16 iul. 2009

SINGURATATEA FIINTEI OMENESTI

E greu să fii singur? Ţi s-a întâmplat de multe ori, nu-i asa? Durerea abandonării de către prieteni, mai ales de către părinţi, a lăsat urme adânci în sufletul tău. Ai trecut prin multe momente în care ai aşteptat ca cineva să înţeleagă durerile tale. Uneori, chiar ai simţit nevoia să-ţi ia cineva măcar o parte din poverile care te-au extenuat. Însă, nimeni nu s-a apropiat de tine să-ţi pună o întrebare sinceră: “Cum te simţi azi?”
Toţi aveau problemele lor, iar sufletul tău a rămas neliniştit.
De-atunci, a început lupta cu tine însuţi, considerându-te neînsemnat în faţa celorlalţi.
Nu a fost departe nici depresia, iar disperarea te-a cuprins îndată. Ai fost la un pas de a încerca să-ţi îneci amarul în vicii: consumul de alcool sau droguri. Poate acestea, până la urmă, au devenit o obişnuinţă. Îl cunoscusei înainte pe Dumnezeu, ce-i drept doar într-o oarecare măsură, dar, având impresia părăsirii chiar şi din partea Lui, ai mai făcut o ultimă rugăciune în care i-ai cerut sincer să te lase singur.
Privind astfel lucrurile şi continuând în acest fel, viaţa ta se aseamănă cu un naufragiu pe o insulă pustie, fără apă şi fără vreo sursă de hrană. Totuşi, eu nu cred că vrei o astfel de viaţă! Crezi că merită viaţa o astfel de abordare? Indiferent de răspunsul tău, viata e un dar oferit de Dumnezeu căruia îi pasă de noi mereu, chiar dacă, uneori, noi Îi suntem indiferenţi. Nu e foarte uşor să scapi de singurătate. Aceasta nu depinde în totalitate de tine, ci şi de ceilalţi. Ea nu are o reţetă care să garanteze vindecarea, dar poţi încerca să faci şi tu ceva.
Trebuie să înţelegi că în absolut orice lucru pe care îl faci în viaţă contează enorm “atitudinea”.Aşadar, trebuie să îţi schimbi atitudinea şi să începi o abordare a vieţii, însă într-o altă formă. Asta ar însemna să nu-ţi fie greu să vorbeşti în primul rând cu Stăpânul Tău despre problema ta. El sigur va fi acolo şi nu vei observa aceeaşi reacţie pe care probabil ai observat-o la unii, atunci când ai fi vrut să-ţi descarci amarul inimii. El va fi acolo. Îţi va zâmbi şi va fi gata să asculte ce te doare. Zâmbetul Lui îţi va da putere să faci şi tu la fel.
De unde ştii că zâmbetul tău nu va aduce o mică speranţă pentru o persoană la fel de singură ca tine? De asemenea, trebuie să înţelegi că, izolându-te, nu ai nici o şansă să scapi de singurătate. Încearcă să identifici persoane cu aceleaşi concepţii de viaţă, ca şi ale tale. Ei te vor ajuta să te ridici când vei aluneca din nou.
Trebuie să depăşeşti bariera prejudecăţilor! Nu-i adevărat, nu toţi vorbesc despre tine. E o iluzie sau cine stie… poate, chiar au observat calităţile tale… iar acestea trebuie apreciate de cineva.
E posibil să îţi ia timp efortul de a încerca să ieşi din cumplita “cuşcă” a singurătăţii. Nu uita că ochii Lui sunt mereu asupra ta şi urechile Sale sunt mereu deschise strigătelor Tale de disperare. Când vei eşua în încercarea de-a ieşi din “cuşcă”, spune-i Lui şi reia lupta. Cel ce cade în luptă este un erou, dar cel ce se ridică din nou e un posibil învingător.
Retine un lucru : Domnul este cu tine mereu. in Veci Amin.

2 comentarii:

Dumitru K. Negoita spunea...

Aveti mare dreptate, cu pilda aceasta.
Un gand, urmat de-o mica rugaciune catre DUMNEZEU,ne poate scoate, pentru o vreme, din "cusca singuratatii".Insa, pe masura ce acest fapt se continua{rugaciunea}, devenim mult mai carismatici, dand bucuriei noastre o sansa. De-a scapa de singuratate.

Carmen Gigartu spunea...

Niciodata nu suntem singuri,Dumnezeu este in permanenta cu noi.Il simt in mirosul floarei in imbratisarea vantului,in mangaierea soarelui,in unda izvorului....in tot si in toate.

CAZACU GHEORGHE

In Slujba lui Dumnezeu Pentru o Vesnicie.