17 iun. 2009

VESTEA BUNA A MANTUIRII !

Prietene iti pun cea mai importanta intrebare a Vietii. Bucuria sau suferinta ta pentru toata vesnicia depinde de raspunsul tau. Intrebarea este: "Esti mantuit?"
Nu este o intrebare despre cat de bun esti, nici daca esti membru al unei biserici ci "esti tu mantuit?" "Esti sigur ca vei merge in cer cand vei muri?"
Dumnezeu spune ca pentru a merge in cer, "trebuie sa te nasti din nou". In Ioan 3:7, Iisus ii spune lui Nicodim: "Trebuie sa va nasteti din nou." In Biblie, Dumnezeu ne arata planul nasterii din nou, al mantuirii. Planul Sau este simplu! Poti fi mantuit, azi. Cum? Mai intai trebuie sa realizezi ca esti pacatos.
"Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu" (Romani 3:23). Pentru ca esti pacatos, esti condamnat la moarte. "Plata pacatului este moartea." (Romani 6:23). Aceasta include separarea vesnica de Dumnezeu in iad. "Oamenilor le este randuit sa moara o singura data, iar dupa aceea vine judecata."(Evrei 9:27).
Dar Dumnezeu te-a iubit atat de mult ca a dat pe singurul Sau Fiu, Iisus, sa poarte pacatul tau si sa moara in locul tau. Sangele lui Iisus a curs pentru tine pentru ca "fara varsare de sange nu este iertare"(Evrei 9:22). Desi nu intelegem cum, Dumnezeu a spus ca pacatele mele si ale tale au fost puse asupra lui Iisus si El a murit in locul nostru. El a devenit inlocuitorul nostru. "Dumnezeu ... porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca"(Fapte 17:30).
Aceasta Pocainta este o schimbare a mintii , o minte care acum recunoaste ca omul este pacatos si ca Iisus a murit pentru noi pe cruce. In Fapte 16:30-31, temnicerul din Filipi l-a intrebat pe Pavel si pe Sila: "Domnilor, ce trebuie sa fac ca sa fiu mantuit?" Ei "i-au raspuns: crede in Domnul Iisus si vei fi mantuit...". Pur si simplu crede in El, ca fiind Cel ce a purtat pacatul tau, a murit in locul tau, a fost ingropat si a inviat. "Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu."(Ioan1:12). "Oricine va chema Numele Domnului va fi mantuit" (Romani 10:13)."Oricine" te include si pe tine. "Va fi mantuit" nu inseamna probabil, ci sigur.
Cu Siguranta ati dai seama ca esti pacatos. Chiar acum , ori unde ai fii, pocaindu-te , indreapta-ti inima spre Dumnezeu in rugaciune .
In Luca 18:13, pacatosul s-a rugat: "Doamne, ai mila de mine pacatosul." Spune-i lui Dumnezeu ca recunosti ca ai pacatuit. Spune-i ca crezi ca Iisus a fost inlocuitorul tau murind pe cruce. Spune-i ca crezi ca suferinta, moartea, ingroparea si invierea Sa au fost pentru tine. Cere-i lui Iisus sa fie Mantuitorul si Domnul Tau din acest moment. Multumeste-i pentru ca ti-a iertat pacatele, multumeste-i pentru darul mantuirii si al vietii vesnice. Ia-l pe Dumnezeu pe cuvant si crezi in mantuirea Sa, prin credinta! Crede si vei fii mantuit. Nici o biserica, nici o religie si nici o fapta buna nu te poate mantui.
TINE MINTE : Doar Dumnezeu mantuieste! In totalitate! Planul lui Dumnezeu pentru mantuire este acesta: Esti pacatos. De aceea, daca nu crezi in Iisus, care a murit in locul Tau, vei petrece vesnicia in Iad. Daca crezi in El ca Mantuitorul care a fost rastignit, ingropat si inviat pentru tine, primesti iertarea tuturor pacatelor tale si darul Sau de mantuire vesnica prin credinta. Daca ai acceptat planul lui Dumnezeu pentru tine, poti fi sigur ca acum esti mantuit!!! (1 Ioan 5:13).

6 comentarii:

Sorin M. spunea...

11. Prilejuri de ridicare, Domnul le dă tuturor celor căzuţi. Numai că de aceste prilejuri nu se folosesc decît cei sinceri şi smeriţi.
Iertarea este pentru toţi, dar n-o primesc decît cei care plîng pentru ea.
Harul este pentru fiecare căzut, dar nu se împărtăşesc din el decît cei care îl tînjesc cu dor ridicîndu-se.
Domnul i-a dat acest prilej şi lui Iuda - dar el era un drac şi nu dorea să se pocăiască. L-a respins cînd l-a avut (Matei 26,25 Luca 22,48 ),
şi de aceea nu-l va vedeea niciodată.
Tot aşa şi cei care, ca şi el, fac acest mare rău că resping şi ultimul prilej de har cît îl mai pot avea.

16. Să trăim frumos cu Iisus şi cu fraţii, pentru că aceste duioase şi scumpe amintiri să fie atît pentru noi, cît şi pentru ei, o comoară binecuîntată,
din care să ne putem împărtăşi totdeauna cu plăcere şi cu duioşie, atît ei cît şi noi.

17. Binecuvîntat să fie fratele care nu-şi uită fratele lui, chiar în necazul său, - mai ales atunci.
Binecuvîntat să fie cel care se gîndeşte nu numai la sine ci şi la fraţii săi... Şi încă la ei întîi.
Dar şi mai binecuvîntat va fi acela care nu poate uita pe aceia care sînt cei mai iubiţi ai lui Iisus, care se îngrijeşte în chip deosebit de acela care îi este drag lui Iisus. De aceia pe care îi iubeşte Domnul în primul rînd.

18. Privim şi noi adeseori cu îngrijorare la viitorul Lucrării iubite a lui Hristos!
Ne întrebăm uneori cu destulă teamă, ce va fi mai departe cu ea şi cu cei iubiţi din ai ei şi ai Lui?
Se ridică şi în inimile noatre de multe ori gînduri şi frămîntări cu privire la soarta celor care rămîn după noi, ca să ducă mai departe mărturia lui Hristos, solia Lucrării Sale! E normal să ne frămîntăm pentru asta.
Dar atunci, să ne bizuim pe Hristos, şi pe puterea Dragostei pe care El o cunoaşte cît de adîncă şi de fierbinte este în inima tineretului său, în inima tinerilor noştri fraţi ostaşi...
Şi să-l rugăm neîncetat pentru înflăcărarea darurilor Sale care sînt în ei.

19. Cînd vedem că Domnul are astfel de ucenici statornici, hotărîţi între tineri, n-avem nici un motiv să ne îngrijorăm şi să ne temem.
Unde este un tînăr ca Ioan - acolo avem drept să slăvim pe Dumnezeu şi să avem nădejde neclintită în biruinţă spre viitor.
De multe ori tineretul a trecut cu o mai mare biruinţă peste încercări decît mulţi dintre cei vîrstnici. Am văzut asta şi la cernerea nostră cea mare.

20. Neavînd sufletul încetoşat de atîtea furtuni, tinerii văd mai limpede drumul frumos al ascultării.
Neavînd conştiinţa încărcată de povara atîtor compromisuri, tinerii fraţi merg mai frumos pe calea adevărului.
Şi neavînd atîtea rădăcini într-un trecut vechi, tinerii fraţi cresc mai frumos spre viitorul cel nou pe care li-l pregăteşte Dumnezeu.
Şi pentru scopul ceresc rînduit poporului şi bisericii noatre, în frămîntătura cărăra Dumnezeu i-a pus şi pe ei ca pe cei mai buni fermenţi ai aluatului Său.

Doamne Dumnezeul nostru, dăruieşte Oastei Tale o nesfîrşită mulţine de tineret înzestrat şi frumos din care să-ţi alegi multţimea lucrătorilor, poeţilor şi stegarilor, - de care ai nevoie şi Tu şi noi.
Amin.

Traian Dorz - Lupta cea Bună, pag. 62-68.

elena marin-alexe spunea...

Sa-ti raspund la intrebare.Da sunt mantuita prin credinta in jertfa Domnului Hristos, care s-a daruit acum doua mii de ani.Prin El am viata vesnica si-l voi lauda toata viata mea cat voi trai pe pamant. va doresc mult har de la Domnul si va mai astept pe laplimbare.

florik spunea...

Pana la mantuire e o cale lunga,avem posibilitati nenumarate aici pe pamant,sa profitam,sa fim smeriti,rabdatori si sa iubim si vom cunoaste calea cea ingusta care duce la MANTUIRE.

mmary spunea...

Da,cred ca sunt mantuita...pentru ca Domnul meu vede toata inima mea ,care ii e daruita in intregime,vede Jertfa lui minunata oglindindu-se in ea,Se vede pe Sine insusi ,Cel ce a venit de sute de ori in aceasta inima ,prin Sfanta Taina A Euharistiei si prin toate Tainele IUB IRII...Cum ar putea sa nu mantuiasca acest suflet care il cauta,il cheama,il primeste si il iubeste fara incetare??? chiar daca de multe ori IL si raneste prin pacatele sale...cum?

Elena Valentina spunea...

Doamne ajuta, parinte....grea intrebare...daca sunt mantuita?...nu stiu...sunt zile in care pot spune ca da...sunt zile in care nu mai stiu sigur....dar un lucru stiu cu siguranta...viata ne este data ca prilej de mantuire, ca un mod de a ne mantui....traim sa ne mantuim....dar pe tema asta polemici sunt destule...personal, cred ca nu poti fi mantuit ca de ex avand unn obiect...greutatile pot contribui la mantuirea mea, copiii pot sa cizeleze sufletul unei femei, s adevina mama in adevaratul sens al cuvantului prin bucurii si prin greutati....greutatile si suferintele prin care trecem fiecare pot sa ne mantiasca, pot pune cate o frunza de aur la cununa din vesnicie, dar depinde cum primim aceste greutati si depinde daca ne bazam pe Dumnezeu sa le trecem pe toate dupa cum este voia Lui...dar sa pot afirma cu tarie ca , da, sunt manuita, nu pot...ar insemna sa mint..pt ca in functie de greutati, azi sunt sigura ca sunt mantuita, iar maine, daca cartesc si sunt nemultumita, sau nu am o atitudine de crestina cum ar trebui, ma indoiesc de mantuirea mea....parca as pierde pacea,linistea ce o da siguranta mantuirii...aceasta este parerea mea...nu stiu daca este cea buna, adica in conformitate cu ceea ce ne invata Biserica...dar asa consider eu, o aspiranta spre mantuire...
Doamne ajuta, si o duminica plina de pace, parinte drag!

denisia spunea...

DA... cred că sunt mântuită... iar când v-a veni ziua să plec "acasă" un înger mă v-a lua de mână şi mă v-a conduce la iubitul inimii mele:ISUS

CAZACU GHEORGHE

In Slujba lui Dumnezeu Pentru o Vesnicie.