă este omul.

Omul este singurul care poate primi şi dărui, în acelaşi timp, dragoste. De aceea, Dumnezeu a aşezat ca primă poruncă a Decalogului iubirea: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău!” Oamenii îl iubesc pe Dumnezeu, dar cea mai mare dovadă de iubire ne-a dăruit-o Dumnezeu-Tatăl, care L-a trimis pe Fiul Său în lume pentru a şterge păcatele oamenilor şipentru a ne ridica din nou la el.

Mântuitorul Hristos arată o mare iubire pentru toţi oamenii. De fiecare dată, El ne grăieşte: „Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiţi unul pe altul, precum şi Eu v-am iubit!” Ne-a iubit atât de mult încât a pătimit, a murit şi a înviat pentru fiecare dintre noi.

Mântuitorul a completat poruncile Decalogului cu cea mai mare poruncă a iubirii creştine:”Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii.”(Matei 22, 37-40).

Aproapele nostru nu este numai cel din familia noastă: tatăl, mama, bunicul sau altcineva, nici doar colegul sau prietenul…Aproapele nostru este fiecare om, pe care trebuie să-l iubim ca pe noi înşine. În felul acesta, fiecare zi ar putea fi o zi în care să fim fericiţi în Domnul!

DRAGOSTEA DE DUMNEZEU

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poarta cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. (Corinteni I-13)

MAI CHEAMA-MI IiSUSE

TE IUBESC MULT, TATA CERESC

Când ma ajuti

Sa descifrez dileme,

Sa rezolv ale vietii

Întortocheate probleme

Si când ma conduci

Spre vesnicie.

Da, de la Tine sunt toate

Ce ne da vieti-a socoate.

De la Tine-i iubirea,

De la Tine-i speranta,

De la Tine mi-e viata

Si de la Tine mi-e soarta.

Ai zidit cu ea familia mea,

În care esti Tu lacrima,

Mustrarea si mângaierea,

În care esti Tu bucuria si fericirea.

Stii si tu, sora, ori frate,

Fiecare stie, ca doar Iisus este Calea,

Adevarul, cu El biruinta,

Ca doar în El e povata

Care ne da bucuria si

ViataTraita-n credinta si-n pocainta.

De-aceea, Doamne, îti multumesc fierbinte,

Doamne Ajuta!

JUDECATA DE APOI ( VENIREA DOMNULUI )

In teologia ortodoxa, termenul "apocatastasis" defineste momentul final cand Mantuitorul se va intoarce pe pamant si va judeca vii si mortii.Biserica ortodoxa considera ca oamenii au doua alternative:

Imparatia lui Dumnezeu sau iadul.In ultima vreme au existat pareri atat printre teologii apuseni cat si printre cei rasariteni, cum ca existenta iadului este incompatibila cu bunatatea lui Dumnezeu.

Ortodoxismul considera insa ca iadul este o realitate si aduce argumentul ca desi Dumnezeu este bun si milostiv, El da oamenilor libertatea de a alege, iar cei ce resping pe Dumnezeu aleg automat iadul.

Atitudinea ortodoxa cu privire la Judecata de Apoi este evidenta si din citirile ce se fac in cele trei Duminici ce preced Postul Pastilor; asfel in prima Duminica se citeste parabola "dregatorului si a fariseului", iar in urmatoarea se citeste despre "fiul risipitor", ambele citiri subliniaza nemarginita bunatate si indurare a lui Dumnezeu fata de cei ce gresesc, dar care in cele din urma se intorc spre Domnul.

In a treia Duminica insa se citeste parabola "oilor si a caprelor" spre a ni se reaminti soarta ce-i asteapta pe cei ce pacatuiesc si nu se intorc la Dumnezeu.Felul in care biserica priveste Judecata de Apoi nu este amenintator sau inspaimantator; dimpotriva Dumnezeu este privit ca un iubitor de oameni iar iadul nu este considerat ca un loc unde Dumnezeu ii intemniteaza pe pacatosi, ci este locul pe care acestia si-l aleg singuri.Unii dintre Sfintii Parinti ai bisericii cred ca eventual in cele din urma toti oamenii se vor intoarce la Dumnezeu si nimeni nu va mai ajunge in iad.

Aceasta este desigur o posibilitate, dar in niciun caz nu trebuie inteles ca toti vor ajunge in mod obligatoriu in rai.Este interesanta afirmatia lui Grigore din Nyssa care spune ca exista o speranta legitima ca insusi diavolul sa se pocaiasca in cele din urma.Cert este ca ziua judecatii va veni pe neasteptate, ca un hot in timpul noptii, asa cum spune Sf. Pavel in Epistola catre Tessalonicieni.

Faptul ca Apocalipsa lui Ioan spune ca: "Iata am sa vin curand", i-a facut pe multi sa speculeze si sa faca "preziceri" asupra anului in care Mantuitorul se va intoarce. Realitatea este ca numai Dumnezeu stie cand acea zi va veni, iar biserica ne spune sa fim in orice moment pregatiti pentru venirea Domnului.

Doamne Ajuta! † † †

DESPRE DRAGOSTE

"Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.

Si chiar daca as avea darul proorociei, si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic." Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.

Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de neleguire, ci se bucura de adevar, acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufere totul. Dragostea nu va pieri niciodata. Proorociile se vor sfarsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfarsit.

Caci cunoastem in parte, si proorocim in parte; dar cand va veni ce este desavarsit, acest "an parte" se va sfarsi. Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc.

Acum, vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.

Acum dar raman aceste trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea." (Biblia - 1 Corinteni 13:1-13) "Nu te inspaimanta si nu te ingrozi, caci Domnul Dumnezeul tau este cu tine in tot ce vei face." (Iosua 1:9)