TAINA SFINTEI EUHARISTII, DOMNUL IISUS

Taina Sfintei Euharistii a fost instituită de către Domnul Iisus în Joia Patimilor, la Cina cea de Taină: “Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi” (Luca 22, 19-20). Sfânta Euharistie este taină şi jertfă în acelaşi timp: Taină, întrucât aduce iertarea păcatelor şi Jertfă, pentru că atunci când se săvârşeşte, se frânge Trupul şi se varsă Sângele lui Iisus. În prima epistolă către Corinteni (11, 29), reproducând cuvintele Mântuitorului “Cine mănâncă şi bea cu nevrednicie Trupul şi Sângele Domnului, judecată îşi mănâncă şi bea”, Sf. Apostol Pavel arată că în Sfânta Taină a Impărtăşaniei este vorba de însuşi Trupul şi Sângele lui Domnului Iisus, nu doar de o simplă pâine.În cântarea Triodului se vorbeşte despre Iuda. Iuda nu a fost sortit pieirii. El putea să nu îl vândă pe Învăţătorul său. (“Pentru învierea lui Lazăr pruncii iudei au strigat Ţie iubitorului de oameni Osana! Iar Iuda cel fărădelege n-a vrut să înţeleagă [natura divină a Mântuitorului]. La cina Ta, Hristoase Dumnezeule, zis-ai mai înainte ucenicilor Tăi: Unul din voi va să Mă vândă. Iar Iuda cel fărădelege n-a vrut să înţeleagă [că Ispititorul era în preajmă]. Întrebând Ioan, Doamne, cine este cel ce va să Te vândă, l-ai dovedit pe acela prin pâine. Iar Iuda cel fărădelege n-a vrut să înţeleagă [că ispita se ţine aproape de el]. Cu treizeci de arginţi şi cu sărutare vicleană Te căutau iudeii să Te ucidă Doamne. Iar Iuda cel fărădelege n-a vrut să înţeleagă [că banii sunt o ispită]. Privegheaţi şi vă rugaţi ca să nu intraţi în ispită, zis-ai ucenicilor Tăi, Hristoase Dumnezeul nostru. Iar Iuda cel fărădelege n-a vrut să înţeleagă”. Ba mai mult “La spălarea Ta, Hristoase Dumnezeule, ai poruncit ucenicilor Tăi: Aşa să faceţi precum vedeţi. Iar Iuda cel fărădelege n-a vrut să înţeleagă [să fie smerit, neegoist şi iubitor, unit cu ceilaţi şi cu Învăţătorul lor .

IISUS, ESTI PRIETENUL MEU!

De când Te-am cunoscut n-ai încetat să-mi fii prieten. M-ai iubit înainte ca eu să ştiu de existenţa Ta… încă de la începutul zilelor mele Ţi-ai arătat bunătatea şi credincioşia Ta. Ţi-ai revărsat binecuvântările Tale cereşti şi pământeşti în viaţa mea.

Inima mea dorea să Te laude neîncetat pentru cât bine mi-ai făcut, m-am pus la dispoziţia Ta, iar Tu mi-ai dat daruri să Îţi slujesc. M-am bucurat de tot ce Tu ai lucrat prin mine, iar Tu Te-ai bucurat împreună cu mine…Dar când visurile mele, pe care le aveam pentru viaţa mea, s-au spulberat, am devenit răzvrătit ca un om neîndreptăţit… am simţit cum tot cerul s-a prăbuşit peste mine… că Tu nu mai eşti lângă mine.

Însă Tu ai pregătit un plan de binecuvântare pentru mine; credeam că m-ai lepădat de la faţa Ta şi nu mai crezi în mine… Da, pentru că nici eu nu mai credeam in mine. Eram îndurerat şi nu ştiam de ce se întâmplă toate aceste lucruri în viaţa mea. De ce tocmai mie? Insă Tu erai mai îndurerat pentru că eu nu Te mai căutam pe Tine.

Dar Tu nu m-ai părăsit, Tu ai fost lângă mine mereu, deşi Te-am ignorat, Te-am rănit, Tu ai fost întotdeauna prietenul meu! Sunt îngenunchiat şi Te privesc cu o inimă de copil,Orice s-ar întâmpla Iisuse, Ai Fost, Esti, şi Vei Fi mereu PRIETENUL MEU!Ştiu că nimic şi nimeni nu va schimba asta! decat tu Doamne .

SA-L IUBESTI PE APROAPELE TAU

“Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Adăugând cuvintele “ca pe tine însuţi!”, Iisus ne-a pus în faţa unei oglinzi pe care nu o putem minţi; ne-a oferit o măsură infailibilă pentru a ne da seama dacă îl iubim sau nu pe aproapele. Ştim foarte bine, în fiecare circumstanţă, ce înseamnă să ne iubim pe noi înşine şi ce dorim ca ceilalţi să facă pentru noi. Să ne fie clar, Iisus nu spune: “Ceea ce altul îţi face ţie, fă-i şi tu lui”. Aceasta ar fi legea talionului: “Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”. Ci spune: ceea ce ai vrea ca altul să-ţi facă ţie, fă-i tu lui (cf. Matei 7,12), ceea ce e cu totul altceva. Iisus considera iubirea de aproapele ca o “poruncă a sa”, în care este sintetizată toată Legea. “Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum eu v-am iubit eu” (Ioan 15,12). Mulţi identifică întreg creştinismul cu porunca iubirii faţă de aproapele, şi nu greşesc în totalitate. Însă trebuie să încercăm să mergem puţin dincolo de suprafaţa lucrurilor. Atunci când se vorbeşte despre iubirea faţă de aproapele, gândul merge imediat la “faptele” de caritate, la ceea ce trebuie să facem pentru aproapele: să îi dăm de mâncare, de băut, să îl vizităm; adică să îl ajutăm. Însă acest lucru nu este iubire, ci doar efectul iubirii. Bunăvoinţa stă înaintea binefacerii; mai întâi vrem binele cuiva, şi abia apoi săvârşim binele. Caritatea trebuie să fie “fără aparenţe”, adică sinceră (ad literam, “fără ipocrizie”, Romani 12,9); trebuie să iubim “cu inima curată” (1Petru 1,22). De fapt, putem face fapte de caritate şi putem da de pomană din multe motive care nu au nimic de a face cu iubirea: pentru a fi consideraţi binefăcători, pentru a ne face apreciaţi, pentru a ne asigura paradisul, sau chiar pentru că ne mustră conştiinţa.

DIOCHEATUL SI DISCANTECUL

O, uşoară durere de cap duce brusc la concluzia: “cred că m-a deochiat careva” şi imediat după aceasta la gândul că: “trebuie să mă descânte cineva“. Iar descântecul de multe ori conţine rugăciunea “Tatăl nostru” zisă ca formulă magică, apoi semnul crucii, şi de multe ori unele bolboroseli care nu se aud, iar câteodată şi frecarea mâinii drepte în zona venelor. Descântecul se vrea a fi un fel de vrăjitorie, o formulă magică care dezleagă deochiul, un mod rapid de a alunga “chipurile” duhul rău care-ţi dă dureri de cap. Cu descântecele şi deochiul se ocupă ţigăncile vrăjitoare, cu scopul vădit de a mai face câte un ban. Pentru a convinge mai uşor pe cei slabi în credinţă, şi pentru a le arăta că descântecele nu sunt păcat, ţigăncile folosesc în ritual lor o cruce, icoane, şi fel de fel de obiecte bisericeşti, amestecând răul cu binele, asociind vrăjitoria unui scop nobil. Sfântul Apostol Pavel întâlnind un vrăjitor pe nume Elimas, în Salamina, care încerca să stea în calea propovăduirii Evangheliei lui Dumnezeu, a privit ţintă la el şi a zis: “O, tu cel plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba căile Domnului cele drepte? Şi acum, iată mâna Domnului este asupra ta şi vei fi orb, nevăzând soarele până la o vreme. Şi îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric şi, dibuind împrejur, căuta cine să-l ducă de mână. Atunci proconsulul, văzând ce s-a făcut, a crezut, mirându-se foarte de învăţătura Domnului.” Sfinţii Părinţii îi osândesc pe vrăjitori ca ”fii ai diavolului”, ca unelte ai celui rău, care strâmbă realitatea, o infăţişând-o aşa cum vor ei pentru a câştiga bani, dar mai ales pentru a-i îndepărta de Dumnezeu. În Biserica lui Dumnezeu totul e lumină, totul e bunătate, totul e plin de sfinţenie, peste tot se simte prezenţa Duhului Sfânt, nimic nu e ascunsc, obscur, întunecat, nu există formule magice ci doar relaţii personale între Dumnezeu şi oameni. Sfintele taine fac minuni în viaţa unui om, dacă acel om crede în Dumnezeu, dacă i se roagă Lui, dacă-i pare rău de păcatele sale, dacă vrea să se-ndrepte, nu fac minuni în mod magic, ca o vrăjitorie indiferent de starea lui sufletească. Nimic nu poate fi “aplicat” sufletului omului fără voia lui, fără participarea lui conştientă. Descântecul, deochiul şi toate vrăjitoriile se încadrează în categoria păcatelor de moarte alături de ucidere, desfrânare, erezii şi altele. Sfântul Vasile cel Mare spune că vrăjitorii ar trebui osândiţi (condamnaţi la pocăinţă) ca ucigaşii de oameni (Canonul 65) iar cei care merg la vrăjitori se osândesc la fel tot ca ucigaşii (Canonul 72), adica fiind opriţi de la împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului 6 ani. Canonul 65 al Sfântului Vasile cel mare (din colecţia de Canoane ale Bisericii Ortodoxe) “Cel ce mărturiseşte că a făcut vrăjitorie sau fermecătorie i se va da timpul de penitenţă ca pentru ucigaş, împărţindu-se aşa cum s-a vădit pe sine în fiecare păcat.” Canonul 72 al Sfântului Vasile cel mare (din colecţia de Canoane ale Bisericii Ortodoxe) “Cel ce se dă pe sine vrăjitorilor sau unora ca aceştia acela încă se va canonisi cu timpul de penitenţă al ucigaşilor.” Canonul 83 al Sfântului Vasile cel mare (din colecţia de Canoane ale Bisericii Ortodoxe) “Cei cărora li se vrăjeşte ori urmează obiceiurile păgâneşti sau în casele lor bagă pe oarecare spre aflarea vrăjilor, şi spre curăţire să cadă sub canonul de şase ani: un an tânguindu-se, un an ascultând, trei ani prosternându-se şi un an stând împreună cu credincioşii, aşa se vor primi.” Descântecele nevinovate făcute acasă de părinţi copiilor sau invers, sunt mari păcate, şi arată că nu credem în Dumnezeu precum ar trebui ci doar formal. Dacă mă simt rău sau am nevoie de ajutor pot să zic oricând şi orinde aş fi: ”Doamne ajută-mă să mă fac bine!” şi sunt sigur că Dumnezeu mă aude şi nu mă lasă. Nu trebuie să zic decât Doamne ajută-mă! şi imediat îmi sare în ajutor ca un Tată. Maicuţa Domnului e mereu aproape de noi şi abia aşteaptă să ne ajute. Mii de sfinţi ai Bisericii stau în cer gata gata să ne sară-n ajutor, trebuie doar să-l cerem, trebuie doar să deschidem uşa sufletului…

SFANTUL MARELE MUCENIC GHEORGHE

"PATIMIREA SFÂNTULUI SLÃVITULUI MARELUI MUCENIC GHEORGHE,PURTÃTORUL DE BIRUINTÃ" Sarbatoare la fratii nostri , ortodocsi pe Stil Vechi, la multi ani tuturor. +Sfantul Gheorghe a trãit pe vremea împãratului roman Diocletian, împãrat pãgân, care a prigonit pe crestini. Originar din Capadocia, Sfântul Gheorghe erau fiu de pãrinti crestini vestiti, din tinerete învãtând buna credintã. A plecat în Palestina.Anul 303: Decretul de prigonire a crestinilor (împãratul Diocletian, la îndemnul ginerelui sãu Galeriu). Gheorghe se prezintã în fata împãratului si îi spune cã este crestin. Împãrãteasa Alexandra a trecut la crestinism, fiind condamnatã la moarte, prin tãierea capului, împreunã cu , Marele Mucenic Sfantul Gheorghe.

PROCESSIONE EUCARISTICA

“La Santa Eucaristia accompagna il pellegrinaggio del popolo di Dio nella storia della nuova alleanza. Essa è vivo memoriale del dono che Gesu Cristo fece del suo corpo e del suo sangue per riscattare l’umanità dal peccato e dalla morte e comunicarle la vita eterna”

SUFLETUL CRESTINULUI ORTODOX

_________________________________________________ Sufletul crestinului trebuie sa fie delicat, sensibil, sa zboare, sa tot zboare, sa traiasca printre visari. Sa zboare in nemarginire, in stele, in maretiile lui Dumnezeu, in tacere. Cel ce voieste sa devina crestin trebuie mai intai sa devina poet. Asta e ! Trebuie sa te doara. Sa iubesti si sa te doara. Sa te doara pentru cel pe care il iubesti.

Iubirea se osteneste pentru cel iubit. Alearga toata noaptea, privegheaza, isi insangereaza picioarele ca sa-l intalneasca pe cel iubit. Se jertfeste, nu ia nimic in seama, nici amenintari, nici greutati, din pricina iubirii. Iubirea pentru Hristos este alt lucru, nemarginit mai inalt."

Dumnezeu este iubire si cel ce ramâne în iubire ramâne în Dumnezeu, si Dumnezeu ramâne în el" (I Ioan IV, 16).

______________________________________________

Doamne Ajuta! La Totii Fratii Nostri.....

SA FII LUPTATOR SI OSTAS A LUI IISUS

__________________________________________

Eu n-am vrut să scriu versuri, poeme şi cântări ce gâdilă urechea şi inima o-nmoaie, ci-am vrut să rup zăvoare, am vrut să sparg cărări spre cer şi libertate, din iad şi din noroaie.

______________________ Am vrut să-mbrac oştire cu număr nesfârşit din fiecare carte să-mi plece o coloană de luptători cu suflet şi braţ nebiruit pornind să spargă încă o linie duşmană. _______________________ Din orice gând să-mi iasă o sabie ţintind în cuib viclean de şarpe, în inimă de iudă şi-n mână de satană ce umblă uneltind să fure munca celui ce plânge şi asudă.

______________________ N-am vrut să strig cuvinte, ci-am vrut să trag săgeţi puternice şi multe cu negreşită ţintă am vrut să sun alarme, am vrut să rup peceţi am vrut să-mpiedic răul să fure şi să mintă.

______________________ Cântarea-i numai forma sub care-mi ies plecând ostaşii-acestei lupte de-un suflet şi-o credinţă ce oricâţi sunt, să meargă coloane, rând pe rând, să lupte-n orice parte spre-aceeaşi biruinţă..

______________________ O, dragi cântări a-mele, plecaţi cum v-am dorit în linii largi de luptă pe-ntins din zare-n zare şi nu mai staţi din drumul viteaz şi strălucit decât când o să sune Cereasca Încetare.

_____________________ Luptaţi să nu ajungeţi în mână la vrăjmaş şi-ajunse, nu-i daţi sprijin în lupta lui vicleană, păstraţi-vă şi scutul şi spada de ostaş nălţând Solia Sfântă şi-n tabăra duşmană.

_____________________ Plecaţi-mi, rânduri sfinte, mai multe an cu an, mai îndrăzneţ, mai sigur, mai ager în mişcare cu fiece săgeată să-nfrângeţi un duşman. – Aşa să vă găsească Hristos pe fiecare!!

OPREAN CORINA NEVOIE DE AJUTOR

Oprean Corina, mama a doi , copii din localitatea Deva jud. Hunedoara are urgent nevoie de ajutorul dumneavoastră!A fost diagnosticată cu o tumoare pe creier, care i-a rupt un vas de sânge, medicii din Timişoara unde este acum internată în stare gravă îi dau o şansă de 40% pentru a supravieţui, dar spun totodată că îi dau 90% şanse de a supravieţui dacă va face o intervenţie chirurgicală în Germania. Această operaţie nu se poate face în ţară, iar costul estimat este de 100.000 Euro . Deoarece situaţia financiară a familiei nu-i permite plata intervenţiilor medicale, orice sumă din partea dumneavoastră este binevenită.Pentru donaţii puteti folosi contul: Siguranta: RAIFFEISEN BANKAdresa : B-dul Iuliu Maniu nr. 18 , Deva, 2700 - jud HunedoaraTel: +40 254 213 911Fax: +40 254 213 009Link catre pagina oficiala : www.raiffeisen.roOprean Samuel CristianCont Euro: Cont IBAN: RO47RZBR0000060011138542 Unitate: 28-AGENT.DEVACont Lei: Cont IBAN: RO74RZBR0000060009847665 Unitate: 28-AGENT.DEVAP.S. Nu ezitaţi să trimiteţi anuţul mai departe şi cât mai repede!Vă mulţumim! Să continuăm a ne ruga pentru Corina, veştile sunt bune! Doamne ajuta! si prin Rugaiuni! Amin. Diacon Cazacu Gheorghe Se roaga Pentru dvs. Amin.

IISUS NE VORBESTE DESPRE SFARSIT

__________________________________ Un rezumat al cuvintelor rostite de Iisus în Matei 24 arată că sfârşitul lumii va include următoarele aspecte : Războaie şi veşti de războaieO naţiune se va ridica împotriva altei naţiuni şi o împărăţie împotriva altei împărăţii , Foamete şi cutremure , Profeţi falşi, care vin în Numele lui Iisus mulţi oameni vor fi înşelaţi de profeţii falşi . Profeţii falşi vor face semne şi minuni ,Adevăraţii creştini vor fi persecutaţi Dragostea oamenilor pentru Dumnezeu va descreşteEvanghelia va fi predicată în întreaga lume„Urâciunea pustiirii” (un lider mondial, care se va da drept Dumnezeu)Mari nenorociri Modificări ale soarelui, lunii, stelelor , Adevăraţii urmaşi ai lui Iisus vor fi adunaţi în jurul LuiÎntoarcerea lui IisusIisus îi judecă pe oameni pe pământCâteva texte de bază, care vorbesc despre „răpire”, acel eveniment când adevăraţii urmaşi ai lui Cristos vor fi ridicaţi pentru a se întâlni cu El în văzduh, sunt: Matei 24:31 , Marcu 13:27, 1 Corinteni 15:51_52, 1 Tesaloniceni :16-4,17 şi 2 Tesaloniceni 2:1-4, De asemenea, ar trebui să vorbim şi despre felul în care vor arăta zilele din urmă. Iată ce ni se spune: „Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele, căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, mândri, defăimători, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, vorbitori de rău, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, trădători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu” (2Timotei 3:1-4). Domnul sa fie cu noi, cu Toti in Veci Amin.

SUNTEM CRESTINI

_________________________________________ De ce sa ne mintim mereu ca suntem crestini?

Ne place sa credem poate,dar oare cati suntem capabili sa dovedim prin fapte?

Ne rusinam cand trecem pe langa sfanta biserica sa ne facem semnul biruintei ,al sfintei cruci,ne rusinam daca postim.

Este trist ca nu dovedim ca suntem chip al Lui Dumnezeu.Atat de multe lucruri primim de la Tatal, ceresc insa noi ca niste pagani si vamesi uitam sa-i multumim.

Multumirea sa fie prin rugaciune,credinta curata si dreapta.Suntem trecatori in aceasta lume,drumul ,rolul nostru pe acest pamant se va incheia iar cand va veni vremea Judecatii ce raspuns vom da pt cele ce am facut in aceasta viata?

________________________________

Doamne Ajuta!

HRISTOS A INVIAT

___________________________________________________ HRISTOS A INVIAT ! __________________ Al mortii bold a frint Cind moartea a rabdat; Prin moarte triumfind, Hristos a inviat! ________________ Ostasii L-au privit Fiind glorificat; Cind zorii s-au ivit ,Hristos a inviat! ________________ S-au zguduit cumplit A mortii umbre reci, Cind El a biruit, Dind viata cea de veci. ________________ Crestini...sculati din somn! Vestiti in lung si-n lat: Hristos al vietii DomnDin morti a inviat! ________________ In cer si pe pamint E-un cintec minunat; Etern e... Domn Preasfint,Hristos Cel Inviat! _______________ Si glasuri mii si mii Cinta-vor ne-ncetat, Aici si-n vesnicii... "Hristos a inviat!" _______________ Versuri De Botan Avram HRISTOS A INVIAT!

OASTEA DOMNULUI IISUS

Oastea Domnului este o mişcarea din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, care a luat fiinţă în anul 1923, la iniţiativa Preotului Iosif Trifa. După definiţia pe care i-a dat-o Părintele Iosif Trifa, Oastea Domnului este „Aflarea şi vestirea lui Iisus Hristos cel răstignit”. După 1948 mişcarea a fost trecută de regimul comunist în ilegalitate, iar în 1990 „Oastea Domnului” a fost reabilitată de Statul Român şi de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe. Medalia Oastei Domnului În zilele noastre, Oastea Domnului are sediul administrativ la Sibiu, unde dispune de Editură, Librărie şi tipografie proprie. Aici se tipăreşte, cu binecuvîntarea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, săptămînalul „Iisus Biruitorul” având ca supliment revista pentru tineri „Timotheos”. Oastea Domnului este condusă de un Sfat Frăţesc Operativ din care fac parte aproximativ 30 de membri, reprezentanţi ai zonelor. Oastea Domnului este prezentă aproape pe tot teritorul României dar şi dincolo de graniţele ei. Activitatea Oastei Domnului are ca bază aşa numitul „voluntariat al laicilor”, chiar dacă din mişcare fac parte şi numeroşi clerici. Întîlnirile membrilor Oastei Domnului au loc în biserici, case parohiale sau particulare, după Slujbele Bisericii. Programul acestor întîlniri frăţeşti, cuprinde: rugăciuni, cântări, poezii religioase, cuvinte de învăţătură şi de mărturisire duhovnicească, cateheze şi activităţi pentru copii şi tineri. De asemeni, zonal sau regional, Oastea Domnului dezvoltă o bogată activitate socială în penitenciare, aşezăminte sociale şi umanitare. Pr. Ioan Bria, reputat profesor şi teolog ortodox, cunoscând şi apreciind activitatea Oastei Domnului, a ilustrat plastic adunările Oastei Domnului cu conceptul: „Liturghia de după Liturghie”. "Oastea Domnului este un copil al Bisericii. S-a născut şi trăieşte sub aripa Bisericii. Oastea Domnului nu e ceva mai mult decât Ortodoxia, ci e o familie restrânsă, o comuniune de frăţietate evanghelică cu gândul precis de a trăi mai intens învăţăturile Bibliei şi ale Bisericii. Ne trudim doar să ieşim din comunul vieţii, să creştem în Domnul, pentru mântuirea sufletelor noastre. Oastea Domnului nu are nici o pretenţie dogmatică sau canonică. N-avem nimic de adăugat canoanelor. Oastea nici nu a vrut şi nici nu vrea să facă reguli peste sau în contra Bisericii. Dar Oastea Domnului vrea să trăiască, cu toata fiinţa, regulile existente ale Bisericii..." - fragment din Moţiunea din 12 septembrie 1937 (cu valoare de testament şi hotărîre în legătură cu poziţia şi rolul Oastei Domnului în Biserica Ortodoxă).

Slavit sa Fie Domnul Amin.

FRATELE TRAIAN DORZ

TRAIAN DORZ,

marele poet crestin român care a pãtimit îndelung sub regimul comunist. Substanta Suferintei, se încheagã printr-un colaj de intense trãiri interioare ale poetului, brodate pe realitatea cruntã a persecutiei.

“Binefacerile Domnului faţă de fiecare dintre noi sunt atât de multe, atât de felurite şi atât de neîntrerupte, încât în orice loc, în orice vreme şi în orice stare suntem datori să-I înălţăm lui Dumnezeu cântările laudelor şi ale mulţumirii noastre.Dacă I-am mulţumi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile (1Tesaloniceni 5,1) aşa cum ni se porunceşte, într-adevăr, n-am mai avea timp să ne plângem sau să cârtim pentru nimic.Dar chiar şi în vremea când avem pentru ce plânge, şi când ni se pare că avem pentru ce cârti, chiar şi atunci, înaintea lui Dumnezeu n-ar trebui să îndrăznim aceasta. Fiindcă nu numai că nu ne foloseşte la nimic bun îndărădnicia cârtitoare, ci, dimpotrivă, ne strică şi mai mult, de fiecare dată.Oricât de greu ne-ar fi, totuşi nu-i bine să ne plângem. Şi cu atât mai rău este să cârtim. Dumnezeu, Tatăl nostru, ştie de starea în care ne duce sau îngăduie să fim duşi.Şi El Însuşi va avea grijă ca să ne potrivească crucea cu puterea. Astfel, ori ne va mări puterea cât greutatea, ori ne va micşora greutatea cât puterea, ca să nu fim nimiciţi. Numai să avem credinţă în puterea şi în grija Lui.Atât şcoala minunii, cât şi şcoala suferinţei cer din partea celui chemat în ele o zguduitoare seriozitate duhovnicească. Cu "şcolarii" neserioşi Dumnezeu nu lucrează, fiindcă nu poate lucra... Cuptorul nu glumeşte şi focul nu râde. Ceea ce se poate trece prin cuptor este aur, iar ce nu este aur nu poate trece prin el. Rămâne acolo în foc. Orice vas, ca să fie bun şi folositor, trebuie să fie trecut prin foc. Până n-a trecut prin cuptorul arderii, vasul nu este nici curat şi nici întărit îndeajuns.

(Fr. Traian Dorz)

MOARTEA TRUPEASCA A LUI IISUS

Moartea trupeasca a lui Iisus Hristos , Acesta este un fapt petrecut pe la ora trei in dupa amiaza zilei de vineri, 7 aprilie (14 nisan) anul 30. Se aflau langa Cruce, cand Domnul si-a dat Duhul, soldatii romani si centurionul care-L rastignisera si care-L pazeau, leviti din garda templului, numerosi barbati, femei si copii din popor, farisei, carturari si sinedristi, precum si cativa prieteni si cunoscuti ai Mantuitorului, din Iudeia si mai ales din Galileia. Dintre acestia din urma, nu lipseau sfintele femei: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob cel Mic, mama fiilor lui Zevedeu si Maria, sotia lui Oleopa, ruda Maicii Domnului. Intre ele, desigur, Prea Curata Fecioara Nascatoare de Dumnezeu. Apostolii sunt reprezentanti prin Sfantul Ioan Evanghelistul. Ceilalti stau inca departe, de frica Iudeilor. Ei nu mai sunt insa inspaimantati, ca-n momentul arestarii Domnului. Cativa dintre ei erau poate de fata, privind de la distanta sfarsitul invatatorului lor (Matei XXVII, 54-56; Marcu XV, 39-41; Luca XXIII, 47-49 si Ioan XIV, 25-27).

FERICIRILE CELE NOUA DARUITE

Fericirile - Cele nouă căi ale desăvârşirii revelate de Iisus Acest spectacol abordează cele 9 fericiri revelate de Iisus, pornind de la o radiografie a reacţiilor şiatitudinilor noastre generale şi ajungând la cum am fi dacă chiar am crede că acel celebru "fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor va fi Împărăţia Cerurilor" poate fi pus în practică în vieţile noastre. Sunt cele 9 fericiri abordabile? Sau doar practicanţii mersului constant la biserică pot spune că le practică? Sunt cele 9 fericiri posibile căi şi pentru omul modern?

Noi credem că mai ales pentru el, căci e timpul ca el să îşi întoarcă chipul de acolo de departe, din lumea afacerilor şi a vitezei, către lumea ce altfel va rămâne doar o taină pentru ocupatul om al secolului nostru.

Toate sărbătorile reprezintă o chemare la transformare şi evoluţie spirituală pentru toţi cei care sunt receptivi şi gata să o asculte. Până acum Crăciunul sau Paştele au venit şi au trecut de multe ori. Prima este sărbătoare naşterii Copilului Divin în interiorul inimilor noastre. Iisus a întrupat în fiinţa sa trei mari calităţi: adevărul, non-violenţa şi stăpânirea perfectă. De-a lungul întregii perioade a vieţii Sale sublime, El a fost expresia vizibilă a celui mai înalt Adevăr.

Puritatea fără pată, desăvârşită, a învăluit mereu ca o mantie sublima fiinţă a lui Iisus. Viaţa lui a fost o minunată combinaţie de cunoaştere, devoţiune şi acţiune detaşată. Picioarele Sale nu au păşit pe pământ decât pentru a se îndrepta către cei care aveau nevoie de sprijinul Său. Dacă mâna Sa s-a mişcat, nu a fost decât pentru a aduce alinare şi ajutor celor tulburaţi şi asupriţi.

Cu adevărat binecuvântată este omenirea care păstrează şi onorează încă, cu dăruire şi devotament, memoria sfântă a acestei mari Lumini care a coborât şi a iluminat acest pământ acum aproape 2000 de ani. Atâta timp cât oamenii păstrează viu în inimile lor idealul măreţ al unei vieţi divine, aşa cum a fost ea trăită de Iisus, şi atâta vreme cât păstrează cu atenţie mesajul Său de îndumnezeire, umilinţă, puritate, non-violenţă, adevăr, iubire necondiţionată pentru toate fiinţele, atâta timp cât toate acestea sunt îndeplinite, ei pot fi siguri că vor beneficia din plin de fericire, prosperitate, securitate, pace şi înţelegere.

Viaţa christică, plină de umilinţă, putere de a îndura în tăcere, simplitate sublimă, puritate, iubire atotcuprinzătoare şi rugăciune profundă reprezintă garanţia sigură a retrezirii omului din prezenta lui stare de barbarie "civilizată" în care a plonjat tot mai mult în ultima perioadă.

Creştinismul poate înflori doar în spiritul lui "a dărui şi a primi". Fiecare om, indiferent de vârsta, religia, condiţia sa socială, aspiră către fericire. Prin mesajul său divin, Iisus Christos ne-a deschis mai multe căi către fericire, învăţându-ne cum trebuie să trăim pentru a fi desăvârşiţi. Una dintre ele poate fi şi a ta.

IUBIREA SI SPERANTA

PSALMUL 50 AL LUI DAVID

PSALMUL 50

Miluieste-ma, Dumnezeule, dupre mare mila Ta, si dupre multimea indurarilor tale sterge faradelegea mea. Mai vartos ma spala de faradelegea mea, si de pacatul meu ma curateste, ca faradelegea mea eu o cunosc, si pacatul meu inaintea mea este pururea. Tie unuia am gresit, si rau inaintea Ta am facut, ca sa te indreptatesti intru cuvintele Tale si sa biruiesti cand te vei judeca tu. Ca iata intru faradelegi m-am zamislit, si in pacate m-a nascut maica mea. Ca iata adevarul ai iubit, cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii tale ai aratat mie. Stropi-ma-vei cu issop, si ma voiu curati; spala-ma-vei, si mai vartos decat zapada ma voiu albi. Auzului meu vei da bucurie si veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite. Intoarce fata ta de catre pacatele mele, si toate faradelegile mele sterge. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si Duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele. Nu ma lepada dela fata ta, si Duhul tau cel Sfant nu lua dela mine. Da mie bucuria mantuirii tale, si cu duh stapanitor ma intareste. Invata-voi pre cei fara de lege caile tale, si cei necinstitori la tine se vor intoarce. Izbaveste-ma de sangiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea ta. Doamne, buzele mele vei deschide, si gura mea va vesti lauda ta. Ca de-ai fi voit jertfa, as fi dat: arderi de tot nu vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul zdrobit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu va urgisi. Fa bine, Doamne, intru bunavoirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului. Atunci binevoi-vei jertfa dreptatii, prinosul si arderi de tot; atunci vor pune pre altarul tau vitei.

IISUS HRISTOS TEMELIA MANTUIRII

IIsus Hristos, Temelia Mantuirii “Caci nimeni nu poate pune o alta temelie decat cea care a fost pusa, si care este Iisus Hristos.” (1Corinteni 3:11) Orice om cu o minte sanatoasa se iubeste pe sine insusi, se ingrijeste, si isi doreste binele. E ceea ce Dumnezeu a pus in om, asa cum scrie in Efeseni 5:29: “Caci nimeni nu si-a urat vreodata trupul lui, ci il hraneste, il ingrijeste cu drag, ca si Hristos Biserica; …” De la aceasta normala si naturala dragoste de sine porneste toata Legea lui Dumnezeu data omului, in care porunca de baza este: “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot cugetul tau si cu toata puterea ta si pe aproapele tau, ca pe tine insuti.” (Marcu 12:30-31). Cum vei putea iubi pe aproapele tau ca pe tine insuti, daca tu nu te iubesti pe tine insuti, daca tu nu vezi in tine insuti “coroana” creatiunii lui Dumnezeu si daca tu nu poti spune ca David: “Te laud (Doamne) ca sunt o faptura asa de minunata. …” (Psalm 139:14) Da, Dumnezeu ne-a facut fapturi minunate, ne-a facut dupa chipul si asemanarea Sa, inzestrandu-ne cu capacitate de gandire si ratiune, cu vointa si sentimente, si cu un suflet nemuritor asa incat sa putem fi pentru totdeauna in prezenta Lui. Primii oameni insa, Adam si Eva, si-au pus vointa lor in a asculta ce le-a spus diavolul si nu ce le-a spus Dumnezeu si astfel, calcand porunca lui Dumnezeu, au fost alungati din prezenta Lui. Totusi omul a ramas inzestrat cu acele capacitati date de Dumnezeu, si acel suflet nemuritor care tanjeste dupa Dumnezeu, dupa prezenta lui Dumnezeu si partasia cu El. De aceea, orice om doreste binele pentru el insusi, si nu doar binele momentan ci un bine de lunga durata, binele vesnic care e de fapt mantuirea sufletului. Gandul vesniciei e pus in om tot de Dumnezeul cel vesnic, asa cum scrie in Eclesiastul 3:11: “Orice lucru El il face frumos la vremea lui; a pus in inima lor chiar si gandul vesniciei, macarca omul nu poate cuprinde, de la inceput pana la sfarsit, lucrarea pe care a facut-o Dumnezeu.” Oamenii, in cautarea lor, si-au facut nenumarate metode si nenumarate obiceiuri prin care sperau sa-si mantuiasca sufletul; de la zeii simpli de lemn sau piatra, aur sau argint facuti de insasi mana lor, fara grai si fara putere, la care (dupa ce-i faceau) se inchinau, de la templele somptuoase facute unor zei imaginari, de la inchinarea la natura, la soare sau luna, la picturi facute de maini talentate, temple inaltate numelui lui Dumnezeu, sau cruci facute Numelui lui Iisus, oamenii si-au gasit propriile cai, dupa bunul lor plac si dupa bogatia imaginatiei lor, prin care cautau sa-si mantuiasca sufletul. Dorinta mantuirii este un lucru deosebit de bun, este insuflat de Dumnezeu, si cautarea de asemenea este buna, fiindca Dumnezeu insusi indeamna prin Cuvantul Sau: “Cercetati toate lucrurile, si pastrati ce este bun” (1Tesaloniceni 5:21) - deci cercetarea trebuie sa duca la a gasi si pastra ce este bun, si bun este Unul Singur - Dumnezeu, spune Biblia in Marcu 10:18. Deci cautarea mantuitoare ne ajuta sa-L gasim pe Dumnezeu. Dumnezeu in Atotputernicia Sa, si in nemarginita Sa dragoste pentru om a pregatit mantuirea pentru om; si la baza ei a pus o Temelie statornica si nepieritoare care este Iisus Hristos, Singurul Sau Fiu: “Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (Ioan 3:16), deci “In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim mantuiti.” (Fap. Apost. 4:12) Cautarea ta este buna; tu trebuie sa fii mantuit! Este dorinta sufletului tau si este dorinta lui Dumnezeu, Creatorul tau. Este insa o singura temelie pentru mantuirea ta: Iisus Hristos. Truda ta si povara pacatelor tale pot fi usurate doar prin credinta in El, doar la crucea Lui; El cheama iubitor: “Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna”, fiindca “Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine” (Matei 11:28; Ioan 14:6). Dumnezeu ne-a lasat Cuvantul Sau scris, voia Sa scrisa in Cartea sfanta - Biblia (Sfanta Scriptura). “Cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele marturisesc despre Mine”, spune Domnul Iisus, preotilor si fariseilor care acceptau Scriptura ca pe o carte a mantuirii

"EVENIMENTELE FINALE ALE LUMII"

CATEVA AMANUNTE REALE DIN , CARTEA ADEVARULUI. VIZIONARE PLACUTA . DOAMNE AJUTA!

CAPITOLUL NR. 1 A LUI IOAN

Descoperirea lui Iisus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi cele ce trebuie să se petreacă în curând, iar El, prin trimiterea îngerului Său, a destăinuit-o robului Său Ioan,2.Care a mărturisit cuvântul lui Dumnezeu şi mărturia lui Iisus Hristos, câte a văzut.3.Fericit este cel ce citeşte şi cei ce ascultă cuvintele proorociei şi păstrează cele scrise în aceasta! Căci vremea este aproape.4.Ioan, celor şapte Biserici, care sunt în Asia: Har vouă şi pace de la Cel ce este şi Cel ce era şi Cel ce vine şi de la cele şapte duhuri, care sunt înaintea scaunului Lui,5.Şi de la Iisus Hristos, Martorul cel credincios, Cel întâi născut din morţi, şi Domnul împăraţilor pământului. Lui, Care ne iubeşte şi ne-a dezlegat pe noi din păcatele noastre, prin sângele Său,6.Şi ne-a făcut pe noi împărăţie, preoţi ai lui Dumnezeu şi Tatăl Său, Lui fie slava şi puterea, în vecii vecilor. Amin!7.Iată, El vine cu norii şi orice ochi Îl va vedea şi-L vor vedea şi cei ce L-au împuns şi se vor jeli, din pricina Lui, toate seminţiile pământului. Aşa. Amin.8.Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Atotţiitorul.9.Eu Ioan, fratele vostru şi împreună cu voi părtaş la suferinţa şi la împărăţia şi la răbdarea în Iisus, fost-a în insula ce se cheamă Patmos, pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia lui Iisus.10.Am fost în duh în zi de duminică şi am auzit, în urma mea, glas mare de trâmbiţă,11.Care zicea: Ceea ce vezi scrie în carte şi trimite celor şapte Biserici: la Efes, şi la Smirna, şi la Pergam, şi la Tiatira, şi la Sardes, şi la Filadelfia, şi la Laodiceea.12.Şi m-am întors să văd al cui este glasul care vorbea cu mine şi, întorcându-mă, am văzut şapte sfeşnice de aur.13.Şi în mijlocul sfeşnicelor pe Cineva asemenea Fiului Omului, îmbrăcat în veşmânt lung până la picioare şi încins pe sub sân cu un brâu de aur.14.Capul Lui şi părul Lui erau albe ca lâna albă şi ca zăpada, şi ochii Lui, ca para focului.15.Picioarele Lui erau asemenea aramei arse în cuptor, iar glasul Lui era ca un vuiet de ape multe;16.În mâna Lui cea dreaptă avea şapte stele; şi din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, iar faţa Lui era ca soarele, când străluceşte în puterea lui.17.Şi când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca un mort. Şi El a pus mâna dreaptă peste mine, zicând: Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă,18.Şi Cel ce sunt viu. Am fost mort, şi, iată, sunt viu, în vecii vecilor, şi am cheile morţii şi ale iadului.19.Scrie, deci, cele ce ai văzut şi cele ce sunt şi cele ce au să fie după acestea.20.Taina celor şapte stele, pe care le-ai văzut în dreapta Mea, şi a celor şapte sfeşnice de aur este: Cele şapte stele sunt îngerii celor şapte Biserici, iar sfeşnicele cele şapte sunt şapte Biserici. Doamne Ajuta! Scris: Diacon C. Gh.

"SFARSITUL LUMII VA VENI"

Sfarsitul vine cand nici nu gandim, Evanghelia dupa Matei 24: 36 Despre ziua aceea si despre ceasul acela, nu stie nimeni: niciingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal.37 Cum s-a intimplat in zilele lui Noe, aidoma se va intimpla si lavenirea Fiului omului.38 In adevar, cum era in zilele dinainte de potop, cind mincau si beau,se insurau si se maritau, pina in ziua cind a intrat Noe in corabie,39 si n-au stiut nimic, pina cind a venit potopul si i-a luat pe toti,tot asa va fi si la venirea Fiului omului.40 Atunci, din doi barbati cari vor fi la cimp, unul va fi luat sialtul va fi lasat.41 Din doua femei cari vor macina la moara, una va fi luata si alta vafi lasata.42 Vegheati dar, pentru ca nu stiti in ce zi va veni Domnul vostru.43 Sa stiti ca, daca ar sti stapinul casei la ce straja din noapte vaveni hotul, ar veghea si n-ar lasa sa-i sparga casa.44 Deaceea, si voi fiti gata; caci Fiul omului va veni in ceasul incare nu va ginditi. Apocalipsa cap. 20: 13: Marea a dat inapoi pe mortii cari erau in ea; Moartea si Locuintamortilor au dat inapoi pe mortii cari erau in ele. Fiecare a fostjudecat dupa faptele lui.14: Si Moartea si Locuinta mortilor au fost aruncate in iazul de foc.Iazul de foc este moartea a doua.15: Oricine n-a fost gasit scris in cartea vietii, a fost aruncat iniazul de foc.21: 8 Dar cit despre fricosi, necredinciosi, scirbosi, ucigasi,curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli, si toti mincinosii, partealor este in iazul, care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua."15: Afara sint cinii, vrajitorii, curvarii, ucigasii, inchinatorii laidoli, si oricine iubeste minciuna si traieste in minciuna! Apocalipsa cap. 22 :12,13Iata , Eu vin curand ;si rasplata Mea este cu Mine,ca sa dau fiecaruiadupa fapta lui .Eu sunt Alfa si Omega,Cel dintai si Cel de pe urma,Inceputul si Sfarsitul. Strigati din toata inima la Domnul Iisus Hristos Fiul lui DUMNEZEU si EL va avea mila de voi. Iisus spune: Eu vin in Curand! Amin.

"DIACON ! PRIMA TREAPTA A PREOTIEI"

Cărţile Noului Testament descriu viaţa Bisericii creştine din primul secol, amintindu-se foarte clar de acei slujitori ai bisericii ce vor intra în vocabularul liturgic al zilelor noastre sub denumirea de diaconi. În Faptele Apostolilor apar foarte exact momentele alegerii şi hirotoniei celor şapte diaconi. Ca şi în cazul alegerii lui Matia, alegerea celor şapte diaconi este evocată de Sfântul Apostol Luca foarte amănunţit. La elaborarea cărţii sale, Sfântul Apostol Luca se dovedeşte a fi unul din cei mai mari istoriografi ai epocii creştine primare şi cuprinde într-o carte de istorie bisericească cum este Faptele Apostolilor un volum vast de cunoştinţe, oferind informaţii ce sunt clare şi uşor de identificat până în zilele noastre. Este puţin straniu că Sfântul Apostol Luca oferă datele despre alegerea şi hirotonia diaconilor şi mai puţin despre preoţi, deoarece diaconia este prima treaptă de intrare în ierarhia bisericească. Din descrierile primelor decenii din Biserica Ierusalimului, alegerea lui Matia şi a diaconilor se evidenţiază ca o necesitate primară în transmiterea şi învăţarea cuvântului Sfintei Evanghelii. Diaconii, după Sfântul Apostol Luca, sunt aleşi, hirotoniţi şi apoi nu dispar în anonimitate, ci sunt în primul plan al actualităţii creştine din Cetatea Sfântă. Drumul în care se afirmaseră cei şapte diaconi nu este numai acela al "slujirii la mese "(Fapte 6,2), ci şi acela al propovăduirii cu rezultate cât mai bune a Evangheliei. Pentru un timp unul din cei şapte diaconi chemaţi, Ştefan, apare în prim planul activităţii misionare; el "făcea minuni şi semne mari în popor", foarte aproape de ceea ce făceau Mântuitorul (Ioan 3,2) şi ceilalţi Sfinţi Apostoli (Fapte 2,43). Acesta este argumentul decisiv pentru afirmaţia că Sfântul Ştefan este un diacon, autentic slujitor al Evangheliei, sub continua asistenţă a Sfântului Duh, căci "nimeni nu putea sta împotriva înţelepciunii Duhului cu care vorbea" (Fapte 6,10). Activitatea de propovăduire paralel cu apostolia Sfântului Diacon Ştefan este ca în tot Noul Testament un apanaj al uneia din treptele preoţiei ierarhice dar, pentru acea epocă, şi al harismaticilor.(Fapte 2,18-19).Prin înzestrarea celor şapte bărbaţi cu harul preoţiei ierarhice în treapta diaconală şi activitatea misionară asistăm la apariţia unei noi clase, generaţie de slujitori ai Evangheliei. Ei sunt rezultatul unei profunde Evanghelizări făcute asupra primilor lor ucenici de Sfinţii Apostoli în timpul lungii lor şederi în Ierusalim. Dintre aceşti ucenici ai Sfinţilor Apostoli sunt de reţinut din Faptele Apostolilor doi: Sfântul Ştefan şi Sfântul Filip. Diaconul Filip, după martiriul Sfântului Ştefan, va pleca din Cetatea Sfântă mai întâi în Samaria, apoi în alte cetăţi din Palestina unde va avea o activitate de propovăduire de sine stătătoare, făcând multe minuni.(Fapte 8,13). Activitatea şi instituirea celor şapte diaconi elenişti constituie precedentul după care se vor alege noi membri ai ierarhiei bisericeşti din acea epocă până azi. Unul din cei şapte diaconi elenişti, Ştefan, va fi primul martir al bisericii creştine. Talmudul spune despre 480 de sinagogi şi case de învăţătură unde evreii erau obligaţi să înveţe legea mozaică. Ştefan, care era după învăţătura sa dinaintea convertirii, un bun cunoscător al legilor evreieşti, le va cerceta arătând perimarea legii vechi faţă de Evanghelie. Va avea nenumărate dispute cu rabinii care vor fi neputincioşi în a-l convinge şi astfel va fi calomniat, spunându-se că se opune legii lui Moise şi lui Dumnezeu. Evreii, foarte sensibili la aceste calomnii, vor ucide pe diaconul Stefan. Lepădarea de sine în faţa Sinedriului, pe care reuşise să-l trateze cu bunătate , iertare şi respect, adresându-se: "Bărbaţi, părinţi (învăţători mai înţelepţi), fraţi (de acelaşi sânge, fără duşmănie)", aduce aminte de Hristos, singurul ce mai trecuse senin de această puternică încercare pentru evrei. Această atitudine profund creştină este o trăsătură de bază a celor şapte diaconi elenişti pe calea vieţuirii în Hristos2 (de asemeni, pregătirea teologică, morală şi misionară).După martirul Sfântului Ştefan ei au părăsit Cetatea Sfântă, binevestind Cuvântul în toată ţara (Fapte. 8,4). Din predica lui Ştefan şi Filip ne putem da seama cu câtă forţă şi siguranţă era predicat cuvântul Evangheliei. Necesitatea preoţiei este bine conturată de Sfântul Apostol Luca pentru misionarii care aveau astfel siguranţa şi autorizarea propovăduirii asemenea lui Ştefan şi Filip (Fapte 6,7-15,7-1,60). În a treia călătorie misionară Sfântul Apostol Pavel ajunge în Cezareea, rămâne în casa binevestitorului Filip, unul "dintre cei şapte diaconi" (Fapte 21,8). Acest nume al binevestitorului va fi purtat de orice slujitor hirotonit din Noul Testament. Diaconii din Ierusalim participă la Sinodul din anul 50 şi vor fi amintiţi ca slujitori hirotoniţi (Fapte 15,2,4). În scrisoarea către Filipeni, Sfântul Apostol Pavel aminteşte: "celor ce sunt în Filipi, episcopilor împreună cu ei şi diaconilor"(1,1). Diaconii elenişti au ajutat cu siguranţă la strângerea ajutoarelor pentru Sfântul Apostol Pavel, care avea relaţii speciale cu această biserică.

DE: DIACON CAZACU GHEORGHE.

MANASTIREA FLORESTI JUD. VASLUI

Manastirea Floresti Ansamblul Manastirii Floresti ( biserica Sf. Ilie, turnul-clopotnita, palatul egumenesc si zidul de incinta) este unul dintre cele mai importante realizari ale arhitecturii ecleziastice din eparhia Husilor, construit in sec. XVI-XIX, in stil romantic. Biserica Sfantul Ilie - vedere de ansamblu Manastirea s-a numit la inceput Simila, apoi Florentina pana la mijlocul secolului al XVII-lea, cand a luat numele de Floresti de la satul din apropiere. Biserica a fost construita la sfarsitul secolului al XVI-lea (c.1590) de vornicul Carstea Ghenovici si recladita intre anii 1686-1694 de vornicul Gavrilita Costachi, stranepotul ctitorului si urmasii sai. Afectata de seismele din anii 1738 si 1802, biserica a fost inchinata la manastirea Esfigmen de la muntele Athos in anul 1806, de catre Veniamin Costachi, Mitropolitul Moldovei. Biserica actuala a fost recladita din temelii de egumenul Nil, intre anii 1852-1859, pana deasupra ferestrelor. Lucrarile au fost intrerupte din cauza secularizarii averilor manastiresti din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza si au fost finalizate de statul roman, intre anii 1879-1883, prin stradania episcopului Iosif Gheorghian, dupa un proiect intocmit de arhitectul Burelli. In anul 1883, biserica Sfantul Ilie a fost declarata biserica parohiala, functionand sub acest regim pana in anul 1991.

"STRUGURII SUNT BUNI"

Strugurii sunt buni pentru inima si vasele de sange - Adevarat Cercetatorii din Madrid au cerut la 15 persoane in perfecta sanatate, cat si la 26 persoane cu risc ridicat de boli cardiace sa bea in fiecare zi 100 ml de suc de struguri. Dupa doua saptamani toti voluntarii prezentau o scadere a colesterolului LDL si o crestere a HDL – colesterolul bun. Pacientii cu risc cardiac au avut un raport excelent care demonstra o scadere semnificativa a riscului. Cercetatorii au gasit la acestia concentratii de proteine MCP-1, un marcator al inflamatiilor asociat cu bolile cardiovascular. Dupa 3 saptamani de consum de suc de struguri, aceste proteine se diminuasera cu 50%.

ARENA DI VERONA ITALIA

ARENA DIN VERONA VECHE

Acest tip Istoric este Construit in anul 30 d. H. si este situat in centrul orasului Verona , Aici au decedat mii de Suflete omenesti , in timpul Imperiului Roman , Se Faceau circuri adevarate cu Vietile Omenesti La Feste mari ale Imparatorilor Romani . In care aici aruncau oameni in mijlocul acestui zid cu care are o forma ca un cerc si acolo se aflau lei (LEONE) in care ai ucideau pe oameni , in acel timp . Arena este construita inainte de Coloseu de la Roma in n care are o vechime cu 50 de ani mai inainte de constructia Coloseului din Roma . Mai Amintim Ca aceasta cladire cu care o caramida din asta Cantareste la 7oo ,kg in care a fost construita de Sclavi prinsi in prigione (prizonieri) . acum la Aceasta ora se fac manifestari de Concerte si Distractia Tuturor din imprejurimile Italiei , nu uitati ca este mult vizitat singele celor decedati din timpul romanilor in care este conservat pe pamant urme de singe ale sufletelor Adormite in domnul.

De Diacon Cazacu Gheorghe.

RUGACIUNE CATRE IISUS

Rugăciune către Mântuitorul nostru Iisus Hristos Hristoase, lumina cea adevarata, care luminezi pe tot omul ce vine in lume, sa se insemneze peste noi lumina fetei Tale, ca intransa sa vedem stralucirea cerestii slave. Indrepteaza pasii nostrii spre lucrarea poruncilor Tale, spre rugaciunile Prea Curatei Maicii Tale si ale tuturor sfintilor Tai. Admin.

CIVILIZATIA STRABUNA MAYA

Civilizatia strabuna Maya a prezis ca in anul 2012, se va produce un cataclism la nivel mondial, prin trecerea la o noua epoca spirituala, plina de schimbari pentru omenireProfetia Maya: adevar sau mit?Potrivit calendarelor marii civilizatii meso-americane, recunoscute ca fiind cele mai precise de pe Terra, de sfarsitul lumii nu ne mai despart decat patru ani. Formidabili observatori in stele, mayasii au descoperit in urma cu 3.000 de ani oscilatia axei terestre care, cu cicluri de 26.000 de ani, schimba continuu pozitia aparenta a astrelor. In prezent, ne apropiem de finalul unui asemenea mare ciclu, care, in conceptia mayasa, coincide cu sfarsitul lumii, prezis pentru decembrie 2012, dupa cum informeaza Ziua.Profetia maya privind anul 2012 este dintotdeauna un best-seller in cultura New Age.Pentru civilizatia Maya, anul 2012 va marca trecerea la o epoca mai spiritula, intr-un domeniu al unui nou element pe care l-am putea traduce prin "eter'". Interpretarile privind felul in care va arata acest sfarsit difera, insa multi considera ca fi o trecere traumatizanta si ca nu este exclus sa implice sfarsitul intregii umanitati. Nimic nou, numai ca un om de stiinta american, Lawrence E. Joseph, deosebit de pragmatic fiindca este si un intreprinzator de succes, a verificat aceasta teorie cu metota galileiana si si-a prezentat descoperirile in cartea intitulata "Apocalipsa 2012. O ancheta stiintifica cu privire la sfarsitul civilizatiei", recent tradusa in Italia si aparuta la editura Corbaccio.Cercetatorul american nu exclude, insa, nici o alta interpretare a profetiei maya: 2012 ar putea insemna si intrarea intr-o noua era de constiinta mai ridicata, dar bazata pe stiinta. Iar cercetarea lui Joseph se incheie cu o alta intalnire: inceputul experimentului LISA (The Laser Interferometer Space Antenna), una dintre cele mai cutezatoare tentative de descoperire a legilor Universului. Prin experimentul LISA, NASA isi propune sa capteze, in sfarsit, misterioasele unde gravitationale cu ajutorul unei "triangulatii de sateliti". Primii vor fi lansati in 2012.Raportul Pentagonului: 2012- sfarsitul lumiiThe Guardian publica un infiorator raport al Pentagonului care vorbeste despre anul 2012, asociindu-l cu sfarsitul lumii, cand intreaga omenire va ajunge la in moment de cumpana. D-ale vietii, anticipeaza conform datelor cercetatorilor ca timpul va ajunge la zero, clima se va schimba dramatic, iar ADN-ul uman va fi reprogramat. Pamantul va suferi din cauza schimbarilor bruste de clima si milioane de oameni vor muri de foame si razboaie.Pe masura ce ne apropiem de anul 2012, vor avea loc mai multe schimbari la nivelul planetei, care vor provoca modificari radicale si bruste de clima si vor duce la anarhie, se arata intr-un raport al Pentagonului. Teoria este sustinuta de mayasi, care prevad ca „sfarsitul timpului“ va avea loc pe 21 decembrie 2012. Calendarul Maya se incheie brusc la aceasta data, cu toate ca, in trecut, mayasii, care erau foarte avansati in astronomie, calculasera date cosmice pana la milioane de ani.Schimbari radicalePreviziunile sunt sumbre pentru perioada premergatoare anului 2012. Dupa 2010, Europa va suporta o schimbare radicala de clima si se estimeaza ca milioane de oameni vor muri din cauza foametei si a razboiului. La nivel planetar, avem de-a face cu o inversiune a polilor magnetici, fenomen care se petrece o data la 13.000 de ani, deci de doua ori intr-un mare ciclu cosmic de 26.000 de ani. De asemenea, asistam la o crestere a rezonantei magnetice a Pamantului, care a inceput din 1980. Prin urmare, in anul 2012, timpul va atinge valoarea zero. In prezent, ziua are de fapt doar 16 ore, in loc de 24, din cauza faptului ca rezonanta are 12 cicli pe secunda, fata de 7,83 cicli pe secunda.Tot in 2012, planul sistemului nostru solar se va alinia peste planul Galaxiei, Calea Lactee.Potrivit mayasilor, anul 2012 nu va fi sfarsitul lumii, ci momentul cand adevarul ne va fi revelat. Toate aceste schimbari dramatice vor avea efecte serioase si asupra ADN-ului uman, care va fi suferit o reprogramare si va fi imbunatatit, avand 12 spirale in loc de doua. Oamenii vor depasi tehnologia, asa cum e cunoscuta azi si va avea loc o trecere rapida prin dimensiunea a patra si intrarea in cea de-a cincea.Ultimul raport ONU considera ca niciodata omenirea n-a avut de infruntat un pericol atat de grav. Potrivit Adevarul, raportul analizeaza situatia in care se afla populatia a 177 de tari. Noul acord urmeaza sa intre in vigoare chiar incepand cu anul 2012, atunci cand Protocolul de la Kyoto va lua sfarsit. Raportul PNUD propune "o abordare in paralel" a problematicii incalzirii globale: pe de o parte, reducerea emisiilor de gaze, iar, pe de alta parte, cooperarea internationala in ceea ce priveste adaptarea la schimbarile de tot felul prin care trece omenirea acum.Teoriile Sfarsitului LumiiGrupuri de cercetatori efectueaza in secret serii intregi de experimente legate de viitor si de studiul Timpului, un astfel de experiment recent fiind Proiectul Montauk . Putini au vorbit despre el, dar cei care au facut-o au spus ca “n-au vazut nimic dincolo de decembrie 2012?. Religiile exploateaza in mod copios toate aceste informatii si semnale, de pe acum filosofii crestini numind anul esoteric 2012 “Revenirea la Glorie”.Din motive cu totul deosebite, foarte multi oameni si-au dat seama de accelerarea timpului si se plang ca ziua nu le mai ajunge sa faca tot ce au de facut. Poate ca aceste interpretari explica intreaga nebunie accelerata in care se desfasoara actualele relatii internationale, goana dupa energie, cu tot cortegiul de razboaie, tranzienta accelerata a relatiilor dintre oameni, cresterea deliranta a consumismului si excesul fara precedent al productiei de “obiecte non-necesare vietii decente”, cum le numesc recentele analize ale ONU.Diverse religii si credinte “asteapta” Sfarsitul Lumii la date antecalculate cu mari perioade de timp inainte. Iata cateva dintre ele:Sfarsitul calendarului maya actual - 21 decembrie 2012Alinierea generala planetara - 8 septembrie 2040Sfarsitul, dupa calendarul musulman - 2076Sfarsitul, dupa calendarul evreiesc - 2240Cu toate ca nu au trecut testul anului 2000, teoriile sfarsitului lumii cunosc acum un reviriment legat de anul 2012. Se pare ca tot mai multe argumente converg spre concluzia ca in acel an ceva cu totul surprinzator si inimaginabil se va petrece cu planeta noastra si implicit cu noi, locuitorii ei. Inainte de a accepta sau respinge aceste argumente, e bine sa le cunoastem. Si bineinteles, sa ne intrebam: suntem oare pregatiti pentru anul 2012? DE: DIACON CAZACU GHEORGHE.

RUGACIUNE DE MULTUMIRE

" RUGACIUNE DE MULTUMIRE PENTRU BINEFACERILE PRIMITE DE LA DUMNEZEU"

+ Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeul indurarilor si a toata milostivirea, a carui mila este nemasurata si iubirea de oameni adanc neajunsa, la a Ta marire cazand cu frica si cu cutremur, ca niste robi netrebnici, cu umilinta aducem acum multumire bunatatii Tale pentru binefacerile ce am primit; si ca pe Domnul, Stapanul si Binefacatorul Te marim, cantam Tie, Te laudam, si cazand inaintea Ta, iarasi multumim rugand cu umilinta nemasurata si nespusa Ta milostivire, ca precum ai binevoit sa primesti acum rugaciunile noastre, asa si de acum inainte ne invredniceste a dobandi ale Tale binefaceri, mantuindu-ne de tot raul si necazul, ca sa putem totdeauna multumire a aduce, Preabunule, a grai si a canta tie si celui fara de inceput al Tau Parinte si preabunului si de viata facatorului Duhului Tau.

Amin!

"CREDINTA SPERANTA DRAGOSTE"

Dragostea este cea prin care Tatal divin Ceresc, Mama divina Natura si Fiul divin al Omului devin Una, pentru ca spiritul Fiului Omului a fost creat de spiritul Tatalui Ceresc, iar trupul sau a fost creat din trupul Mamei a Naturii. De aceea, fiecare trebuie sa deveniti desavârsiti, asa cum desavârsite sunt spiritul Tatalui Ceresc si trupul Mamei Naturii. Si sa iubiti pe Tatal divin Ceresc, asa cum si El iubeste spiritul vostru si tot asa sa iubiti pe Mama voastra divina Natura, dupa cum si Ea va iubeste trupul vostru. Si la fel este bine sa iubiti pe fratii vostri adevarati, asa cum si Tatal vostru Ceresc si Mama voastra Natura îi iubesc. Caci numai atunci, Tatal divin Ceresc va va da spiritul Sau sfânt si Mama divina Natura va va da trupul Ei sfânt. Atunci, Fiii ai Oamenilor vor da o nesfârsita dragoste unul altuia, ca frati adevarati, dragostea pe care ei de fapt au primit-o de la Tatal divin Ceresc si de la Mama lor divina; si abia atunci ei toti vor deveni mângâietori unul pentru celalalt. Si atunci, va dispare de pe pamânt tot raul si toata suferinta si va fi multa dragoste, fericire si bucurie pe pamânt. Pamântul va fi atunci ca cerurile, si împaratia lui Dumnezeu abia atunci va veni. Atunci, va veni Fiul divin al Omului în toata slava Sa, pentru a mosteni împaratia lui Dumnezeu. Si Fiii Oamenilor îsi vor împarti mostenirea lor divina, care este împaratia lui Dumnezeu. Pentru ca Fiii Oamenilor sa ajunga sa traiasca în Tatal divin Ceresc si în Mama divina Natura, iar Tatal divin Ceresc si Mama divina Natura sa ajunga sa traiasca în ei. Si odata cu împaratia lui Dumnezeu, va veni sfârsitul timpurilor, pentru ca dragostea nesfârsita a Tatalui divin Ceresc da tuturor viata vesnica în împaratia lui Dumnezeu, pentru ca dragostea Sa este vesnica. Dragostea este mai puternica decât moartea.Chiar daca as cunoaste limbile oamenilor si ale îngerilor, daca nu as avea dragoste, glasul Meu ar suna ca o tingire goala de alama. Chiar daca as spune ce va veni si as cunoaste toate secretele si toata întelepciunea, si chiar daca as avea credinta puternica precum furtuna care ridica muntii din locul lor, dar nu as avea dragoste, Eu nu as fi nimic. Si chiar daca as da toate bunurile Mele pentru a-i hrani pe saraci si as da tot focul pe care l-am primit de la Tatal Meu, dar nu as avea dragoste, nu as fi de folos în nici un fel. Dragostea este rabdatoare. Dragostea nu este invidioasa, nu lucreaza rau, nu cunoaste mândrie, nu este aspra si nici egoista; este înceata la mânie si nu nascoceste nici o rautate; ea nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de dreptate. Dragostea apara totul, dragostea crede totul, dragostea spera totul, dragostea suporta totul si niciodata nu se epuizeaza; doar limbile vor înceta si cunoasterea va dispare. Pentru ca avem adevarul în parte si avem dreptate în parte si gresim în parte. Dar când deplinatatea perfectiunii va veni, tot ceea ce este partial va deveni Totul. Când omul era copil, el vorbea ca un copil, întelegea ca un copil, gândea ca un copil; dar când a devenit om, el a dat deoparte toate lucrurile copilaresti. Acum vedem prin ceata si prin afirmatii întunecoase. Acum cunoastem partial, dar când vom fi venit în fata lui Dumnezeu nu vom mai cunoaste în parte, ci exact asa cum am fost învatati de El. Si acum, ramân acestea trei: credinta, speranta si dragoste, dar cea mai mare dintre acestea este dragostea. Acum va vorbesc în limba vie a Dumnezeului viu, prin spiritul sfânt al Tatalui nostru divin Ceresc. Înca nu este nici unul printre voi, care sa poata întelege pe deplin tot ceea ce spun. Cel care va prezinta scripturile va vorbeste în limba moarta a unor oameni morti, prin trupul sau supus bolilor si mortii. De aceea poate fi el înteles de toti oamenii, pentru ca toti oamenii sunt supusi bolii si toti sunt în moarte. Nici unul nu vede lumina eterna a vietii. Omul orb îi conduce pe cei orbi pe cararea întunecata a pacatelor, bolilor si suferintelor, si în cele din urma toti cad în prapastia cumplita a mortii. Sunt trimis la voi de catre Tatal divin, ca sa pot face lumina vietii sa straluceasca înaintea voastra. Lumina se cunoaste pe sine si cunoaste întunericul, dar întunericul se cunoaste numai pe sine si nu cunoaste niciodata lumina. Mai am înca multe lucruri sa va spun, dar nu le puteti purta înca, pentru ca ochii vostri sunt obisnuiti mai mult cu întunericul, iar lumina deplina a Tatalui divin Ceresc v-ar orbi. De aceea, voi nu puteti sa întelegeti deocamdata ceea ce va spun în legatura cu Tatal divin Ceresc, care M-a trimis la voi. Urmati, mai întâi, sa întelegeti si sa respectati doar legile Mamei divine a Naturii, despre care v-am vorbit, iar când îngerii Ei v-au curatat pe deplin si v-au reînnoit trupurile întarindu-va ochii, veti fi cu adevarat în stare sa suportati lumina Tatalui Ceresc, care este de o mie de ori mai stralucitoare decât stralucirea a o mie de sori. Caci cum credeti ca v-ati putea uita la lumina orbitoare a Tatalui divin Ceresc, când voi nu puteti sa suportati nici macar stralucirea soarelui arzator-Credeti-Ma, soarele este întocmai ca flacara unei sarmane lumânari pe lânga soarele adevarului Tatalui divin Ceresc. Aveti, deci, totdeauna încredere, speranta si dragoste. Domnul sa va binecuvanteze Fratii, in Domnul. DOAMNE AJUTA.

"CAMPANIA MONDO"

Apel impotriva pasapoartelor biometrice si a introducerii microcipului in Romania In atentia: Primului Ministru, Senatului, Presedintelui Camerei Deputatilor si Presedintelui Comisiei pentru Administratie Publica, amenajarea teritoriului si echilibru ecologic, Ministerului Santatii, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Afacerilor ExterneSubiect: Apel impotriva pasapoartelor biometrice si a introducerii microcipului in RomaniaStimati domni,Va numarati printre politicienii care reprezinta sau sustin un model de indiferenta privind pasapoartele biometrice sau microcipurile.Parlamentul, statul si autoritatile au in realitatea romaneasca un singur obiectiv: inlesnirea afacerilor pentru un numar limitat de persoane, colegi de-ai dumneavoastra sau chiar dumneavoastra. Va reamintesc, si imi asum aceasta afirmatie, dumneavoastra dati dovada de o astfel de atitudine prin neimplicarea in rezolvarea cetatenilor din Romania sau chiar prin permiterea afacerilor negandite ce distrug omul. Obiectivele comunitare sunt neindeplinite prin transformarea lor in actiuni, realizari, sau nici chiar prin promulgarea unor legi viabile.Consideram ca este necesara de urgenta elaborarea unei initiative legislative privind blocarea introducerii acestor sisteme de monitorizare fizice si mentale a populatiei, avand ca motivatie Constitutia care da dreptul omului la libertatea credintei. Suntem o tara cu 85% crestini, si conform Noului Testament din Biblie, in Apocalipsa lui Ioan, "cine va accepta cifra satanei in veci nu va ajunge la lumina".Efectul acestor actiuni va fi: o populatie bolnava, o populatie care in loc sa munceasca pentru a plati taxele, isi va petrece timpul prin spitale incercand sa isi recapete puterea de munca!Deoarece NU ne aratati implicare, ingrijorare sau macar constientizare a situatiei actuale a introducerii pasapoartelor biometrice si a microcipurilor pe teritoriul Romaniei, va transmitem ca nu acceptam sa suferim, tot noi, pentru interesele dumneavoastra. Nu dorim sa permitem afaceri si satisfacerea unor interese ale dumneavoastra si/sau ale colegilor dumneavoastra, finantate pe sanatarea noastra.Va solicitam sa va interesati si sa asigurati promulgarea unor initiative legislative, intr-o forma performanta si realmente benefica omului, prin sesizarea si monitorizarea comisiei de specialitate si a organismelor imputernicite sa implementeze prevederile unor norme legale in acest sens. Va solicitam sa va implicati pana solutionarea normala a acestei situatii.Autor: informatie confidentiala http://www.petitieonline.ro/petitie-p07990056.html Fratilor va indemn sa semnati aceasta petitie impotriva faradeligilor care ni se baga pe gat si sa nu uitam ca : unde vom vi mai multi intru numele Domnului acolo v-a fi si Dumnezeu! Amin.

"VINDECAREA SLABANOGULUI"

Darul lui Dumnezeu se dă celui ce îl cere în rugăciune. Cu această încredinţare să ne străduim întru înmulţirea rugăciunii, iar temei pentru aceasta să ne fie însăşi dumnezeiasca Evanghelie a vindecării slăbănogului din Capernaum. Sfântul evanghelist Marcu spune că fiind Mântuitorul în Capernaum, s-a adunat la el mulţime de oameni, aşa încât nu mai era cu putinţă să intre cineva în casa în care se găsea Domnul şi propovăduia cuvântul de învăţătură. Era în Capernaum un om slăbănog, care zăcea pe pat de mult timp. Pe acesta l-au adus la Iisus patru oameni, dorind să-l înfăţişeze înaintea Lui spre vindecare, dar erau împiedicaţi de mulţimea ce era adunată. Stăruitori în dorinţa de a înfăţişa pe cel bolnav înaintea Domnului, nu s-au descurajat de mulţimea ce era în faţă, ci l-au urcat pe acoperişul casei şi, apoi, au desprins acoperişul unde se afla Iisus şi au coborât targa cu paraliticul, chiar în faţa Domnului Hristos. Lucrul acesta dovedeşte stăruinţa pe care o aveau cei patru inşi care îl purtau pe slăbănog. Aceştia ar fi putut să renunţe când au văzut mulţimea adunată; ar fi putut să găsească o altă rezolvare a dorinţei lor; ei, însă, n-au mai amânat, n-au mai căutat o rezolvare uşoară ci au făcut tot ce le-a fost în putinţă. Sigur, pentru noi, când auzim această istorisire, în care se spune că aceşti patru purtători ai slăbănogului s-au urcat cu el pe casă şi apoi au descoperit casa, lucru pare cu neputinţă de înţeles. Noi gândim la construcţii de case ca cele din vremea noastră, sau ca cele din locurile noastre. Pierdem din vedere că prin ţinuturile prin care a propovăduit Mântuitorul, casele erau mici şi nu au acoperiş ascuţit, ci sunt în aşa fel construite, încât pe acoperiş se poate sta, acesta fiind drept, căci din cauza căldurii, acolo stau oamenii mai ales seara. E uşor de ajuns pe acoperiş, căci după cum se ştie, în acest loc se putea urca pe două scări, una din casă, iar alta din curte, ducând fiecare pe podul acoperişului. De bună seamă că aceasta nu se putea face cu uşurinţă când era vorba de transportat un bolnav. Tocmai aici se vede râvna, hotărârea celor patru, care duceau pe slăbănog. Ei ţineau cu orice preţ să-l pună fără întârziere înaintea lui Iisus. Prin aceasta, ei se fac, pentru noi, pildă de stăruinţă, pildă de jertfelnicie. Când Domnul Iisus a văzut credinţa lor, a zis paraliticului: “Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale” (Marcu 2, 5). Dar unii dintre cărturarii şi fariseii care erau de faţă cugetau întru sine: “Acesta grăieşte asemenea hule, căci cine poate ierta păcatele, decât numai Dumnezeu? Iisus, cunoscând ce gândeau aceştia, le-a zis: de ce cugetaţi cele viclene în inimile voastre? Oare ce este mai uşor a zice: Iertate îţi sunt păcatele tale, sau: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă? Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are pe pământ putere de a ierta păcatele, ţie îţi zic: scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă, mergi la casa ta. Şi s-a sculat îndată şi ridicându-şi patul a ieşit înaintea tuturor, încât se spăimântau toţi şi lăudau pe Dumnezeu, zicând că niciodată n-au văzut aşa” (Marcu 2, 5-12). Prin aceasta s-a arătat spre dovedire că amândouă cuvintele sunt cu putinţă a se împlini de către Fiul lui Dumnezeu, care are putere asupra sufletului şi trupului nostru, lucru pe care l-au văzut toţi cei care erau de faţă. Este de mare importanţă pentru mântuirea noastră să reţinem că înainte de a vindeca trupul, Fiul lui Dumnezeu a vindecat sufletul, arătând că şi noi avem datoria să căutăm, mai întâi, mântuirea sufletului. A statornicit Mântuitorul printre cele spuse şi legătura dintre suflet şi păcat, căci înainte de a ridica suferinţa a ridicat pricina ei, de vreme ce a zis: “Iertate îţi sunt păcatele tale”. Că adeseori între suferinţă şi păcat este o strânsă legătură, a arătat Fiul lui Dumnezeu şi în altă împrejurare, când, după ce l-a vindecat pe un alt slăbănog - pe cel de la scăldătoarea Vitezda -, întâlnindu-l pe acesta în templu, i-a zis: “Iată, te-ai făcut sănătos. Nu mai păcătui, ca să nu ţi se întâmple şi mai rău” (Ioan 5, 14). Aceste dumnezeieşti cuvinte definesc în mare parte cauza bolilor trupeşti şi sufleteşti: păcatul! Păcatul este cauza suferinţelor noastre, iar boala efectul lui. Această buruiană otrăvitoare, acest microb care roade la temelia vieţii omeneşti, trebuie ars în flăcările credinţei prin mijlocirea rugăciunii, care ne apropie de Dumnezeu. “Păcatul este moartea sufletului nemuritor”, zice Sf. Vasile cel Mare. Iar Fericitul Augustin numeşte păcatele “râie detestabilă”, prin care frumuseţea sufletului se mânjeşte şi chipul lui Dumnezeu din om se deformează. Prin păcate, ne zice el, creşte tot mai mult orbirea sufletului, iar iubirea către Dumnezeu se răceşte din ce în ce mai mult. Din însuşi modul cum s-a desfăşurat minunea vindecării slăbănogului (paraliticului) din Capernaum, s-a putut constata că între cele două puteri pe care le poseda Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu - puterea de a vindeca bolile şi puterea de a ierta păcatele -, infinit mai mare era puterea iertării păcatelor. Acest adevăr era viu în conştiinţa poporului evreu, deoarece darul de a vindeca bolile l-au avut înVechiul Testament şi unii prooroci, ca Ilie şi Elisei, în timp ce puterea de a ierta păcatele n-a avut-o nimeni dintre oameni, ci numai Dumnezeu. Pentru că păcatul este o răutate aşa de mare, o greutate de neînchipuit, din cauza a trei motive, cum spun Sf. Părinţi: întâi, este o insultă faţă de Dumnezeu, apoi, insulta lui este infinită faţă de harul divin care este fără margini, şi pentru osânda veşnică, de asemeni fără sfârşit şi ea. Pentru aceasta a venit Domnul Iisus Hristos şi a plătit pentru întreg neamul omenesc preţul păcatului şi prin jertfa Sa ne-a răscumpărat, ne-a mântuit din robia păcatului. IIsus Spune: Eu vin in curand! ADMIN DOAMNE AJUTA.