"O ţară care nu ştie să-şi apere poeţii va fi învinsă sau va supravieţui la coada altor naţiuni, fiindcă poezie e sângele unui popor, care curge subtrean prin veacuri şi îl face nepieritor" - Marin Preda -
Cine, oare, a cântat mai mult şi mai frumos iubirea, naşterea şi jertfa Domnului Iisus în perioada în care România suferea şi plângea sub jugul comunist, dacă nu poetul şi psalmistul "Oastei Domnului", fratele Traian Dorz? Am observat şi în serile de colind, pe toate posturile de televiziune colindele scrie de fratele Traian Dorz au avut întâietate dar, mai nimeni nu au amintit şi de autorul lor, poate că nu din rea voinţă.... Acest atlet al creştinismului, prin toate poeziile sale, s-a adresat neamului românesc şi nu numai, ca să-l rupă de lanţuirle robiei păcatului şi să-l apropie de Dumnezeu. Ar trebui ca fiecare român, în fiecare seară, în timpul consacrat rugăciunii, să rostească şi un vers al fratelui Traian Dorz. Oare mai există altcineva să fi cântat ca el? Îmi exprim convingerea ca va veni vremea când acest extraordinar om - geniu al credinţei creştine româneşti - să fie recunoscut de către cei- care trebuzie să-l considere ca pe unul dintre vârfurile culturii noastre. Cine vrea, cine simte că este apăsat şi că sufletul îi este asediat de însingurare, de tristeţe, de păcate, poate să-şi găsească liniştea meditând la ceea ce a scris acest pilduitor om pentru generaţia sa, ca şi pentru noi, generaţia de azi, precum şi pentru cele ce vor veni.
Mulţumire - fratelui Traian Dorz -
Îţi mulţumim cu lacrimi de fiecare dată De moştenirea sfântă prin jertfa ta lăsată: Dulci versuri de Iubire - Credinţa ne-au sădit, Proverbe, meditaţii - Speranţa ne-au clădit.
Îţi mulţumim de Focul cu care ne-ai iubit: A reaprins Nădejdea care ardea mocnit Şi-apoi ne-a dat puterea să ne-avântăm în zbor, Să fim printre-acei îngeri ce urcă şi cobor.
Îţi mulţumim!... Cântarea ne înfăşoară lin Şi-atinge-al nostru suflet ca un balsam divin, Făcând a’ noastre inimi ţâşnire de şuvoi Nădejdii şi Credinţei, de bună voie-n noi.
Îţi mulţumim şi pentru tot ce ai pătimit, Pentru că din Iubire, pe toate le-ai jertfit, Şi pentru Calea Albă ce ne-ai lăsat în dar Şi pentru părtăşia şi stările de Har.
........
Îţi mulţumim de ruga în care ne-ai purtat, De mâinile-n cătuşe care ne-au ridicat Când ziua dar şi noaptea ne-au fost greu încercate... Îngenuncheaţi în Domnul, îţi mulţumim de toate!
Zilele poeziei dorziene - Traian Dorz - 20 de ani de la trecerea la cele veşnice a marelui poet creştin. Iată una dintre miile poezii scrise în închisorile comuniste:
Când eu Te căutam, Iisuse, cu inima-n răscruci răpus, Cu un surâs de primăvară spre mine-ai pogorât, Iisus.
Tu mi-ai desfrunzărit fiinţa ce-n moarte şi-n îngheţ zăcea, Făcând să-nmugurească-n mine flori şi dor de rămurea.
Cu dulcea-Ţi rază fermecată mai încălzit şi legănat Şi fruntea mi-ai îmbrăţişat-o cu un sărut înmiresmat.
Azi, pleoapele-mi dezgheaţă lacrimi cu bucurii de nedescris Că mi-ai iertat fiinţa toată şi drum spre ceruri mi-ai deschis.
Ajută-mă, Te rog , Iisuse, sub raza Ta mereu să stau, Să mă hrănesc din Pâinea Vieţii şi din Potirul Tău să beau.
Iar când din lumea asta rece la Tine sus mă vei chema, Dă-mi alt surâs de primăvara, cu el să zbor spre Slava Ta.
2 comentarii:
"O ţară care nu ştie să-şi apere poeţii va fi învinsă sau va supravieţui la coada altor naţiuni, fiindcă poezie e sângele unui popor, care curge subtrean prin veacuri şi îl face nepieritor"
- Marin Preda -
Cine, oare, a cântat mai mult şi mai frumos iubirea, naşterea şi jertfa Domnului Iisus în perioada în care România suferea şi plângea sub jugul comunist, dacă nu poetul şi psalmistul "Oastei Domnului", fratele Traian Dorz?
Am observat şi în serile de colind, pe toate posturile de televiziune colindele scrie de fratele Traian Dorz au avut întâietate dar, mai nimeni nu au amintit şi de autorul lor, poate că nu din rea voinţă....
Acest atlet al creştinismului, prin toate poeziile sale, s-a adresat neamului românesc şi nu numai, ca să-l rupă de lanţuirle robiei păcatului şi să-l apropie de Dumnezeu. Ar trebui ca fiecare român, în fiecare seară, în timpul consacrat rugăciunii, să rostească şi un vers al fratelui Traian Dorz.
Oare mai există altcineva să fi cântat ca el? Îmi exprim convingerea ca va veni vremea când acest extraordinar om - geniu al credinţei creştine româneşti - să fie recunoscut de către cei- care trebuzie să-l considere ca pe unul dintre vârfurile culturii noastre.
Cine vrea, cine simte că este apăsat şi că sufletul îi este asediat de însingurare, de tristeţe, de păcate, poate să-şi găsească liniştea meditând la ceea ce a scris acest pilduitor om pentru generaţia sa, ca şi pentru noi, generaţia de azi, precum şi pentru cele ce vor veni.
Mulţumire
- fratelui Traian Dorz -
Îţi mulţumim cu lacrimi de fiecare dată
De moştenirea sfântă prin jertfa ta lăsată:
Dulci versuri de Iubire - Credinţa ne-au sădit,
Proverbe, meditaţii - Speranţa ne-au clădit.
Îţi mulţumim de Focul cu care ne-ai iubit:
A reaprins Nădejdea care ardea mocnit
Şi-apoi ne-a dat puterea să ne-avântăm în zbor,
Să fim printre-acei îngeri ce urcă şi cobor.
Îţi mulţumim!... Cântarea ne înfăşoară lin
Şi-atinge-al nostru suflet ca un balsam divin,
Făcând a’ noastre inimi ţâşnire de şuvoi
Nădejdii şi Credinţei, de bună voie-n noi.
Îţi mulţumim şi pentru tot ce ai pătimit,
Pentru că din Iubire, pe toate le-ai jertfit,
Şi pentru Calea Albă ce ne-ai lăsat în dar
Şi pentru părtăşia şi stările de Har.
........
Îţi mulţumim de ruga în care ne-ai purtat,
De mâinile-n cătuşe care ne-au ridicat
Când ziua dar şi noaptea ne-au fost greu încercate...
Îngenuncheaţi în Domnul, îţi mulţumim de toate!
vineri, 20 iunie 2008
Slăvit să fie Domnul!
Zilele poeziei dorziene - Traian Dorz - 20 de ani de la trecerea la cele veşnice a marelui poet creştin. Iată una dintre miile poezii scrise în închisorile comuniste:
Când eu Te căutam, Iisuse,
cu inima-n răscruci răpus,
Cu un surâs de primăvară
spre mine-ai pogorât, Iisus.
Tu mi-ai desfrunzărit fiinţa
ce-n moarte şi-n îngheţ zăcea,
Făcând să-nmugurească-n mine
flori şi dor de rămurea.
Cu dulcea-Ţi rază fermecată mai încălzit şi legănat
Şi fruntea mi-ai îmbrăţişat-o cu un sărut înmiresmat.
Azi, pleoapele-mi dezgheaţă lacrimi cu bucurii de nedescris
Că mi-ai iertat fiinţa toată şi drum spre ceruri mi-ai deschis.
Ajută-mă, Te rog , Iisuse, sub raza Ta mereu să stau,
Să mă hrănesc din Pâinea Vieţii şi din Potirul Tău să beau.
Iar când din lumea asta rece la Tine sus mă vei chema,
Dă-mi alt surâs de primăvara, cu el să zbor spre Slava Ta.
Traian Dorz
Trimiteți un comentariu